Miculașul bate la ușă, a căzut și prima zăpadă, e vremea sintezelor de sfârșit de an.

Gata cu gluma, treaba e mai mult decât serioasă, cel puțin până la Revelion. Mă rog, nici măcar atunci, din moment ce locul bancurilor bune și al umorului reprezentat de monștrii sacri precum un Toma Caragiu sau Dem Rădulescu a fost luat la televizoare de pipițe și papițoi care produc doar umor involuntar.

Așadar, ce se va alege cu mostenirea lui Ghiță, cine îl va urma în fruntea Aradului, având în vedere că la anul începe sezonul de vânatoare la voturi, în prima instanță pentru europenele din 2019, pe urmă, încet dar sigur, vine și rândul la prezidențiale, în același an, urmând ca în 2020 să fie organizate cele locale și parlamentare în România?

Succesiunea în politică este întotdeanua cu cântec.

Pe vremuri războaiele vizau exclusiv succesiunea la tron, mai nou se ajunge doar la demonstrații și bătăi de stradă, războiul fiind ascuns în camerele dosite și dospite ale puterii, indiferent dacă e vorba de o țară întreagă sau o comună din Teleorman.

Gheorghe Falcă, stăpânul absolut de aproape două decenii al Aradului, își simte în mod evident sfârșitul. Iar despre primarul nostru de peste 13 ani se pot spune multe, unele chiar urâte, dar sub nicio formă nu că ar fi un prostănac cocoțat să conducă alți prostănaci, el fiind un adevărat animal politic si nu unul oarecare, ci din tagma prădătorilor.

Se știe de mult că, tocmai de asta, Ghiță Falcă țintește sus, cât mai sus dacă s-ar putea, în visele sale văzându-se chiar prim-ministru și, de ce nu, peste câțiva ani președinte.

Desigur, aici, în aceste vise, surprindem slăbiciunea omului, infatuarea sa congenitală și în mod sigur anormală care nu îi permite să-și vadă lungul nasului, să-și realizeze propriile limite, acelea care pentru ceilalți se văd de la o poștă și cu ochiul liber.

Oricum ar fi, sfârșitul este calculabil deja, indiferent dacă va veni din partea partidului sau din cea a electoratului local.

În prima variantă, Gheorghe Falcă nu ar ajunge pe loc eligibil pe lista de europarlamentari ai PNL din anul care urmează, în a doua nu ar ajunge candidat la Primărie, având în vedere imaginea sa pe plan local din ce în ce mai mototolită de pe acum, cei doi ani care vor veni neavând cum să schimbe această tendință.

Venit din neant la Arad, Falcă a avut de la început inteligența, caracteristică personalităților autoritare, să-și aleagă servanții din rândul celor fără trecut și nume politic, provinciali până la inconștiență, reușind astfel să anihileze elita politică de până atunci a orașului, creând din nimic una nouă subordonată total lui.

Claudiu Cristea și Tibi Dekany, arădeni aflați în creștere pe atunci și singurii cu adevărat periculoși pentru viitorul nou-venitului au fost înlăturați rapid și înlocuiți cu personaje de care nu a auzit nimeni, nici de bine, nici de rău până atunci.

De fapt, o pseudo-elită, fără trăsăturile de distincție și competență a elitelor autentice, condamnată de la început să existe atâta timp cât creatorul ei, Falcă, desigur, deține puterea și controlul.

Și care se devorează pe sine la voința liderului absolut.

Primii doi de care s-a folosit Falcă pentru scopurile sale s-au numit Ioțcu și Igaș, amândoi istorie de pe acum, unul dintre ei fiind în puscărie, Igaș, călărind acum elefanți în Shri Lanka, încercând timid să creeze un fel de opoziție din Pecica fostului său șef. Doamna Graur, foarte importantă la început, s-a autoexilat sub Cionca, un alt fălchist de primă generație aflat în pierdere de viteză, iar de Țolea n-am mai auzit de fel în ultima vreme.

Noua generație a venit la fel din județ sau din cercuri de mici afaceriști fără profil și personalitate, familia Pistru reușind chiar să-și parcheze Range-Roverul pe sensul interzis de la Primărie, Bibarț a fost chiar o lovitură de forță, având în vedere spatele său asigurat de omnipotentul general din Târnova, Coldea, ajuns în vârf pe vremea când Seculici era vicepremier, Claudia Boghicevici, o învățătoare ajunsă specialistă în strategii sociale pe baza experienței sale de la Ocrotirea copilului și a cel putin trei universități particulare (Goldiș, desigur) terminate concomitent și la grămadă, plus un doctorat.

Ultimul nume de pe lista lui Falcă este a lui Sergiu Bîlcea, camionagiu cu licență, desigur, la Goldiș, asta ca să nu-l pomenim pe Domnul Cristina din Craiva, refugiat involuntar și fără urmă în Senatul României.

Este clar că după căderea genaralului Coldea, Bibarț este în dizgrație, tânărul Bîlcea ajungând pe nesimțite în postura de prinț moștenitor, cu atât mai mult cu cât este și în grațiile Doamnei Bistru, pardon Pistru, un personaj mai aparte al elitei de păpuși mecanice ale lui Falcă, oarecum omniprezent și mult mai important decât ar părea la prima impresie.

De altfel cei doi, Sergiu si Geani, sunt foarte apropiați în ultima vreme, impresia că moștenirea lui Falcă este pe mâna lor fiind cât se poate de reală.

Numai că…

Toate acestea sunt valabile până când Falcă are speranțe de mărire, de plecare în marea politică, fie la europarlamentare, fie la parlamentare.

Numai că, de o vreme, aceste speranțe au mai scăzut, Orban cel Ludovic nefiind foarte încântat de prestația la limita psihopatologiei din ultima campanie electorală a primarului de poveste, nu este exclus așadar ca acesta să-și încerce eternizarea la Primărie și să decidă să rămână în mica politică arădeană, atât de comodă după 20 de ani de exercițiu plenar.

Ei, atunci să vezi!

Semnele sunt clare: tânărul de la Consiliul Județean a fost temperat, nu se mai dă în stambă oricând și peste tot, Falcă, după o perioadă când se interesa doar de politica mare, devine omniprezent la Arad, postul lui Cionca este controlat de Andrei Ando, iar Geani Pistru, cu toate că nu are mai nou nicio funcție vizibilă, face si desface totul în peneleul din Arad fără cap, dar cu o Falcă-n cer și una pe pământ.

Desigur, dacă ești creația lui Falcă te poți aștepta mereu la ce-i mai rău.

Așa cum s-au dus Ioțcu și Igaș, cum a dispărut Țolea, cum pierd teren Bibarț, Boghicevici și Cionca, la o adică trebuie să te pregătești și tu de scufundare.

Până la urmă este firesc să fie așa, nefiresc este că astfel un oraș, un județ întreg se trezește fără oameni care pot face ceva și pentru comunitatea cetățenilor, nu doar pentru ei înșiși și amicii din gașca de oameni fără cap și coadă patronată de Gheorghe Falcă.