Venit la Arad să-și lanseze cea mai nouă carte despre fenomenul cunoscut, simplu, „#Rezist”, jurnalistul și scriitorul Grigore Cartianu a fost și invitat special al Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională (CJRAE) pentru a purta un dialog de tip dezbatere, vineri, 8 decembrie, cu elevii arădeni asupra rolului negativ, dar și pozitiv pe care îl are presa în societatea românească actuală. Evenimentul s-a desfășurat în sala de conferințe a Consiliului Județean Arad.

Cu o experiență în presa centrală de peste douăzeci de ani și autor al mai multor cărți care urmăresc momentele cheie din istoria recentă a României (Revoluția din 1989, Mineriadele, tumultul alegerilor din 2014 și protestele față de controversatele schimbări intenționate să fie făcute asupra legilor justiției de actualul Guvern), Cartianu a afirmat că activitatea lui are la bază o sete înnăscută asupra poveștilor, asupra documentării.

De exemplu, acesta le-a povestit elevilor că în timpul Revoluției din ’89, deși nu avea niciun gând legat de jurnalism pe atunci, s-a trezit că stă cu ochii blocați asupra televizorului și că umple caiete întregi cu toate informațiile care se difuzau. Ulterior, aceste notițe l-au ajutat să-l contracareze pe Ion Iliescu în cadrul unui interviu, atunci când cel din urmă infirma că ar fi spus vreodată anumite lucruri.

Pe lângă depănarea amintirilor legate de începuturile sale în ale presei (când era doar un tânăr de 20 de ani și, foarte determinat, a bătut pur și simplu la ușa revistei sale preferate, întrebând dacă poate să scrie acolo), Cartianu a răspuns multitudinii de întrebări pe care elevii arădeni le-au adresat pe rând.

Întrebările pertinente, urmate de răspunsurile foarte detaliate ale jurnalistului, au fost ca niște bucăți de puzzle care, pe moment ce trecea, au format o imagine cât mai clară a poziției pe care o are presa românească azi. În mod clar, majoritatea oamenilor și-au pierdut tot mai mult încrederea în veridicitatea informațiilor publicate, căci fie e vorba de fake news (despre care tinerii tot insistau cu întrebări) cu scop de creștere a audienței, fie de un mijloc de propagandă, de „spălare pe creier”, cu scopul urmării unor directive „de sus”. De asemenea, părerea generală e că presa tipărită pierde tot mai mult teren în favoarea celei digitale, căci cea din urmă e mult mai rapidă, dar și mai greu de monitorizat, de controlat.

Elevii aveau să descopere, în schimb, că setea aceasta de senzațional nu este nimic nou sub soare. Cartianu și-a amintit de perioada anilor ’90, când la Evenimentul Zilei, ziarul unde lucra și el atunci, era imperativ ca în fiecare număr să apară un „viol drăguț” și a povestit pe larg șirul de evenimente din jurul fabuloasei știri care a intrat deja în „istorie”, „Găina care naște pui vii”, explicându-le astfel cele două efecte pe care le generează o astfel de bombă: imensa creștere a vânzării unui ziar, dar și o pată pe veci în reputația unui om. Grigore Cartianu și-a amintit amuzat că și acum când cineva îl întâlnește pe Ion Cristoiu, redactorul șef al ziarului în acea perioadă, îl tachinează cu știrea respectivă.

Însă, Doamne ajută, nu toată presa din țară e doar o adunătură de falsuri, ci mai există o parte – mică, ce-i drept – care a rămas un soi de „câine de pază” a democrației și a legii, iar ea ne ajută să ne ținem ochii larg deschiși, aducându-ne reportaje și anchete bine documentate, cu dovezi reale, care scot la iveală toate nemerniciile și ilegalitățile pe care le comit lupii, prezentați de atâtea ori în haine de oaie. Pe această parte a presei se bazează și conținutul ultimei sale cărți, „600.000 – Fenomenul #Rezist. Povestea celei mai ample rezistențe civice din istoria României”, care începe cam așa:

„Să salvăm România de cei care vor să o apere!
Cartea aceasta am gândit-o în seara zilei de 5 februarie când m-am văzut în mijlocul unei mulțimi de 300.000 de oameni. Am înțeles atunci, pe loc, că scriem o pagină de istorie (…) 300.000 de oameni în Piața Victoriei, plus alții 300.000 în alte orașe, radiau energia unei centrale nucleare(…). Țineți în mână o carte scrisă la prezentul continuu. Găsiți aici trecut, prezent și viitor. Da, și viitor, pentru că noi, cei 600.000, n-am isprăvit ce aveam de făcut. Am scos oaia din gura lupului, dar lupul a rămas în stână și, iată, își ascute dinții. Rânjește, amenință să ne sfâșie. Va fi nevoie, probabil, să revenim în stradă toți cei 600.000… sau poate un milion. Ne vor ghida cuvintele lui Thomas Jefferson:«când nedreptatea devine lege, rezistența devine datorie».
#Rezistăm. #Insistăm. #Existăm ”.