Vio, a trecut un an fără tine și ne e dor tare
A trecut un an fără tine, Vio, și ne e dor tare tuturor celor care te-am cunoscut. Ne-ai lipsit și în tot acest timp m-am întrebat oare ce ai fi spus tu dacă mai stăteai pe aici?
Ai fost cel mai dedicat dintre noi meseriei și parcă nu oboseai niciodată. Ai fost cel care ai prins UTA în toate stările sale, ai prins gloria cu Feyenoord, ai prins golul lui Ghizdeanu, ai prins anii de dinainte de Revoluție când nu era lăsată să promoveze, ai prins frumoasa generație din anii 90, dar și pe cea de la începutul anilor 2000, ai văzut și dezastrul retrogradării din 2006, catastrofa din perioada lui Marțian și apoi tot ce a urmat după 2013, cu acele meciuri prin județ, cu promovarea de la Becicherecul Mic, barajele pierdute… La toate astea, Vio, tu ai fost acolo, iar la multe dintre ele am fost lângă tine și-ți „furam” scaunul de pescar, un alt „microb” al tău care te-a ținut o întreagă viață.
Am fost puțin invidios pe tine că ai fost și la acea promovare de la Pitești, dar bucuria de pe chipul tău (și) din acea zi, era ca o terapie pentru sufletele noastre. Emanai bunătate și ai fost omul cu care am avut cele mai multe certuri din viață fără a fi supărat măcar o dată pe tine. Pentru că așa erai pentru toți, un om pe care nu te puteai supăra în niciun fel.
Nu știu, Vio, cum e acolo la tine. Aici e frig, plouă și bate un vânt rece, o vreme urâtă după standardele noastre, ale friguroșilor. Nici ție nu îți plăcea. Anul trecut a fost soare, unul cu dinți, de 18 noiembrie, dar ziua aceia a fost infinit mai urâtă. De cum am deschis ochii, m-a sunat Cipri și mi-a spus cu un glas tremurând: „A murit nea Vio…” Lacrimile mi-au dat brusc pe obraz, am amuțit pe moment și apoi am răspândit vestea. M-a durut plecarea ta pentru că mi-ai fost acel prieten mai mare pe care l-am avut alături vreme de un sfert de veac.
Uneori te caut încă din tribune, deși știu că nu ești acolo. Amintirile cu tine îmi vin des pe faceboook, pentru că am petrecut mult împreună și uneori mă răscolesc tare. Să știi că nu te-am uitat niciunul dintre noi și ne lipsește bunătatea ta, candoarea ta…
Să te odihnești în pace, Vio… Noi suntem mai săraci fără tine, dar mai bogați în suflet pentru că te-am avut atâția ani aproape.
Citește și:
Comentariile portalului
Bună ziua. Nu vreți să vă spun eu?, că prea sunteți insistent. În apel, dr. Uzum a pierdut. Se așteaptă motivarea. Instanței. Pe de altă parye, (...)
Se stie bine; pe meleagurile mioritice are trecere cine striga mai tare. Mesajul rational prinde mai greu. Nasol va fi cand vor trebui gasite solutii la problemele care ne intereseaza (...)
Îmcep prin a vă spune că m-a bucurat comentariul dvs. Am avut, la un moment dat, tentația de a preciza că nu tuturor celor din diaspora le-am adresat aceste (...)