Că Aradul e mic am tot scris. Este un oraș în care mai că ne salutăm fiecare cu fiecare pentru că și dacă nu ne știm personal, realizăm că avem o grămadă de prieteni comuni. Dar chiar așa mic cum este, sunt zile în care poți fi surprins de câte un necunoscut. Total necunoscut, apărut așa, de niciunde…

Joi după amiază, afară erau toate gradele, atât de cald încât parcă erai într-o turnătorie, iar în casă era la fel de cald, așa de cald încât și oxigenul a decis că trebuie să părăsească incinta. Ce faci în condițiile astea? De dușuri reci deja te-ai urât, umbră oricât ai face tot cald rămâne, așa că încerci să profiți de soare și mergi să te bronzezi. Unii aleg ștrandul, dar e 20 de lei doar intrarea, iar alții aleg alte baze de agrement, dar nici acolo nu e gratis, astfel că malul Mureșului pare a fi o decizie înțeleaptă, ieftină, iar peisajul e mai sălbatic mai ales dacă este la marginea pădurii.

Adriana este una dintre cele care au ales ieri să meargă la plajă pe malul Mureșului, lângă Pădurea Ceala. După ce a trecut de localurile din zonă, Zori de Zi și celelalte, chiar la coborârea pe plajă a avut parte de prima surpriză. „Un tip stătea într-o tufă, dezbrăcat complet și rânjea”, spune ea. Poate omul era încins, poate nu mai suporta ca materialele textile să îi atingă pielea sau poate pur și simplu stătea la uscat, că tot spuneam că fiecare pădure își are uscăturile sale. Dar avea și o calitate: nu era agresiv…

Trecută de primul șoc, Adriana din povestea noastră a ajuns lângă malul apei. Și-a întins o mică pătură, și-a luat o carte în mână și aștepta ca razele soarelui să-i dea culoare, iar doza de vitamina D nu era nici ea de neglijat. Se uită în stânga, apoi se uită în dreapta și era cam pustiu. „Un cuplu era la o depărtare de vreo 100 de metri de mine, iar în partea cealaltă am văzut doi bătrânei”, continuă Adriana povestea.  

Era liniștea perfectă, acea liniște deranjată doar de susurul apei și de ciripitul păsărelelor. Dar cum tot ceea ce este frumos durează puțin, așa s-a întâmplat și în povestea noastră. Și mereu se întâmplă ca atunci când ești mai liniștit să vină un prost (am încercat să fiu cât mai indulgent) care să-ți strice feng-shui-ul, karma și tot zenul.

Știți imaginile acelea în care Feți-Frumoși apar în vârf de deal, se uită lung de pe șaua unui cal care nechează în speranța că prind și ei ceva? Asta i s-a întâmplat și Adrianei. La aproximativ 30 de metri de ea apare un ins, dar nu era deloc un Făt-Frumos, ci o matahală de bărbat, la bustul gol și niște pantaloni scurți, tatuat pe toate cele și cam tuciuriu la piele, semn că nu trebuia să stea la bronzat. Sub el nu avea un cal, dar era călare pe un BMW, de culoare gri. A pornit motorul și nu s-a oprit decât lângă pătura Adrianei.

Nu părea a fi nici vreun doctor în comunicare, dar prostul știa ce vrea și a fost extrem de direct:

• „Hei, domnișoară, vrei să mi-o s…?”  Iar cuvântul cu „s” urmat de puncte puncte nu este nici strici, nici speli și nici strângi…

Acolo s-a și încheiat discuția. Nu a fost un dialog pentru că Adriana s-a speriat rău de tot, încât și cuvintele și le-a scăpat în Mureș și duse au fost. „Am început brusc să tremur. Am luat telefonul și mă gândeam să sun la poliție, dar nici nu știu dacă mai apucam. M-am uitat speriată în jur, nu ar fi fost nimeni care să mă ajute. Nu am fost în stare să spun niciun cuvânt, m-am blocat. Nici numărul de la mașină nu l-am mai văzut”, spune ea.

Bărbatul din imaginea cam neclară s-a îndepărtat de pătura Adrianei, după care a coborât din mașină. A fost momentul în care ea a decis să-l fotografieze. A făcut-o de la distanță iar explicația este fabuloasă: „I-am făcut câteva poze în speranța că dacă mi se întâmplă ceva, fotografiile vor rămâne în Cloud și cineva le va găsi la un moment dat. Eram tot speriată și i-am trimis pozele unui coleg de serviciu anunțându-l unde sunt”, a continuat Adriana. A profitat de distanța dintre ea și distribuitorul de oferte sexuale, a urcat în mașină și a părăsit locul. Nu știm dacă se va mai întoarce acolo, nu știe nici ea…

Trăim într-o lume în care mama dezaxaților pare a fi mereu gravidă. Pe lângă că ne agresează mai ales verbal pe la terasele din centru, că sar pe tine la fiecare ieșire din vreun supermarket, că îți umple căsuța de la Messenger cu tot felul de mesaje grobiane, iată că și mitul liniștii de la marginea pădurii pare a fi căzut.

Q.E.D. Nu există pădure fără uscături, dar ale celor doi din poveste erau uscate rău. Altfel de ce ar fi căutat locuri mai umede?