Mă sună un prieten, altul decât cel cu care vorbesc zilnic la telefon.

Ne știm de decenii bune, ne înțelegem fără cuvinte, oricum pe alea le folosim amândoi pentru altceva.

„Nu mai găsesc, zice, un articol sau ceva, apărut în presă, despre morții din Arad. Era ceva despre câți au murit anul trecut în această perioadă și câți acum, în 2020”.

Înțeleg din prima despre ce vorbește, am fost și eu straniu surprins citind într-un online local despre faptul că anul acesta, până în 27 Aprilie, au murit cu 20 de arădeni mai puțini decât anul trecut.

Găsim până la urmă împreună articolașul cu pricina. „Despre asta vreau să scriu”, mă lămurește mulțumit amicul, după care, fără să mai comentez ceva, ne luăm rămas bun și ne urăm reciproc spor la treabă.

Problema cu morții e veche, e de când lumea de fapt și nu neapărat pentru că morții sunt cu morții și vii cu vii. Devine arzătoare când distincția se pierde, se estompează, nu se mai știe precis unde sunt morții și unde cei vii.

Trăim asemenea vremuri, raportările din pandemie sunt deosebit de ciudate și înșelătoare, atât de obscure încât până și DSP-ul din Arad s-a scuturat, amendând un medic care a raportat cu întârziere de câteva ore decesul unui bolnav de coronavirus.

Cert este că la Arad am ajuns la șaizeci de morți atribuiți pandemiei, majoritatea dintre ei bătrâni și bolnavi cu tot felul de boli, unul mai periculos decât altul, iar toate luate împreună mai periculoase ca pandemia.

Dar nimic nu este foarte clar, chiar dacă la amenzi stăm foarte bine, cel mai bine din UE, iar europarlamentarul Falcă se gândește deja, prin alții, desigur, la repornirea motoarelor economiei naționale. Imaginea asta cu repornirea motoarelor ne cam duce cu gândul la cel care îi scrie textele, fiind o figură de stil mai veche, socialistă și ceaușistă înainte de toate, exprimând ideea aproximativă a funcționarului de stat și de partid cu origini sănătoase, dar cu școala făcută la fără frecvență, despre cum funcționează economia.

Revenind la morți, situația este de-a dreptul macabră, iar ca să ilustrăm asta vă aducem aminte că nici acum nu știm nimic despre Mihai Șora, un personaj celebru din mai multe puncte de vedere și care a dispărut fără urmă din peisajul public online al țării lovite de pandemie.

Știm foarte multe mărunțișuri neesențiale care nu ne ajuta cu nimic, dar nu știm lucruri de importanță maximă.

Nu știm, de exemplu, de ce s-a hotărât Domnul Bibarț tocmai acum să umble la taxe și impozite, nu știm ce se va întâmpla până la urma cu hotelurile și restaurantele – nu vorbim de alea închiriate de Primărie pentru carantină, alea îs bine-mersi -, nu știm mai multe nici despre spitalul de campanie de la Expo.

Dar cel mai important, din punctul de vedere al temei noastre, nu știm cum se constată, se adună și se raportează morții. Am vrea să știm ceva mai concret despre toate astea, nu de alta dar o sumedenie de teorii conspiraționiste ne bat la ușă prin FB și alte mijloace de împrăștiere a rahatului informațional.

Ar fi bine, acum de ziua mondială a libertății presei, să fim onorați, noi, ăștia, care chiar mai credem în asta, cu niscaiva informații reale, exacte și oneste, nu șmecherii de acoperit rahatul din mijlocul curții.

Să nu ne spuneți că știrea săptămânii care a trecut a fost însănătoșirea din covid a directorașului lui Cionca, Andrei Ando, că nu vă credem. Pentru el, da, așa cum s-a văzut din campania pe care și-a confecționat-o cu această ocazie – e director de imagine, ce naiba! – ilustrată de poza de introducere luată de pe FB-ul său.

Da, asta este, pentru Andrei Michelangelo e un zugrav iar creația divină o pisică…

Și nu ne interesează tot felul de cioace despre cu cine a mai discutat marele om, ce mai gătește în pandemie, cum își aranjează șustele în partid. Avem și experiență și imaginație, ne dăm seama din prima dacă informația este serioasă sau praf în ochii prostimii.

Ne dăm seama că este o mare problemă acum mai ales pentru politicienii aflați la putere. Din opoziție e ușor să dai în gură, să creezi impresia că dacă erai tu la pârghii toate mergeau cum trebuie, mizând pe memoria scurtă a bizonului majoritar.

Dar cum să te descurci dacă chiar ești la pârghii, dar habar n-ai ce ar trebui să faci acum. Acum când este din ce în ce mai clar că n-ai de ce să menții starea de urgență, asta nu va schimba cu nimic evoluția lucrurilor, îi va enerva însă din ce în ce mai tare pe cei închiși în case, cu veniturile din ce în ce mai subțiri și amenințate chiar cu dispariția la mulți. Este evident că ai început să scazi în sondaje tocmai acum când te pregăteai de alegeri și te vedeai pe cai mari până la apariția nenorocitului de virus.

Acum să te vedem. Ești în stare să gândești serios și responsabil sau vei apela, exact ca cei pe care îi critici, la demagogie și manipulare?

Până atunci îți ofer un exemplu de răspuns onest și înălțător. Vine din partea unei formații celebre care nu a mai scos o melodie nouă de opt ani.

Membrii formației, în frunte cu solistul, sunt cam trecuți bine de șaptezeci, fiind în categoria cea mai amenințată de coronavirus, asta însă nu i-a oprit să demonstreze încă odată că talentul, inteligența și, în ultima instanță valoarea, nu depind de vârstă.