Subtext. PSD, cu Dragnea și restul, a câștigat alegerile cu un scor nemaipomenit, ieșirea în stradă a tineretului x,y,z – Tineriada de săptămâna trecută – este o manifestare antidemocratică, diversionistă, finanțată de oculta iudeo-masonică internațională în frunte cu Șoroș, pronunțat de regulă greșit, Soros, Sörös, ca să se vadă cât de străin poate fi de tot ce-i românesc și patriotic.

Din acest punct de vedere, din cel care acceptăm că Dragnea și ai lui sunt expresia interesului românesc și nu o gașcă de profitori venali aflată la marginea analfabetismului funcțional, manifestările din țară de săptămâna trecută sunt diversioniste, șubrezesc poziția României în fața dușmanilor tradiționali, Ungaria și Rusia, în această ordine – având în vedere și marele adevăr exprimat de Iliescu cu privire la Marea Neagră și Serbia -, deci, mucles, faceți cum zice Dragnea.

Stați liniștiți, în România se fură de când e lumea, nu schimbați voi asta de azi pe mâine, se prostește încă de dinaintea facerii ei, iar dacă veți fi cuminți, vă promitem că Dragnea se va spăla pe dinți în zilele următoare.

Context

În lumea înconjurătoare se produc lucruri ciudate și greu de înțeles, Marea Britanie trece la Brexit, SUA la Trump, voi ce vreți?

La unguri Orban taie și spânzură, Merkel e pe ducă, polonezii se înarmează, voi ce credeți, se poate doar la noi cu oameni de paie, liberali de conjunctură și marinari care se cred mari politicieni?

Guvern de tehnocrați, președinte neamț gângav și mai mult după fusta nevestei?

N-ar fi mai bine niște băieți cu adevărat deștepți, din ăia care fură dar vă mai aruncă și vouă ceva din ce rămâne, chiar dacă de rămas nu rămâne mare lucru?

Așa cum a hotărât acea majoritate relativă la începutul lui Decembrie, acei 18 la sută care i-au ales pe Dragnea și ai lui și care se uită mai mult la Antena 3, pică de dragul lui Badea și Firea și care în afară de pipăitul caloriferului și de observarea poștașului care aduce pensia nu mai are altă treabă. Bun, nu toți, dar destui, așa cum nici în țara lui Dragnea, Teleorman, nu toți sunt ca el, dar destui ca să nu vadă altceva decât zâmbetul acela de șmecher nesimțit de sub mustața de pandur pripășit cu treburi pe la București.

Text, adică ce zic eu la toate astea

Eu, adică, eu personal, eram vineri seara în coloana care înconjura Bulevardul de la Podgoria și până la teatru, discutând lejer cu cei de lângă mine, eram pe undeva între Astoria și Primărie când am stabilit că aici și acum nu este vorba despre democrație.

Democrație avem, am avut și până acum, altfel nu ne aflam aici, mărșăluind spre Primărie.

Statul de drept, asta este ce ne lipsește, o țară în care legea-i lege și este administrată independent de către cei calificați și abilitați să o administreze, adică juriști, judecători, procurori și nu politicieni, lideri de influență de orice tip.

Poți să faci lobby pentru orice, pentru avantaje în afaceri, cultură sau învățământ, dar nu poți face împotriva legii, prin nesocotirea legii, poziționându-te deasupra ei, indiferent cine ești sau cine te pretinzi a fi, indiferent câte clase sau case ai avea!

La asta am ajuns, noi șoroșiștii fără să fi văzut vreun leu de la Moșul american, iar în ceea ce mă privește, adică eu personal, am gândit mai departe pe drumul spre casă cheltuindu-mi ultimii bani pe un baton de Mars, să nu mă culc totuși cu stomacul gol.

Știu, puteam să iau pe banii aceia ceva mai neaos, ceva mai patriotic, un baton cu rom, chiar două, dar vroiam să rămân limpede la cap, să-mi termin ideile în pace.

Iată, la ce am ajuns: În Decembrie 89, eram tot în fața Primăriei, lumea striga cât o ținea gura că vrea libertate. Asta îi lipsea cel mai tare!

Carnea, ouăle, zahărul se mai procura de pe la unguri și sârbi, libertatea însă nu, pentru ea a trebuit ca cei mai curajoși să iasă în stradă, să strige în gura mare și să nu dea înapoi sub nicio formă.

Am reușit: avem libertate, mai mult decât atât, majoritatea celor care eu ieșit zilele trecute la proteste s-au născut, dar în mod sigur au crescut în această libertate câștigată atunci.

Pentru ei libertatea este ca aerul, ceva firesc și de la sine înțeles fără de care îți pui viața în pericol.

N-avem însă domnia legii, în locul ei este arbitrariul mahărilor semianalfabeți, lipsiți de cele mai elementare noțiuni de cultura politică, ajunși în fruntea societății în ultimii zece-cinsprezece ani datorită puterii acumulate prin averile ilicite pe care le-au făcut sub privirile înțelegătoare ale celor de dinainte, mult mai citiți, culți, rafinați ca ei, incapabili însă să se mențină acolo fără susținerea lor.

Ei sunt baronii locali formați în anii nouăzeci-două mii, cu bacalaureat la fără frecvență, cu diplomele luate la kilogram, cu doctorate făcute de alții prin noua metodă digitală copy-paste, obraznici, inculți și fără scrupule (Sunt atât de afoni și lipsiți de simt politic încât în loc să caute o ieșire din criză, ei organizează o contramanifestație de un ridicol absolut).

Paralel însă cu mărirea lor a crescut și o generație de tineri care vede România prin ochii universali ai Internetului, ai călătoriilor nenumărate – pentru studii și muncă – în Occident și care a observat diferența dintre ei și noi.

Tocmai această diferență esențială care este între un stat de drept și un stat unde domnește arbitrariul voințelor individuale aflate la cârmă: acolo legea este valabilă pentru toți, aici doar pentru căței.

Mă și mir cum de nu au fost folosiți cățeii prezenți la proteste de către gazdele lor în acest sens, inventivitatea pancardelor și ale sloganelor dovedind încă odată ceva cu privire la aceste zile istorice pentru România și nu doar.

În aceste zile când toate par favorabile pentru autoritarieni și inculți agresivi, când mulți reclamă revenirea la izolarea naționalistă și conservatoare, românii indică clar singura direcție demnă de urmat: democrație și stat de drept, cultură, educație, civilizație – piețele din orașele în care se protestează rămân perfect curate după încetarea în noapte târziu a evenimentului – România civilizată și inteligentă opunându-se ferm unei Românii a arbitrariului necioplit și agresiv.

După mai multe încercări nereușite, se pare că acum, într-un final, Românii și România intră definitiv în istorie.

Pe bune, nu doar conform cărților istoriei de propagandă.

Au fost nenumărate momente ieșite din comun în aceste zile. Gesturi pline de omenie, jandarmi ireproșabili, oameni strălucind de bucuria unității regăsite, dar cel mai semnificativ pentru mine a fost faptul că la Târgu Mureș s-a cântat imnul românesc cu oarecare accent și mici dezacorduri pe ici-colo.

Pentru cine nu înțelege, vreau să spun că după 26 de ani de la evenimentele sângeroase de acolo, manipulate evident de vechea Securitate pentru a se putea renaște în noul SRI, ungurii au cântat împreună cu românii imnul patriei lor comune.

Da, pentru că patria nu este o abstracțiune propagandistică, este locul unde te simți acasă printre ai tăi…