Românie, te iubesc, dar uneori nu te mai suport. E țara în care orice nimeni poate să ajungă în vârf, dar uneori la noi vârfurile sunt sub nivelul mării. Am dori să scriem despre sport, dar ce urmează nu are legătură deloc cu sportul, ci cu mizerabilele criterii politice care ne mențin în mocirla în care ne zbatem de la perioada interbelică încoace.

Singura legătură cu sportul a acestui articol este legată de instituția despre care vorbim: CSM Arad, adică Clubul Sportiv Municipal Arad, clubul cel mai performant din județ, clubul care a dat medaliați olimpici, mondiali, europeni și foarte, foarte mulți campioni naționali…

S-a creat un mare gol la acest club imediat după ce fostul director, Vasile Păltineanu, și-a dat demisia pentru a beneficia de binemeritata pensie după zeci de ani în slujba sportului. Se întâmpla prin luna mai, iar timp de trei luni, mai marii din PSD-ul local habar nu aveau pe cine să numească, dar să fie unul de-al lor. S-a vorbit despre oameni din club, cu vastă experiență în sport, dar nu îndeplineau criteriile… Nu erau din PSD. Au găsit și pe unul de-al lor, chiar fost sportiv – Adrian Todor se numește, dar acesta nu părea prea hotărât în a accepta, pentru că, spun apropiații, nu se putea trezi dimineața… În tot acest timp, salariații de la CSM nu puteau să își ia banii pentru că nimeni nu avea drept de semnătură.

Și l-au găsit în cele din urmă. Unde, nu știm? Pe ce criterii? De asemenea, nu ne-am dat seama încă, deși avem câteva „puncte de sprijin”… Ce legătură a avut vreodată în viața lui cu sportul? Am găsit: a jucat o miuță în pauza mare din trimestrul al treilea din clasa a III-a. S-a murdărit pe pantaloni, l-a bătut mama când a ajuns acasă și de atunci a terminat-o cu sportul… Evident, e un exercițiu de imaginație de-al nostru, dar nu credem că suntem departe de adevăr. De ce? Pentru că am auzit că a mai jucat de două ori și lapte-gros – prin clasa a VI-a, iar în a 9-a a dat proba la 50 de metri plat, dar și-a sucit glezna… BAC-ul, nici nu are rost să vorbim, se înțelege că nu l-a dat din Educație Fizică…

În fine, am terminat cu cariera lui (anti)sportivă. S-a remarcat în ultimii ani ca sponsor al PSD-ului. Atât, ca sponsor, pentru că atunci când am întrebat despre el pe câțiva oameni din partid, răspunsurile au fost cam la fel: „cine e Vasile Bociort?”. Deci răspundeau și ei cu o… întrebare.

Da, așa se numește noul – deja vechiul – director al CSM Arad, Vasile Bociort.

Au trecut trei luni dar nimeni nu îl cunoaște. Nici subalternii, nici sportivii, nici ziariștii, nici cei pe care îi sponsorizează. Cine ești domnule Vasile Bociort?

Până acum, Vasile Bociort nu a demonstrat decât că e un purtător de ștampilă, unul prin intermediul căruia angajații de la CSM Arad pot să își ridice salariile – ceea ce nu se putea după demisia lui Păltineanu, iar sportivii își pot primi indemnizațiile și pot participa la concursuri pe banii clubului…

Să spunem că am înțelege și faptul că nu se prezintă, atât timp cât își face treaba. Dar pare a fi complet în afara ei. Duminică, campionul național de maraton, Sorin Mîneran, a participat la Campionatele Balcanice de la Podgorica. Deși reprezenta România și implicit CSM Arad, acesta nu a avut parte de niciun sprijin în Muntenegru. S-a dus fără antrenor. A ajuns cu câteva ore înaintea concursului. Dimineața, la micul dejun i s-au dat ouă cu cârnați… Urma să alerge 42 de kilometri după ce s-a ghiftuit cu cârnații. La kilometrul 40 l-au oprit medicii de pe salvare. Era deshidratat… Eșec, deci…

Iar ca să încheiem cu o altă întâmplare tipică directorașilor instalați politic, să spunem că Vasile Bociort a decis că trebuie să se și premieze pentru activitatea rodnică pe care o are la club. Astfel, el s-a premiat pentru rezultatele foarte bune obținute în acest an de sportivii de la CSM, deși nici măcar nu îi cunoaște.

Problema este în primul rând una morală, pentru că s-a premiat fără a avea vreun merit în obținerea acestor performanțe, bani care, dacă tot s-au dat, i se cuveneau lui Vasile Păltineanu.