Într-un exercițiu de imaginație de după război, am putea spune că majoritatea celor care simt pentru UTA s-ar fi mulțumit cu o remiză înainte de acest joc de la Craiova împotriva unei echipe care și-a propus titlul și venea rănită la acest joc după cinci meciuri fără victorie.

Așteptările erau cu totul altele decât cele văzute acolo în iarbă, pe acel gazon aproape perfect. Ne așteptam la un meci în care Craiova să „aresteze” mingea, Gustavo, Ivan și Koljic să mitralieze poarta lui Iacob, fundașii arădeni s- arate ca de pe front, sleiți după atâta alergătură pentru a-i prinde pe viteziștii și tehnicii jucători ai oltenilor. Era doar un scenariu imaginat înainte de meci, un scenariu care era și în imaginația ziariștilor craioveni care l-au întrebat pe „Reghe” cu o zi înainte de meci: „cum vă veți descurca în fața autobazei celor de la UTA?” Iar antrenorul Craiovei, puțin cam superior, a răspuns că „toți care vin la Craiova se apără și știm ce avem de făcut”…

Acum, la cald, după război, putem spune că UTA-și plânge-n pumni pentru că nu a reușit să bată o echipă a Craiovei mai slabă ca oricând. Nimeni nu a dominat Craiova cum a făcut-o UTA în această seară, nimeni nu a plecat de la Craiova fără să primească gol în acest sezon, nimeni nu a jucat astfel încât echipa olteană să nu expedieze niciun șut pe poartă pe tot parcursul meciului! În această seară, echipa lui Reghecampf nu a trimis niciun șut pe poarta „șomerului” Iacob. UTA a avut 3-0 la șuturi pe poartă, 7-5 la șuturi pe lângă poartă, 6-3 la cornere, 13-9 la centrări, dar la final a fost egală cu, probabil, cea mai slabă adversară pe care a întâlnit-o în acest campionat, echipa care i-a pus cele mai puține probleme chiar dacă este candidată la titlu și juca pe terenul ei.

Am asistat la 15 minute de joc de posesie al oltenilor după care Gyuszi Balint a citit perfect jocul acestora și UTA a început să urce liniile. Din minutul 20 și până prin minutul 65, Craiova nu a mai fost mai mult de 4-5 minute în jumătatea de teren a Bătrânei Doamne, iar jocul ei de pase pur și simplu s-a volatilizat. Asta în timp ce Ubbink, Batha și Passaglia erau stăpâni pe mijlocul terenului și găseau cu o ușurință dezarmantă fiecare culoar liber din defensiva extrem de rarefiată a Craiovei.

După meciul cu Botoșani, mulți au râs ironic la declarația lui Gyuszi Balint referitoare la gazon. Botoșani, atunci, a fost superioară ca joc echipei arădene, dar echipa din Moldova este singura din campionat care a reușit să subordoneze echipa lui Balint. Altfel, UTA a arătat și pe gazonul perfect de pe „Arena Națională”, și pe gazonul de pe „Ion Oblemenco” că pe un teren bun poate să joace mult mai în viteză, mult mai direct pe poartă, mult mai legat, cu mult mai puține greșeli.

„UTA a fost net superioară la toate capitolele”, a recunoscut Reghecampf imediat după meci. „Trebuie să fim realiști și să ne mulțumim cu acest punct”, spunea antrenorul căruia i-a trecut glonțul pe la ureche numai și numai din cauza lipsei de inspirație a compartimentului ofensiv al Bătrânei Doamne, mai ales a lui Miculescu și Hora. Erico părea un fel de „Rahan” din benzile desenate, a dominat tot spațiul de joc, a avut câteva intervenții uluitoare și și-a dominat adversarii precum un „Gulliver”, Vukcevic și Shlyakov au defilat pe benzi și de data aceasta chiar au adus centrări excelente în fața porții. Benga a ajuns să dribleze în fața careului advers și să șuteze la poartă, Batha a câștigat toate duelurile unu la unu, Ubbink a desenat pe teren și a făcut mai multe recuperări decât fundașii Craiovei.

Din păcate, arădenii s-au culcat frustrați după joc, supărați că UTA joacă bine și foarte bine la aproape fiecare meci dar, paradoxal, nu a mai câștigat niciun meci de 7 etape! Miculescu a trimis cu capul din 4 metri pe lângă bară după o centrare perfectă a lui Vukcevic, la o fază în care Bancu l-a faultat în careu pe Erico dar arbitrii au avut „orbulețul” găinii. În partea secundă tot Miculescu a scăpat de două ori pe partea stângă dar fie nu a mai avut suflu și a tras slab în brațele lui Lazar, fie a șutat peste poartă. A apărut în peisaj Hora, care a ratat prima dată după un șpagat la o centrare a lui Ubbink, iar apoi a pus pieptul în loc să aplece capul la o centrare extraordinară a lui Shlyakov. În minutele de final, Ubbink i-a pasat o minge „gata preluată” lui Miculescu, dar tânărul jucător al arădenilor a șutat de la aproximativ 12 metri la un metru pe lângă poarta lui Lazar, moment în care, cel mai probabil, smocuri de păr au rămas între degetele a mii de arădeni de acasă sau chiar de pe arena craioveană.

Este doar un rezumat al ocaziilor Bătrânei Doamne, unul din care, neintenționat, am omis ocaziile Craiovei. Practic nu le-am omis pentru că acestea nu au existat cu excepția unor șuturi peste poartă a lui Câmpanu și Koljici în prima parte și a lui Ivan înspre finalul jocului.

Ca și cum nu era de ajuns frustrarea că UTA nu a reușit să marcheze, a mai venit și eliminarea lui Hora la o fază pe care nu a văzut-o nimeni pentru că nu a apărut pe filmări și cel mai probabil arbitrii au judecat-o după zgomote și reacția lui Papp.

Dacă se premia impresia artistică, cu siguranță că UTA în acest campionat era clasată după 20 de etape pe podium, dar cum fotbalul se joacă pe goluri, UTA este pe locul 8 și va termina etapa pe locul 9 pentru că FC Argeș și Sepsi joacă una împotriva celeilalte și una dintre ele sigur va urca peste gruparea arădeană.

UTA joacă vineri de la ora 20.30 la Voluntari, un meci cât un sezon în fața unei echipe care s-a trezit pe podium și parcă nu mai vrea să coboare, deși în această seară a jucat foarte modest cu ultima clasată Academica Clinceni, într-un alt meci de 0-0.

CS Universitatea Craiova – UTA Arad 0-0

CS Universitatea: Lazar – Căpățână, Papp, Screciu, Bancu (62 Vătăjelu) – Câmpanu (62 Crețu), Vână (46 Fedele), Nistor (76 Roguljic), Gustavo – Ivan, Koljic (55 Bairam).

Antrenor: Laurențiu Reghecampf

UTA: Iacob – Vukcevic, Erico, Benga, Shlyakov – Batha, Passaglia – Antal (64 Roger). Ubbink (90+5 Medjimorec), Miculescu – Dangubic (75 Hora).

Arbitru: A. Chivulete (București)

Asistenți: Al. Cerei (Cluj) și A. Constantinescu (București)

Cartonaș roșu: Hora 90