Lucian Valeriu: De 14 februarie… să ții minte…
Nu voi scrie nimic despre despărțirea mea de Special Arad în afară de acest răvaș… da… de despărțire.
De două zile, de când mi-am anunțat colegii că plec de la acest site – pentru care am dat aproape tot ce am avut mai bun în mine și care, la rându-i, mi-a dat aproape tot ce-a avut mai bun un job fain să-i dea omului care-l slujește (satisfacție profesională, sentimentul moral că îmi ajut comunitatea, prietenii… iubiri colegiale chiar, fani și, na, ceva bani… cât să mă descurc printre rechini fără să fac figură de „sărăcie”) – de două zile, așadar, de când mâna de oameni care mă interesează direct și personal știe, (sic!) oficial că plec, mă tot gândesc ce să (nu) scriu despre faptul că m-am despărțit de Special Arad.
Hazardul (care, după cum bine zice cineva, „nu lovește la întâmplare”), Sfântul Valentin sau poate chiar Destinul Însuși mi-au pus în față în dimineața asta ce trebuie să scriu despre această despărțire – nu tocmai veselă, deși optimistă în ansamblul ei: un superb poem de Paul Verlaine scris pe la 1880… când nimic nu era ca acum – cu excepția sentimentelor umane.
Uite – am mulțumit cerului senin din jurul meu – deci, atâta vreau să vă spun… ceea ce vă transmite acest poem al unuia dintre „Papii Boemei”… un poet care chiar le-a văzut și trăit, băut și fumat pe toate. L-am descoperit pe pagina de facebook a excepțional-„anacronicului” (pentru că scrie despre cavaleri:) poet Octavian Soviany – căruia-i aparține și traducerea).
De 14 februarie… să fie ușor de ținut minte.
Paul Verlaine – Din înțelepciune
XVII
Toată dragostea din lume
Lasă-n noi amărăciune
Şi-o posomoreală grea.
Fraternală, conjugală,
Părintească, filială,
Civică sau naţională,
Ideală sau carnală,
E mereu un vierme-n ea.
Moartea pe părinţi i-abate,
Fratele tradează frate,
Soaţa vrea un soţ mai bun,
Fiul te dispreţuieşte,
Naţia te oropseşte
Iar străinul te urăşte,
Carnea-n legea ei pofteşte,
Sufletul ţi-e ca nebun.
,,Tu iubeşte mai departe!’’
Spune-Isus. Din vise moarte
Fă-ţi alai,adună-ţi cor.
Poartă-ţi turma ca păstorul,
Ca pe scenă prim-actorul,
Precum preotul soborul.
Ca orchestra dirijorul,
Fii mereu în faţa lor.
Iar aceste voci confuze,
Ba blajine, ba ursuze,
Vor compune-n armonie
Întru slava mea cea mare,
Mijloc de eliberare,
Leac de soi întru sperare,
Hrană întru săturare,
Imnul care-ţi place ţie.
Comentariile portalului
Pentru asta folosiți aeroportul pentru motoare turate și Festivaluri de proșt gust gen aoa toate abonate la bani publici .aeroportul trebuie folosit pentru zboruri nu pentru sindrofii politice
Ipocrizia generalizată ridicată la rang de mitologie oficială...când colo....afăra-i vopsit gardu` înăuntru leopardu`
Stimați reprezentanți ai legii, o singură întrebare aș avea: În curtea DSP-ului oare când catadicsiți a vă uita, la neregulile cât carul, în urma multor, (...)