sâmbãtã, 14 decembrie, 2024

Special Arad Logo

    Un dirijor maghiar a adus o mostră de normalitate în Arad. Păcat că primarul a lipsit

    de Valer Mărginean | 23 august 2022, 8:26 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    0

    Doar o minune și, poate, vigilența vatmanilor a făcut să nu se întâmple nicio nenorocire după ideea „măreață” de a amplasa tarabe cu mâncare între liniile de tramvai (foto: facebook)

    Saarbrücken, capitala landului german Saarland, este un oraș ceva mai mare decât Aradul, dar nu mult – vreo 50 de km pătrați și 30-40 de mii de locuitori. Situat la granița cu Franța (când ai ieșit din oraș ai și „picat de pe harta” Germaniei) și având, împreună cu regiunea din care face parte, o istorie destul de agitată, trecând de mai multe ori din administrarea germană în cea franceză și invers, Saarbrücken a ajuns, oarecum firesc, gazda unui festival anual franco-german, organizat prin grija Ministerului Culturii al landului și primăria orașului. Am spus „prin grija” întrucât chiar așa este. Nici Ministerul, nici primăria nu își pot permite să susțină financiar un colos – cum ar fi, bunăoară, un Centru Municipal de Cultură (CMC), ai cărui angajați să stea „ca boul pe coadă” cum se spune și doar să arunce cu banii comunității în stânga și-n dreapta, fără nicio responsabilitate, fără să intereseze pe cineva dacă locuitorilor le place sau nu ceea ce le „oferă”. Nu, nemții nu-și permit să țină un CMC (sau un HUB) și nici să plătească trântori (termen preluat din emisiunea tv în care și-a motivat primarul Călin Bibarț intenția de reducere a personalului din primăria Arad. Așa că, sărace fiind (și Ministerul și primăria), nu bogată ca primăria noastră, nemții au înființat un SRL care primește o parte (rețineți, doar o parte!) din banii necesari organizării tuturor activităților culturale din oraș, între care trei festivaluri internaționale, artistice, nu de bere, vin sau cine mai știe ce agape cultural-tovărășești. Restul banilor vin din sponsorizări atrase de angajații SRL-ului cu pricina.

    Bibart la Bahmu bun
    Aducere aminte: iunie 2021, furtună-ntr-un pahar cu apă. Primarul Bibarț declanșează „războiul cu trântorii”, apoi cedează. 
    Sursa: facebook

    Revenind la acel festival franco-german, denumit „Perspectives”, trebuie să spunem că în zilele în care se desfășoară, orașul este cu adevărat în sărbătoare, dar fără a fi blocat de închiderea unor străzi, fără beții în masă și muzică urlată până în miez de noapte, în spații deschise cum ar fi ștrandul sau spațiul dintre liniile de tramvai (strălucită idee, pentru care merită depline felicitări nu doar cel care și-a imaginat nebunia asta, ci și cel care a aprobat-o, incluzând aici și organele de ordine – ce caută Jandarmeria în Comisia de avizare a adunărilor publice, dacă stă cu boneta-m mână și aprobă chefuri publice la câțiva centimetri de liniile de tramvai?).

    Deși comunitatea franceză este minoritară în Saarbrücken și posibil să nu fie extrem de iubită de majoritarii germani, în zilele festivalului nu se aude nici „afară, afară cu francezii din țară”, nici „ria, ria, Germania”. Evident, mă credeți sau nu, așa ceva ori ceva asemănător nu se aude niciodată. Semn că, în pofida istoriei destul de agitate, oamenii au învățat ce înseamnă normalitate și chiar pun în practică această normalitate.

    perspective
    Festival Perspectives – Saarbrücken, 2022.  Lipsesc tarabele și fumul de grătar, manelele și… tramvaiele 
    Sursa: festival-perspectives.de

    O întâmplare petrecută în acest weekend în Arad mi-a amintit de normalitatea vieții în timpul și în afara festivalului franco-german de la Saarbrücken, de multele anormalități din viața noastră de zi cu zi, nu doar din zilele de așa-zise sărbători sau festivaluri. În cea de-a doua zi a excelentei manifestări numită Symphonic Experience (felicitări organizatorilor și sponsorilor), dirijorul trupei de jazz clasic, Budapest Orchestra Project, pe nume Tompa Ábel, a vorbit publicului de pe Arena Francisc Neuman, în limba română. Pur și simplu, fără ostentație, fără să încerce să sugereze în vreun fel că ar fi făcut eforturi deosebite, cum fac deseori „salamii” pentru a „îndatora” publicul. Ca un artist rafinat, care știe să caute excesul doar în activitatea pentru care urcă pe scenă, așa de normal s-a adresat Tompa Ábel publicului arădean. Un gest de eleganță și de curtoazie, desigur, apreciat cum se cuvine de public, ca și întreaga prestație a artiștilor maghiari, de altfel.

    Din păcate, astfel de momente de normalitate sunt extrem de rare la noi și de aceea, când avem parte de ele, le evidențiem ca pe adevărate minuni. De import, pentru că „producătorii locali” nu sunt capabili de așa ceva. Ei au alte… talente. Sincer, nu am absolut nicio așteptare în ce privește instaurarea normalității în societatea noastră. Nu simt nicio „amenințare”, de exemplu, că în sistemul public arădean s-ar încumeta cineva să facă o infuzie de competență. Nici vorbă. Nu s-a născut încă acel om sau acel grup de oameni dispuși să facă sacrificiul de a aduce competența în sistemul public. Mereu vor fi alte interese decât competența în acele grupuri numite partide, indiferent dacă sunt vechi sau noi aceste grupuri. Am avut, cu toții, cred, mari speranțe că tinerii ce-i vor înlocui în politică pe vechii „bolșevici”, vor aduce acel suflu nou, care nu putea însemna decât cinste, corectitudine, adevăr, dorință de a mișca societatea spre bine. Ei bine, tot așa, cu toții, am văzut că tinerii s-au integrat de urgență în sistemul metastazat lăsat de „bolșevici” și perfecționat de urmași. La fel se întâmplă și cu partidele tinere și voi da un singur exemplu, petrecut într-un oraș din județul nostru. Noul partid, tânărul partid „curat ca lacrima” și-a început aventura politică prin a-și sabota propriul candidat la primărie, pentru că șeful filialei orășenești a negociat cu primarul în funcție care i-a promis, în schimbul sabotajului, postul de viceprimar. Evident, după alegeri, primarul nu s-a ținut de cuvânt, ca de obicei, iar șeful sabotor s-a mulțumit cu un post de bugetar pentru nevastă. Asta-i „normalitatea” pe care ne-o oferă tânărul partid (despre acest troc rușinos știa și liderul județean al tânărului partid, dar nu a luat nicio măsură, în spiritul „normalității partinice” cunoscut la noi de pe vremea lui Petru Groza).

    Revenind la „amenințări”, nu simt, bunăoară, niciun „pericol” de a fi desființate toate instituțiile-căpușă care parazitează primăria sau, hai, nu să fie desființate, dar măcar să fie organizate și eficientizate. Presa arădeană a publicat o serie de articole în care au fost devoalate mizeriile din CMCA (de la risipa de bani publici și plata unor șușe așa-zis culturale, la implicarea pe față în susținerea dezastrului de la Filarmonică) și Poliția locală. Asta, ca exemplu, pentru că au mai fost și altele. Ce s-a întâmplat după acele articole? Nimic, absolut nimic. Orice li s-ar arăta, cei ce ne conduc nu văd, nu aud, nu-i interesează. Nu reacționează, nu dă nimeni socoteală, totul merge mai departe de parcă nu ar exista, în orașul și județul Arad nimic și nimeni în afara lor și a intereselor lor.

    politist cu inghetata bun
    Dilema polițistului local, de veghe în lanul cu mese și tramvaie: în public, înghețata se linge sau se mușcă?
    Sursa: facebook

    Săptămâna trecută am publicat, tot în această rubrică, fotografia unui polițist local, lider de sindicat, care dormea bine mersi în timpul serviciului. Primarul era foarte ocupat cu circulația tramvaielor printre mesele și tarabele din fața primăriei, unde numai o minune a făcut să nu fie niciun accident cu atâția oameni ce mâncau și beau la mai puțin de o jumate de metru de tramvaiele aflate în mers. Deci, el nu-și putea exprima vreo părere nici despre liderul de sindicat, nici despre prietenul și susținutul său, directorul Poliției locale. Nu-i nicio surpriză, știm că nici peste 10 luni nu va fi dispus să aibă vreo părere. Poate, totuși, înainte de alegeri va spune ceva, ca scuză. Că n-a știut, că nu se putea implica sau mai știu eu ce altele asemenea. Prin urmare, mergând pe aceeași linie a normalității pe care ne-o servesc ei, prietenul și susținutul primarului, cel cu structurata, dar și cu mare „susținere” la serviciul Disciplină în construcții al Poliției locale, tocmai se consulta cu adormitul din frumosul Dispecerat în probleme de mutări de polițiști. Chiar, oare primarul susținător al directorului Poliției locale, chiar nu este interesat de motivul „susținerii” protejatului său la serviciul Disciplină în construcții? Nici de legăturile dubioase dintre același protejat și adormitul lider sindical?

    Ei, vedeți dragi arădeni? Un om educat ca dirijorul Tompa Ábel sau ca alții asemenea lui, ar reacționa la astfel de acuzații și ar ieși, public, cu declarații explicative. Pentru că asta este normalitatea, nu să te ascunzi în vizuină și să taci strategic. Sigur, și primarul, și toți ceilalți își pot permite o astfel de atitudine, pentru că societatea civilă, alegătorii sau, mai simplu, cetățenii, încă nu au învățat să reacționeze și să taxeze toate nimicniciile aleșilor și numiților în posturi mari, calde, bine plătite și aducătoare de multe avantaje. Dar și când vor învăța! Să vedeți că atunci nici măcar organele de cercetare penală nu se vor mai feri să privească spre Poliția locală, spre CMCA sau chiar spre Primărie…

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    2 + 3 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.