An de an la finele lunii mai vine acea zi în care încă o generație de adolescenți se face… mare. Trecem prin școală și des, dacă nu foarte des, ne gândim la acea ultimă zi de liceu, la ziua aceea când devenim mari. Nu e nici ca primul sărut, nici ca prima bere, nici ca ziua în care iei permisul. Emoțiile sunt altele și te fac să răsufli ușurat.

Ziua aceea a fost ieri pentru cei de la Moise Nicoară. Zeci de absolveți de-a XII-a și-au auzit pentru ultima dată pronunțat numele de diriginta lor, iar la final chiar ei au tras pentru ultima dată de clopoțel, rând pe rând, fiecare. Pășeau hotărât, cu câte-o floare în mână, pentru că acum deja sunt pe drumul lor. Liceul e a ajuns la final iar viața îi așteaptă. Gata, v-ați făcut mari, dar nu atât de mari încât să vă culcați. Din contră, trebuie să vă treziți, deja puteți bea o cafea și lupta cu viața abia începe. Veți urma facultăți, unii aici, alții prin Anglia, Italia, Olanda, Germania sau alte țări din lumea largă.

M-a impresionat un băiat. Se numește Bogdan Ciacli și este tocmai șeful de promoție. Atunci când îl vezi pe șeful de promoție al unui colegiu cu un asemenea prestigiu îți este clar că te uiți la un adolescent al cărui IQ depășește cu mult, cu foarte mult media. Până la urmă este șeful de promoție al unei generații care a dat campioni naționali și internaționali la mai multe discipline școlare, este șeful de promoție al spumei învățământului arădean. Bogdan ne-a vorbit tuturor celor care am fost aseară acolo, dar așa ne-a vorbit de parcă se afla la cel de-al 537-lea discurs în fața unor mii de oameni, cu o stăpânire de sine incredibilă la vârsta lui, iar mesajul a fost de o maturitate care ne-a lăsat mască chiar și pe noi, cei cu mult mai mari decât el. Bravo, Bogdan, ai fost impresionant. Am lăsat pentru câteva zeci de secunde aparatul de fotografiat din mână și te-am aplaudat. Se cereau aplauzele…

Am auzit cu nostalgie „Gaudeamus”, am auzit în boxe și melodia copilăriei unora dintre noi, „Ani de liceu”, dar am văzut foarte multe chipuri vesele, chipuri pe care se vedea împlinirea faptului că încă o etapă, una foarte importantă, din viața lor a fost trecută cu succes.

Acum le dau cuvântul lor, absolvenților, pentru că acum este finalul unei etape și startul în ceea ce înseamnă lupta cu viața. Zbor înalt vă doresc! Ați fost foarte frumoși.

Dacă vreți să vedeți cât de frumoși au fost, urmăriți în galeria foto cele 137 de fotografii.