joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    20 de ani de Club Nerv! Amintiri și urări din partea comunității pentru cea mai longevivă rockotecă din Arad

    de Raluca Medeleanu | 22 aprilie 2023, 8:49 AM | Reportaj | Topic special

    0

    Puține localuri se pot mândri că au format o adevărată comunitate, o reală familie pentru mai multe generații de puști, adolescenți, apoi adulți, care să fie cu toții legați de o pasiune comună, un soi de salvare cu adevărat profundă: muzica. Și nu orice muzică: rockul.

    Clubul „Nerv” a împlinit acum 20 de ani și este cea mai longevivă rockotecă din Arad, a doua din istoria orașului ca ordine a deschiderii, după Rock Only de la Constructorul, care la momentul inaugurării Clubului Nerv își dădea ultima suflare, mutat în Piața Reconcilierii.

    Nerv a reușit însă să-și țină deschise „porțile” neîntrerupt, timp de 20 de ani, cu excepția stării de urgență din pandemie și nici măcar aceea nu a reușit să-i vină de hac. Chiar dacă a schimbat mai multe locații, Clubul Nerv a rămas același, iar clienții săi s-au mutat peste tot după el, căci nu locul l-a făcut pe „Nerv”, ci „Nerv” a definit locul: oameni faini, toți care se cunoșteau cu toți, muzică bună, dar mai ales voie bună, o evadare din grijile zilnice, un soi de terapie la o halbă de bere și la o vorbă cu cei ca ei. Unii au legat prietenii pe-o viață, iar alții chiar și-au găsit jumătatea.

    Radio Nerv ⇒ Club Nerv

    Clubul Nerv a fost deschis oficial în noaptea de Înviere a anului 2003 de către Dorel Uscă, prima locație fiind la ștrandul Neptun, în zona bazinelor. Dorel avea 25 de ani și a hotărât instant să cumpere spațiul, în timp ce citea din plictiseală un ziar Vând și Cumpăr, amintindu-și de niște planuri născute la o bere.

    „Ideea e din 96-97. Eram student la Timișoara, la Poli. Ascultam radio, dar tot ce era la radio era muzică de rahat, așa că am gândit împreună cu un prieten să facem un radio pirat. După mai multe beri, am reușit să-i găsim numele. Trebuia să-i spunem Radio Nerv. Eh, au trecut anii, bineînțeles că nu s-a întâmplat nimic, a fost doar discuție la o bere. Dar după vreo 6 ani, în 2003, am găsit în ziar un anunț că se vindea ceva spațiu pe ștrand, cu tot cu firmă… Aveam 2950 euro, țin minte și acum, și era 10.800 euro. M-am asociat cu cineva, ulterior însă ne-am certat. Am avut noroc – în ghilimele – că au divorțat părinții mei, au împărțit banii de apartament și m-au ajutat. Așa s-a întâmplat, frunzărind ziarul, calculând rapid în minte, așa, mi-am zis: gata! Îmi deschid un club de rock! Asta a fost. Ideea a contat”, ne-a povestit Dorel Uscă.

    Certându-se cu persoana asociată, a ajuns să deschidă pe cont propriu clubul „Nerv” de la ștrandul Neptun, chiar în Noaptea Învierii, fără să își dea seama în ce s-a băgat.

    „La început a fost cumplit! Aveam 10 lei de un pachet de L&M, atât mai aveam bani. Și aveam o scândură. N-aveam bani nici de reclamă, aveam doar o scândură pe care gratis mi-a scris un prieten Nerv pe ea și gata. I-am dat drumul. Nesăbuit, așa… Am deschis de Înviere, așa că celebrăm în fiecare an de Înviere. Din ce am calculat, atunci a fost în 27 aprilie” (foto jos).

    Dorel Usca club nerv strand neptun 2003

    Dorel și-a amintit cât de greu i-a fost la început până i-a intrat în mână partea de coordonare a comenzilor, povestindu-ne că la început nu avea nimic altceva decât bere și tării, știind că asta beau prietenii lui. Frigiderele erau și ele adesea pe trei sferturi goale, pentru că uita să facă comenzi la timp, iar când un client a venit și i-a cerut o Cola, l-a privit perplex. Primele sucuri din Nerv și-au făcut apariția doar după ce una dintre firmele de băuturi spirtoase a avut o promoție specială care oferea gratuit sticle de suc natural la un anumit număr de comenzi. Dar ce conta? Lumea venea tot mai mult, mesele erau pline, muzica bubuia din boxe și în curând Dorel și-a dat seama că ar fi cazul să țină localul deschis și în sezonul rece.

    Șase locuri, dar același Club Nerv

    Cam la un an distanță, în paralel, a mai fost deschis și Clubul Nerv din Piața Avram Iancu (iarna dintre 2004-2005), în subsolul imobilului cu nr. 16. După aceea, „varianta de iarnă” s-a mutat la fosta „Tavernă Romană” din Palatul Cenad, unde a funcționat 3 ani de zile și timp în care, ne-a spus Dorel, din cauza crizei din 2008, era să intre în faliment. Totuși, Nerv a supraviețuit. S-a mutat în 2009 vizavi de Astoria, însă doar pentru un an, din cauza problemelor cu vecinii care i-au făcut 35 reclamații la Poliție. Astfel că s-a mutat într-un subsol din curtea Palatului Neumann, unde a funcționat timp de 6 ani și de unde a început și „explozia” concertelor. De acolo a urmat și ultima mutare (2013), cea în spațiul în care se află și în prezent, pe terasa de la fosta Perla, de pe malul Mureșului.

    „Am reușit să-l țin pe linia de plutire de nebun. A fost greu. Atunci eram relativ singur pe piață. Acum ne luptăm mai mulți, gusturile s-au schimbat… nu era Youtube pe vremea aia, ne întâlneam acolo și gata. Acum funcționăm un pic altfel. Acum cei tineri stau pe telefoane și migrează, eu încerc însă cât de cât să țin un standard”, ne-a spus Dorel. Întrebat fiind dacă va reuși Nerv să rămână deschis și în deceniile care vin, ne-a spus zâmbind: „Nu mor câinii când vor caii!”.

    Câteva gânduri din partea comunității de „nervoși”, la ceas aniversar:

    „A fost «salvarea» mea în Arad. M-am mutat aici, m-am prins ce se întâmplă, ulterior am descoperit Nerv-ul. În Dorel am identificat repede un prieten, o persoană care iese din tiparul «arădean». Primul concert organizat în Arad a fost turneul Semnal M – 35 de ani, unde? La Nerv. Mai un pas și am devenit event manager, Nerv a devenit a doua casă. Prima ediție Ziua Internațională a Jazz-ului s-a ținut la Nerv. Primul concert Quaternion, văzut la Nerv. Prima cântare cu trupa făcută de mine, împreună cu Cătă Galben (The Weir), la Nerv! Am cunoscut oameni mișto, tot la Nerv! Cele mai faine party-uri, la Nerv! La mulți ani, Nerv! La mulți ani, Meda și Dorel! Și vă mulțumesc pentru tot!”, transmite Mihai Molnar.

    „Nerv-ul a apărut într-un moment în care Aradul avea mare nevoie de așa ceva. Nu doar sau nu neapărat ca locație de concerte, ci ca un loc pe care fiecare rocker din orașul ăsta să-l identifice ca «acasă». Iar Nerv-ul a devenit asta repede. Deși n-a fost nici pe departe o soluție ideală ca spațiu, îmi amintesc de atmosfera foarte faină din Nerv-ul de lângă primărie. De fapt, când mă gândesc la Nerv, prima asociere, într-o fracțiune de secundă, e cea cu spațiul ăla. Mic, înghesuit, cu probleme mari de «desfășurare» pentru trupe, dar faptul că aveai impresia că se cântă la tine-n sufragerie favoriza și aproprierea sufletească, se crea o comuniune între toți cei care eram acolo, stare care chiar e esențială pentru un spațiu rock, care nu e autentic decât dacă devine o «frăție»”, ne-a scris Giuliano Junc.

    club nerv in palatul neuman
    (Clubul Nerv din Palatul Neumann)

    „Nici nu mai știu când am fost prima dată în Nerv…în 2004, cred că. Aveam 21 de ani atunci. Nerv a fost primul bar rock din Arad în care am mers… acolo i-am cunoscut pe Dorel, pe Clau (lucra la Dorel atunci). Am foarte multe amintiri faine de acolo. În perioada aia, stăteam cu zilele și nopțile pe ștrand, de vorbă cu Clau si Dorel. Alături de Bâlici, Dorel este singurul care a ținut rockul pe linia de plutire și sunt de apreciat amândoi”, transmite Clau zis „Jesus”.

    „Mulțumim că ați avut grijă de noi, mulțumim pentru căldură oferită de-a lungul celor 20 de ani de existență. Doresc generației tinere să aibă parte de aceeași tratație precum am avut-o și simțit-o eu. Vă am la suflet încă din 2004 și o să rămâneți acolo toată viața!” – semnat Vlad.

    „Una din cele mai faine amintiri din Nerv-ul de pe ștrand erau weekend-urile cu ceaun, în care eram atâta de beți că dormeam pe canapele și Cole venea și ne învelea cu pături să nu murim de frig, iar dimineața când ne trezeam era un bătrân ce lucra ajutor la bar care ne aducea o bere și un bol de mâncare. Cum stăteam la intrare la podul dinspre Micălaca, eram prieteni cu gardienii, ne lăsau o oră să încasăm noi banii de intrare cât ei mergeau să mănânce, iar noi băgam banii în buzunar și îi beam la Nerv. Dar cel mai memorabil Nerv a fost cel din Akando (Piața Avram Iancu)! Îmi amintesc cu drag nopțile în care dădeam din plete pe mese până la 4 dimineața, toată lumea zâmbitoare, toți prietenii pe care nu i-am mai văzut de un milion de ani și muzica, muzica care mi-a rămas întipărită în minte, pe care și în ziua de azi o ascult cu drag și îmi amintește de acei ani”, transmite Stanca „Eternul”.

    Club Nerv Akando Bizar piata avram iancu
    (Club Nerv în Piața Avram Iancu)

    „Nerv reprezintă pentru mine locul în care am legat prietenii, am adunat amintiri și mi-am petrecut o parte din adolescență, chiulind de la ore cu colegii pentru a ne «refugia» undeva unde eram bineveniți”, își amintește Alexandra.

    „Am petrecut în Nerv multe momente de care îmi amintesc cu drag! Aici am legat multe prietenii care chiar și după 20 de ani sunt strânse! Tot în Nerv, acum 16 ani, am întâlnit o persoană care a urmat să îmi devină soț. La mulți ani, Nerv!”, a transmis Csilla Hügel Coman.

    „În vara lui ‘95 eram proaspăt cooptat în prima trupă de grunge din Arad. Trupa se numea NO NAME. Printre fanii de atunci ai trupei, aveam să-l cunosc pe Dorel, mega-fanul no.1 . Exact 8 ani mai târziu, ne-am reîntâlnit în altă ipostază: eu aveam deja trupa mea, B-Ton, Dorel avea… NERV! Mai departe, a curs…”, își amintește Fly.

    „Hei, Nerv! Mulțumesc pentru 2 decenii de NERVoși, 20 de ani spectaculoși, 7304 de zile de destrăbălare… unii au crescut, alții s-au crescut în locația care sper că niciodată nu se va Usca. La mulți ani, #Nerv, stay awesome! See you all in the Death Valley!”, a scris Dani Kosztandi.

    „Fiecare persoană care a călcat pragul Nerv-ului și care a asistat la «înaintarea în vârstă» a acestui concept, pentru că nu îl putem numi «un bar», are diverse amintiri care îi trezesc o stare anume… Pentru mine, când mă gândesc la Nerv îmi vine în minte următorul scenariu: este vară, afară este cald. Este o zi de weekend, iar eu merg lejer pe mal și mă îndrept către podul acela vechi, din lemn. În timp ce îl traversez, simt mirosul acela tipic de Mureș și de vară. În scurt timp, mă trezesc pe ștrand, iar de aici, nimic mai simplu. Mă cuprinde un val euforic, în timp ce grăbesc nițel pasul ca să ajung acolo. În spate, la bazinul mare, se aud diverse piese rock, una peste alta, ca un murmur nedeslușit. De aici, drumul nostru se împarte în cele 3 poteci: cea din stânga duce la Trafic, cea din dreapta este cea care duce la căsuțe și, desigur, cea din mijloc, care te duce la Nerv.

    Când îi calci pragul, vezi doar fețe cunoscute, iar oricât de groaznică ți-ar fi fost săptămâna, te întâmpină cu un zâmbet! Nu ai cum să nu găsești pe cineva cu care să stai la o vorbă bună, să bei o bere și să te simți bine.

    Începi prin a da o tură, pentru a vedea întâi cine este pe la mese, în față, apoi în spate. Pe urmă, îți alegi o masă, iar apoi te îndrepți spre bar… acolo te așteaptă Soso, sau Dorel. Comanzi ceva și de acolo începe distracția. Masa aleasă era mereu simbolică. Dacă telefoanele noastre ar fi avut aplicații smart care să îți numere pașii, cred că le-am fi dat contorul peste cap.

    După o noapte lungă, presărată cu de toate, cu greu ne despărțeam de acest loc minunat. În drumul spre casă, ne gândeam deja la următoarea revedere.

    Aș putea să vorbesc ore în șir despre toate amintirile pe care le am din acea perioadă, dar acest lucru rămâne pentru altădată, la o altă terasă, la «Perla Sus», un alt loc, cu un vibe neschimbat, cu o halbă de bere rece, cu fețe ușor îmbătrânite, dar mereu zâmbitoare!

    Mulțumesc pentru tot, Nerv și, desigur, LA MULȚI ANI!” – Alex Nicolăiță.

    20 ani de club nerv rockoteca arad

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    0 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.