duminicã, 22 noiembrie, 2026

Special Arad Logo

    Scrisoarea unui dascăl către elevi, la 214 ani de Preparandie arădeană: „Ridicați-vă privirile din telefoane și iubiți cartea!”

    de Special Arad | 22 noiembrie 2026, 12:02 PM | Educaţie | Contributors | Recomandările editorilor

    0

    Cu ocazia împlinirii a 214 ani de la înființarea Preparandiei arădene, profesorul Nicolae Danciu le-a transmis elevilor un mesaj simbolic, imaginat ca o scrisoare semnată de Dimitrie Țichindeal, fondatorul școlii. În esență, mesajul îi îndeamnă pe tineri să nu devină captivi tehnologiei și comodității, să redescopere lectura, munca și responsabilitatea personală, pentru a deveni oameni puternici și bine pregătiți pentru viață.

    Dragi elevi ai Preparandiei de astăzi,

    Vă scriu din depărtarea veacurilor, purtând în minte acea toamnă a anului 1812, când am așezat cu trudă și speranță piatra de temelie a primei școli românești din aceste ținuturi. Privesc astăzi, din istorie, spre voi – cei de la Colegiul Național „Preparandia – Dimitrie Țichindeal” – și văd o lume atât de schimbată, încât personajele din fabule ar rămâne uimite în fața atâtor schimbări, neștiind cum să le mai deslușească.

    Trăiți în anul 2026, într-o eră a vitezei amețitoare. Voi aveți în buzunar unelte pe care noi, în 1812, nu le-am fi visat nici în cele mai feerice basme: dispozitive care adună toată cunoașterea lumii la o atingere de deget, algoritmi care gândesc în locul vostru și o lume întreagă conectată la o singură rețea.

    Privesc însă cu o mândrie fără margini spre aceia dintre voi care, în această mare de opțiuni și comoditate, aleg calea aplecată spre muncă și performanță. Văd olimpicii noștri, copiii care urcă pe podiumuri la concursuri și competiții grele, purtând cu cinste faima acestei școli. Voi sunteți dovada vie că hărnicia, mintea ageră și setea de excelență nu au pierit din cetatea noastră. Vă mulțumesc, dragilor, pentru că țineți ștacheta sus și demonstrați că Preparandia rodește mereu minți strălucite!

    Dar tocmai pentru că știu cât de capabili sunteți, privesc cu atât mai multă durere spre capcanele care îi pândesc pe mulți dintre ceilalți.

    Mă cutremur când văd cum ecranul luminos a devenit noul stăpân al minților voastre. În 1812 luptam pentru fiecare coală de hârtie, pentru fiecare abecedar adus pe furiș; astăzi, când biblioteca întregului Univers vă stă deschisă, mulți dintre voi aleg să-și risipească viața pe fragmente scurte de imagini și iluzii care v-au furat timpul și liniștea interioară. Cu durere aflu că, deși navigați pe oceane de informație, încă sunt elevi de gimnaziu și chiar de liceu care abia mai citesc. Când o carte groasă devine o piatră de moară, iar litera scrisă nu mai are putere să vă miște sufletul, cum veți mai deosebi binele de rău, adevărul de minciună? Fabulele mele nu mai au rost dacă nu mai există ochi care să le deslușească tâlcul și minți care să aibă răbdare să reflecteze.

    Și mai este un adevăr pe care vi-l spun cu toată blândețea unui dascăl bătrân, privind spre rostul familiei în formarea voastră. Văd cât de mult vă iubesc părinții și cât de tare își doresc să vă scutească de orice greutate. Dar, din prea multă dragoste, unii dintre ei cad în capcana de a vă netezi fiecare cărare, de a duce ei poverile care vi se cuvin vouă și de a vă feri de orice urmă de efort sau neajuns. Or, dragii mei, o astfel de ocrotire fără măsură nu vă întărește, ci vă lasă nepregătiți în fața vieții. Prețuiți grija părinților voștri, căci din iubire curată izvorăște, dar nu vă refugiați la adăpostul ei! Cereți-le dreptul de a vă purta singuri bătăliile școlii și ale vârstei, de a greși, de a vă asuma urmările și de a vă ridica prin propriile puteri. Doar prin sudoarea muncii proprii și prin înfruntarea cinstită a greutăților se călește un caracter adevărat.

    În 1812 ne luptam cu lipsa de carte pentru a scoate poporul din întuneric. În 2026, lupta voastră este să găsiți măsura și înțelepciunea: să nu vă lăsați înghițiți de comoditate, să lăsați tehnologia să vă fie slugă, nu stăpân, să redescoperiți bucuria lecturii adevărate și să aveți curajul de a fi oameni dârzi, nu robi adormiți de cântecul de sirenă al ecranelor.

    Ridicați-vă privirile din telefoane, înfruntați viața cu mult curaj, iubiți cartea și cinstiți numele acestei școli nobile!

    Cu părintească dragoste și veghetoare nădejde,

    Dimitrie Țichindeal
    Dascăl și Fabulist

     

    Citește și: Lansarea cărții „Învățătorii. Autoportretul unei generații”. Lavinia Betea: „Educația nu este o corvoadă, este un lux după care au tânjit generații de strămoși ai noștri” · Special Arad

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comments are closed.