Sfintele Sărbători de Paște NU seamănă cu cele precedente din multe puncte de vedere. Dar dincolo de izolare, parcă niciodată, români și neromâni nu s-au descoperit a fi atât de răi, atât de animați de ură și încrâncenare, atât de „mânați” de a se discredita, adesea la „umbra” anonimatului, neavând curajul de a semna atacurile la persoană și mizeriile expuse pe rețelele de socializare. Am ajuns să criticăm chiar și pe cei care donează. Da. Este bine să-i aplaudăm pe aceștia, chiar dacă sunt din partidele de dreapta sau de stânga sau de centru. Chiar dacă sunt reprezentanți ai unor ONG-uri sau persoane fizice. Donația este, de fapt, un semn de bunătate, indiferent dacă are la temelie un anume gen de interes, deoarece finalitatea contează. Dar frustrările sunt enorme. Nenorocirea cu Coronavirus „a scos” la suprafață răutăți nebănuite, precum și o acerbă bătălie pentru supraviețuire, cu „instrumente” de o copleșitoare violență. A învrăjbit tineri împotriva vârstnicilor, care se încăpățânează să trăiască, ba chiar să fie activi, să facă mișcare în izolare, să dea sfaturi și chiar să fie sănătoși, ceea ce este foarte grav, pentru că presupune cheltuieli: mâncare, medicamente, pensii etc. Donald Trump, președintele Americii, are 74 de ani, candidează pentru un nou mandat și vârsta nu constituie un impediment. La noi, chiar dacă nu se spune în mod direct, ci doar se învederează ideea că „sfatul bătrânilor” a devenit desuet și dăunător, ajungându-se în situația tragică ca, în absența aparatelor medicale, la terapie intensivă să se decidă că doar vârsta poate asigura un posibil succes medical.

Și totuși, criticile „curg”. Nu suntem împotriva criticii, pentru că eu însămi mă pronunț, fie că sunt sau nu ascultată, cu privire la multe probleme diurne și nu numai. Dar critica este binevenită când este constructivă, neavând intenția de a demola, ci, dimpotrivă, de a construi. De a atenua derapaje. Și de a propune posibile modalități de a „îndrepta”, desigur, cu o evidentă încărcătură subiectivă, cu toate că intenția este, în general, de a tinde spre obiectivitate. Și totuși, în nebunia asta cvasigenerală, ar fi bine să ne încărcăm pozitiv și să sperăm, cu tot sufletul, că „va fi bine”.

Așadar, să ne dorim ca Sfintele Sărbători ale Învierii Mântuitorului să ne aducă în suflete și în familie SĂNĂTATE, PACE și atât de necesara „TĂRIE DE A REZISTA” tuturor opreliștilor, știind că deasupra „a tot și a toate” SE AFLĂ NUMAI DUMNEZEU. De la EL și numai de la EL vine/ va veni salvarea umanității și a fiecăruia dintre noi.

Să celebrăm, ÎMPREUNĂ, Învierea Mântuitorului, cu strădania de a fi mai reflexivi și mult mai sinceri. Și fără duplicități. Și, mai ales, rugându-L pe Dumnezeu să fim sănătoși și să ne strângem mâinile cu bucurie și cu seninătate la sfârșitul nenorocirii pricinuite de Coronavirus. Doamne ajută!

HRISTOS A ÎNVIAT!

Lizica Mihuț
Profesor universitar