Despre apucăturile contra propriei naturi ale lui Ghiță Falcă și despre transformarea sa într-un predicator înspăimântător de mincinos încercăm să vă convingem povestind în manieră „pulp fiction” ce s-a întâmplat în seara de duminică, 31 ianuarie, 2016, în sala fostului Cinematograf „Dacia” – actualmente (și 20 de ani de-acum încolo… cel puțin) Biserica Organizației religioase „Ekklesia” (conform propriei prezentări pe pagina de Facebook, „comunitate de creştini care îl iubim cu adevărat pe Dumnezeu și dorim cu orice preţ să ajungem în cer”.)   

Nemulțumit, bag samă, de statutul său de primar, președinte de partid, om de afaceri din umbră, „turnător” sub acoperire, redactor-șef și cotizant la enșpe ziare și televiziuni, bașca soț, tată, amant (?:P), ginere, fin și câte calități o mai număra un ins la rigoare mediocru și fără caracter, faraonul în curs de îmbălsămare Ghiță Falcă a compărut de data asta în calitate de pastor (cel puțin) pe scena așadar bisericii… cum ar veni, a lui personală… din moment ce dacă nu era el, acolo biserică nu era… ca să vorbim ca-n Biblie. A întârziat vreo oră jumate de la slujbă pe motiv că era ocupat cu altă slujbă care și aia presupunea alte slujbe… câte slujbe poate să aibă un faraon… de aia, aproape scuzabil, întârzie de la toate. Era așteptat… dar nu mureau enoriașii de grija că nu mai vine… cine își dorește să-l asculte pe Ghiță Falcă debitând cretinități autoflatante până la narcisismul cel mai obscen pe o scenă?… să obscenizeze scena, cum ar veni… mai ales într-un loc în care – bănuiesc și eu – oamenii au venit să citească din Vechiul Testament și să cânte despre Isus… nu să asculte o combinație de oltean cu moț pe care nu și-o revendică nimeni cum își laudă prostiile mințind. Cel mult doamna Geani… o știți pe doamna Geani… aia, da, incompa… incompe… incombatabila de Geanina Pistru – ea ce îi ducea dorul lui Ghiță… că, na, ea trebuia să-l preia de la ușă, când dă bip, să-l introducă în sală pe înalt-prea-luminăția-sa-politico-religioasă, vezi bine, să-l planteze pe scaunul încălzit după care direct pe scenă, în fața a 1000 de frați întru Domnul…  grea slujbă are și Geani, nu?

Pe scena-ecran a cinematografului Dacia, așadar, pe care de-a lungul multor decenii s-au perindat  Spider Man, Bruce Lee, Marlyn Monroe, Raj Kapoor, Hannibal Lecter și uneori chiar Dumnezeu, a compărut, așadar, în fața comunității de creștini, Ghiță Falcă din Brad… primarul de Arad care a făcut posibilă inclusiv trasformarea unui cinematograf-bombă socială într-o biserică neoprotestantă de tip american… un fel de toți-eroii-la-un-loc s-a autoprezentat Falcă în fața enoriașilor de la Ekklesia.
„Viața-i o poveste spusă de un idiot” – cum a formulat definitiv marele Shakespeare… și fii atent aici dovada că așa e:

Povestea lui Falcă despre el însuși – sau cum să-l minți pe Dumnezeu de față cu 1000 de martori

Fac pariu că-s înregistrări o droaie și fac pariu că nici nu-i extrem de greu să procuri discursul integral al lui Ghiță de pe scena pe care atâtea drame, tragedii, comedii și pornoșaguri or rulat încât… hai… o minciună-n plus n-o huluit stâlpii – dar io unul nu-s curios. Prefer să-l reproduc la a 3-a mână… așa cum mi l-a șoptit un omuleț care l-a auzit pe un prieten de-al lui înjurând în limba ortodox-penticostală (adică un „Doamne, iartă-ne, da` fii tu atent ce pastori avem!” – subtil și dur… ca o autoînjurătură) acolo-șa… la fața locului.

 „Frați creștini, să știți că Domnul lucrează prin mine – și de aceea am și întârziat de la întâlnirea cu dumneavoastră. Vin de la Deva (în sală s-au auzit niște chițăieli gen „iarăși la Deva?!”), iar cum conduceam eu, așa, cu viteză să ajung la dumneavoastră, iată că Domnul mi-a scos în cale o mamă cu doi copii – o familie care stătea la autostop și nu o lua nimeni pe frigul ăsta… Am oprit, frați creștini… vedeți ce bun creștin sunt eu?! (a așteptat să aplaude cineva… n-a aplaudat nimeni!) Ei bine, am luat eu în mașină acea familie de creștini – și am dus-o până în buza casei, în satul acela de pe deal (erau vreo doi care notau… așteptau să audă satul… județul… ceva nume… nimic… Ghiță nu-și prelucrase suficient vrăjeala încât să ajugă la detalii nominale), timp în care am vorbit… am discutat despre viață și Domnul… am aflat lucruri noi și m-am înnobilat. După ce i-am lăsat acasă, în creierii munților, am intrat pe autostradă (hmm!… și-o pus un observator atent care știe drumul Deva – Arad degetu-n barbă) și, la un moment dat, răpus de oboseală am adormit la volan! Numai Domnul a decis să nu-mi apară nimic în față în momentele acelea… vă dați seama – putea să vină un TIR („nu, nu putea, din moment ce erai pe autostradă, fraiere!” – s-a putut auzi între frați)… dar tot Domnul a făcut să mă trezesc cu bine din această mistică experiență și să ajung viu și nevătămat aici, în fața dumneavoastră („io zic să-l propunem pentru sanctifiare!” – o pufnit unul) – unde, după cum vedeți, Domnul lucrează prin mine… pen’ că dacă Domnul nu-mi scotea în cale familia aia sărmană, eu poate acum nu mai eram în fața dumnevoastră, că mă călca TIR-ul” – vă dați seama ce filme și-o dat Ghiță Falcă acolo, pe scenă… în fosta capitală a filmelor din orașul ăsta… ca o caricatură „media-best-of” în manieră Charlie Hebdo a Omului Păianjen, Burebista, Avram Iancu… un amalgam kitsch între Tutankamon gata îmbălsămat și Isus american roz, din fier, cu luminițe… un individ tunat rău… da rău, mă frate!

P.S: La care „Domnul” se referă Ghiță Falcă când (scuze!) îl invocă pe Domnul… Cine-i „Domnul” lui Falcă, numai Domnul știe!
Se cere un update pe subiectul „Cine-i „Domnul” lui Falcă?”