Don Quijote se luptă cu morile de vânt și… cântă, la Festivalul Internațional de Teatru Clasic





De parcă Don Quijote n-ar fi destul de sucit, l-ar mai putea imagina cineva dansând și cântând? Se pare că Dale Wasserman și l-a imaginat perfect, pentru că în urmă cu exact 50 de ani, pe Broadway se juca pentru prima dată piesa care avea să devină un succes atât de mare încât a ajuns să câștige cinci premii Tony, primind până și titlul de Cel mai Bun Muzical.
„Omul din la Mancha”, căci despre această piesă vorbim, a ajuns să fie una dintre cele mai jucate muzicaluri, având peste 2000 de reprezentații de-a lungul timpului. Duminică seară, echipa de teatru din Oradea a adus-o sub privirile publicului arădean, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Clasic, oferind un show cu adevărat excepțional, în regia lui Korcsmáros György.
Arădenii au fost absorbiți de povestea bătrânului Quijote care, împreună cu loialul său scutier Sancho Panza, au pornit într-o aventură mirobolantă. Chiar dacă era bine știut faptul că toată acțiunea se derula, în fapt, doar în bogata imaginație a bătrânului ce se credea cavaler, publicul a putut desluși în poveste o perfectă oglindire satirică a năravurilor umane, care rămân în esență aceleași, indiferent de epocă.
„Omului din La Mancha” este, într-adevăr, ceva mai mult decât un simplu musical, îndemnând publicul să reflecte la defectele societății, fără să întristeze însă. Trupa orădeană a propulsat sala într-un vis euforic, încheiând peripețiile într-un ton plin de speranță, încurajându-i pe cei prezenți să-și lase deoparte grijile și să „atingă intangibila stea”, cum spunea și ultima melodie a spectacolului.
Comentariile portalului
din pacate nu este doar o poveste…este cosmarul realitatii in care ne regasim foarte multi…
Parasca a fost profesor pentru sute, poate chiar mii de politisti din intreaga lume. Ce cauta el in politica?
Nu se potriveste absolut deloc aceasta apropiere politica - biserica. De ce nu a fost reprezentat Aradul de un doctor bun sau de un profesor de calitate sau un inginer (...)