În timp ce până acum totul s-a învârtit în jurul ideii dacă scapă Dragnea sau nu, de două zile întrebarea se referă la noi toți.

Elita subculturală care guvernează țara de câtiva ani la ordinele condamnatului din Teleorman a ajuns la fundul sacului și caută bani peste tot, în fond obrazul subțire cu cheltuială se ține chiar dacă ascunde un cap prost și un creier setat doar pe bancuri proaste și șmecherii de doi bani la leu.

Este evident că guvernul lui Liviu Dăncilă, fără ca ea să înțeleagă exact ce și cum, are nevoie de bani, de mulți bani, în fond vilele, terenurile și vacanțele prin locații exotice se plătesc din greu, iar conturile particulare ale servitorilor publici trebuie să se îngrașe chiar dacă pensionarii de pilon I și II si chiar III nu mai apucă în veci amin pilonul lor de pensii.

Chiar ar fi bine pentru Dragnea și ai lui să nu mai apuce, în fond e vorba de zece miliarde de euro care ar putea fi folosiți la alte cele, nu la profitul băncilor și a fondurilor de investiții.

Astfel încât ministrul economiei a anunțat marți seara măsurile care se preconizează pe linie fiscală în urma ordonanței pe care o pregătește guvernul pentru a-și rezolva lipsa cronică a lichidităților rezultat al jafului din ultimii ani, că degeaba scapă Dragnea, dacă pusculița va rămâne goală.

În urma acestui anunț, Domnul Eugen Teodorovici – așa se numește ministrul, având în vedere că prim ministrul oricum nu înțelege ce se întâmplă – a reușit ceva care, la o scară mai mică, românească, echivalează cu Marțea Neagră a Bursei din New York, ziua aceea care a declanșat Marea Criză din 1929.

Bursa de Valori București s-a depreciat, până la ora la care scriu aceste rânduri, aproape cu 5 la sută în ziua care a urmat anunțului, adică miercuri, băncile la fel, cel mai mult Banca Transilvania, aproape de 20%, BRD cu 16 și de asemenea marile companii de comercializare a energiei, OMW, Electrica pierzând cam tot pe acolo: peste 10% din valoarea acțiunilor.

Lovitura dată de guvernul lui Viorica Eugen Liviu Dragnea pieței de valori din România arată cât se poate de evident tocmai lăcomia castei guvernante – apropo de farizeica taxă pe lăcomie –, respectiv indică cât se poate de clar nepriceperea lor combinată cu iresponsabilitatea criminală cu care administrează țara.

Pentru cei care se pricep mai puțin la tehnicități economice: indicele bursier, cel puțin în economia capitalistă, este termometrul care indică starea de sănătate a unei economii, variațiile bruște semnalizând, exact ca în cazul corpului uman, febra, îmbolnăvirea organismului. Variațiile sănătoase rareori trec de 1, 2 la sută, în fond este vorba de echilibrul economic, cel care asigură o creștere scontată, dar în limitele bunului simț și al realității de pe „teren”.

Deprecierile bruște și mari – 20% în minus este o prăbușire deja – se produc doar în cazuri excepționale și prevestesc crize cumplite, obișnuite după războaie sau schimbări bruște în politica unei țări mari sau a unei zone de influență.

Nu e greu de observat că lovitura lui Dragnea & co merge spre acei agenți economici care sunt implicați masiv în fondul privat de pensii, respectiv jucătorii mari de pe piața energetică la care se investește cu predilecție acest fond de către bănci, adică băncile mari, respectiv companiile de distribuire a energiei, singurele de unde guvernul Viorica Dragnea speră să scoată banii, dacă nu altcumva măcar prin orientarea prin amenințare a deponenților spre titlurile de stat.

În cazul nostru lucrurile sunt cât se poate de clare: investitorii au reacționat imediat la veștile proaste care vin de sub fusta Eugenei Dăncilă, respectiv la crivățul pustiitor care suflă dinspre Teleorman, sesizând cât se poate de exact scopul lui Dragnea de a pune mâna pe fondul privat de pensii.

Cazul Băncii Transilvania este chiar simptomatic: pe cale să devină, după înghițirea Bancpost, una dintre băncile cele mai solide din România, deprecierea record în cazul ei se datorează în mod evident interesului pe care investitorii îl manifestă față de această bancă prin prisma faptului că a avut cea mai intensă implicare în ultima vreme în fondul de pensii, inclusiv în cel numit pilonul II.

O analiză recentă a publicației wall-street.ro evidențiază locul întâi ocupat de BT în interesul manifestat de investitori, banca devansând jucători pe piață financiară precum Romgaz sau Fondul Proprietatea în preferințele lor, fiind depășită pe plan național doar de Petrom.

Într-o economie relativ putin diferențiată, cum este cea românească, bazată înainte de toate pe distribuitorii de energie și bănci, orice lovitură dată acestori agenți economici se resimte în întreaga economie, nemaivorbind de cei care trăiesc din salarii și pensii, adică marea masă a populației.

E bine să ținem minte acest fapt, mai ales atunci când guvernul ne amăgește cu măsuri populiste – foarte asemănătoare cu cele ale „marelui nostru vecin” Viktor Orbán, cel care a reușit „etatizarea”unui asemenea fond în Ungaria acum șase ani– privind salariul minim sau pensiile, fiindcă ambele sunt în legătură directă cu performanța economiei, respectiv a principalilor agenți economici, în frunte cu cei de distribuire a energiei și băncile.

Norocul este că nu avem o economie mare, complexă și influentă, cum era cea americană în 1929, prăbușirea de acum putând fii repede și relativ simplu contracarată prin renunțarea la măsurile guvernamentale preconizate, respectiv prin garantarea jocului liber al capitalului românesc și cel străin din România.

Atât cât si cum este el în această țară supusă în continuare dijmei și haraciului obligatorii care se nasc din prostia și lăcomia guvernanților care n-au uitat încă de PCR și de iubitul conducător, respectiv de înaltele culmi la care poate aspira o societate multilateral subdezvoltată.