Așa cum era previzibil, omul viitorului din Arad s-a întors la slujbă în 15 ianuarie fix, atunci când a postat pe FB ceva de neînțeles legat de scandalul din jurul postului Realitatea TV.

Un semn clar că joacă în deplasare, adică la București, nu la Arad, pentru cei care speră încă în el și în viitorul nostru arădean luminos.

Următoarea postare tot în această direcție mergea, arătându-ne că primul nostru cetățean se pregătește vârtos pentru cariera bruxelleză care va începe, conform speranțelor sale, în Mai, urmând ca în viitor efectiv să-l vedem pe cel care ne-a pus la punct vreme de 15 ani doar atunci când se mai întoarce de acolo să alerge spre Gloria.

Pentru că asta a făcut în 18 Ianuarie, de dimineața, pe zloată și fulguieli, a tras niște tururi pe Gloria, de altfel un stadion care a văzut multe la viața lui, începând cu meciuri de fotbal cu minge cu șireturi, manifestări omagiale dedicate patriei și geniului ei carpatic, l-a văzut și pe Serghei Bubka, ce să se mire acum de unul care aleargă pe acolo cu noaptea în cap, ca în buletinul meteo, în lapoviță și ninsoare.

Asta în timp ce PSD-ul arădean, vinovat pentru toate în viziunea alergătorului singuratic de cursă lungă, face tot posibilul să se ridice la nivelul așteptărilor lui Liviu Dragnea, cel care este încă în concediu și vacanță cu mândra – nu, nu vă gândiți la Viorica Dăncilă! – în Maldive, ceea ce nu vine de la maladiv, așa cum ar fi înclinați unii, în frunte cu amintita, să creadă.

Acuma, e drept, chiar cu infuzia fiforoasă din sud, PSD-ul arădean nu reușește să iasă din propria umbră sub care a intrat imediat după vremurile glorioase ale lui Abraham Christmas, fiind condamnat ani de zile la tot felul de împrumuturi ideologice, chiar și neoprotestante, pentru a putea concura cât de cât cu dreapta eternă arădeană și tot neoprotestantă la nevoie. Chiar dacă această dreapta tot de pe stânga venea, cel puțin după plecarea la cele eterne a bătrânilor țărăniști și liberali.

În fond nici alergărețul singuratic după glorie de pe Gloria nu s-a născut de dreapta, PD-ul și PDL-ul fiind, la fel ca multe alte grupuri și grupulețe, copii risipitori ai marelui PCR fesenizat, amintita Viorica Dăncilă fiind un exemplu viu al absenței diferențelor dintre cei de astăzi și cei de atunci, cei care se refac în Maldive sau Madagascar și cei care asaltau culmile înalte ale socialismului multilateral inexistent din stațiunea Neptun.

Așa că PSD-ul arădean face tot ce poate, se folosește de orice prilej ca să iasă în față, nu scapă nicio ocazie să le arate arădenilor că sunt în profundă eroare crezând că între ei și trupa alergătorului de pe Gloria ar exista vreo diferență specifică și esențială.

PSD-ul arădean e prezent la tot felul de manifestații și analize, omagiază prefecta și prefectura, îl premiază pe Zsolt Török, alpinistul, ungur de felul lui, care nu se sfiește – absolut firesc, de altfel – să arboreze steagul românesc centenar pe culmile Himalayei, analizează și activitatea poliției, nemaivorbind de Eminescu, dacă tot se afla acolo în fața clădirii și în general, poate profitând si de absența omului din viitor, face efectiv poștă cu opinia publică arădeană, acum în în pragul nenumăratelor alegeri care bat la ușă.

Scuzați imaginea cam confuză, de fapt sunt mai multe, dar eu m-am gândit la inaugurarea în grup a modernizatei și renovatei poște de pe Eminescu, acolo unde au fost prezenți toti, minus Fifor, cam ciudat nitel, fiindcă, după cum se știe, PSD-ul arădean este de la naștere precum zmeul, cu mai multe capete, dar cel putin două, în cazul de față pesedeii arădeni având de ales între Căprar și Fifor.

Drept urmare, unde e ceva de punctat pentru PSD, trebuie să fie prezenți amândoi, așa cum bine vă puteți da seama din cele câteva fotografii pe care le-am amestecat între litere.

Fifor n-a fost la poștă, a fost însă la poliție, a fost și la Eminescu, nemaivorbind de faptul că a fost prezent la micuța si intima ceremonie la care a fost distins alpinistul nostru de șes, atât la guvern, cât și la nivel local.

Trecem peste persoana lui Zsolt Török, îi cunoaștem foarte bine și știm că este un om onest și bine intenționat și oarecum naiv, dar care, pentru expedițiile sale, are nevoie de susținere financiară, susținere pe care o obține cum și de unde poate. Ne aducem aminte că acum câțiva ani – să fi fost chiar un deceniu – atunci când gloriosul Ghiță nu era încă atât de glorios ca în aceste zile, având nevoie de imagine, mai precis de susținerea arădenilor adevărați, a apelat și el la imaginea lui Török, cel care era alpinist și atunci ca și acum și nu avea nici atunci alt gând decât să ajungă pe Himalaya.

Acum, ca de aer, de imagine are nevoie PSD-ul arădean bicefal, face așadar orice îi stă în putință să dea bine la mase, mergând până acolo încât Fifor să stea la aceeași masă cu Căprar și să zâmbească amândoi plin de bunăvoință și camaraderie, chiar dacă se vede de la, pardon, o poștă că nu este zâmbetul lor.

Ne cam încurcăm din nou în expresii și cuvinte, nu mai facem diferența, precum revoluționarul de pe vremuri, dintre masă și mase, nici dintre imagine și poștă, încheiem așadar repede, menționând totuși că în Arad, în afară de câteva decese triste datorate gripei, nu s-a întâmplat în acest nou an încă nimic deosebit, dacă înțelegeți ce vreau să spun.

Ghiță aleargă, PSD-ul lui Căprar și Fifor stă cu limba scoasă…