Cine spunea, cu UTA în suflet fiind, că n-a avut emoții înainte de meci, se numește Luci Dănilă și tocmai și-a petrecut ziua minunându-se de vechimea Universității. Din Bologna, nu din Cluj. Înainte de a porni spre Italia, era convins că meciul ăsta va fi „fără istoric”, o formalitate pentru „U”, echipa care la începutul etapei încă era lidera clasamentului.

Sursa: facebook

Avea și el argumentele lui, în afara poziției în clasament: mulți absenți din echipa de bază condusă de Mircea al nostru Cel Înțelept (nu Bătrân, să fie clar) și, nu chiar de neglijat, orgoliul rănit al clujenilor după startul dezastruos de retur. Deci, pentru ei, un bun prilej să-și revină într-un meci cu o echipă, UTA, care nici ea n-a strălucit în ultimele meciuri.

Și, nu în ultimul rând, argumentul forte: subsemnatul a făcut cronici de meci la UTA doar la înfrângeri – sigur, n-am nicio vină, că eu n-am jucat, dar ăla nu-i suporter care nu-i și un pic superstițios.

Presimțirea lui Luci părea ca și împlinită dacă la toate acestea mai adăugăm și apăsarea tristei dispariții a celui mai mare portar din istoria clubului UTA, în memoria căruia, la începutul meciului s-a păstrat un moment de reculegere – reconfortantă a fost constatarea că în timpul acestui moment nu s-a auzit pe stadionul clujean nicio răsuflare, iar la final au aplaudat. Mulțumim suporterilor clujeni pentru respectul arătat față de marele dispărut.

Din păcate, Helmut Duckadam s-a „legitimat”, cu câteva ore înainte de meci, la echipa din Cer, unde va apăra poarta altor îngeri, foști colegi sau adversari (niciodată dușmani, pentru că Helmut nu știa să dușmănească), de la Didi Prodan, Ilie Bărbulescu sau Lucian Bălan, la Urruti,  celălalt portar al finalei din 86.

Înainte de începerea meciului nu avem de unde ști dacă pierderea celui care a fost supranumit „eroul de la Sevilla” va afecta jucătorii. În mod normal, nu ar trebui. Unii dintre ei probabil nici n-au auzit de Duckadam și nici de ceilalți mari fotbaliști români plecați dintre noi. Poate, Mircea Rednic să fie afectat, dar asta nu-l putea împiedica să-și dirijeze băieții de pe margine.

Altfel, meciul pare total dezechilibrat, în clasament abia dacă mai putem vedea primele locuri, acolo unde se află „U”.

Nu totdeauna însă atmosfera din jurul partidei și „calculul hârtiei” stabilesc echipa câștigătoare. O banalitate pe care UTA condusă de Mircea Rednic a adeverit-o încă o dată – să nu uităm că UTA a bătut, la ele acasă, atât pe CFR, cât și pe „U”. Nu-i așa că-i fain Cluju’ și Feleacu’? Tulai Doamne, da’ cum nu?

Cum spuneam, mulți absenți la UTA, dar dintre toți, Benga părea cel care va lipsi cel mai mult în acest meci în care era de așteptat ca „universitarii” să asedieze pur și simplu careul și poarta „roșilor” – în sfârșit UTA a renunțat la echipamentul de culoare fantezistă și a jucat la Cluj în roșu!

Mai mult, înaintea meciului s-a accidentat și Conte, cel care ar fi trebuit să fie în centrul apărării împreună cu Poulolo. A intrat Trif, care a făcut un meci foarte bun. De altfel, toți jucătorii folosiți de Mircea Cel Înțelept au fost foarte buni. Mă rog, cu vreo două, poate trei excepții, dar să punem asta pe seama emoțiilor sau a dorinței foarte mari de a obține un rezultat bun.

Înainte de a prezenta un scurt film al meciului, să spunem că prima repriză a fost neașteptat de animată, vie, cu multe momente bune ale ambelor echipe. Surpriza plăcută a fost, pentru noi, normal, faptul că deși lipsită de mulți titulari, UTA nu s-a băgat cu „autobusul” în careu. A acceptat – de voie, de nevoie – dominarea clujenilor (posesie 70% în prima repriză!), dar a fost mai tăioasă pe faza de atac, a avut o linie de mijloc foarte mobilă și atentă mai ales pe faza de apărare (cum nu prea am văzut la UTA demult), dar și cu deschideri tăioase pentru atacanți.

Repriza a doua a fost și mai aspră, cu echipa gazdă atacând uneori furibund (nu mă pot abține: furibund este un muribund furios), dar cu echipa noastră apărându-se când foarte sigur, când cu puțin noroc. Dar, știți cum se spune, norocul face parte din joc. Iar mijlocașii au fost și în această a doua parte a meciului, la înălțime.

De altfel, linia de mijloc a părut cea care a câștigat partida, în primul rând pentru că a închis foarte bine spațiile dintre fundași și astfel a tăiat clujenilor (în special lui Nistor) căile pentru deschiderea atacanților.

Deci, câte o bilă mare și roșie pentru mijlocașii Tsouka, Mihai și Fabry. Tot bile roșie primesc și fundașii – Râpă, Poulolo, Trif și Mabea. Iar Kadiri, în afara golului de pus în ramă – șut din semifoarfecă pe spate, imparabil – a hărțuit efectiv apărarea Clujului și i-a împiedicat pe fundași șă se aventureze prea mult în atac.

Sursa: onlinesport.ro

Ce mai una, alta, toți cei ce au jucat primesc câte o bilă roșie. Mai mare sau mai mică, nici nu contează. Într-o seară grea pentru toți cei ce au UTA în suflet, după dispariția lui Helmut, acești băieți pe care i-am criticat atunci când i-am văzut jucând slab, vădit blazați, iată, ne-au făcut mândri.

La finalul meciului, Mircea al nostru Cel Înțelept a elogiat memoria marelui dispărut, dar a ținut să spună: „dedicăm această victorie tuturor suporterilor noștri și îi așteptăm la meciuri, să fie iarăși o familie”.

Mă rog, nu chiar a spus asta, dar tare mi-ar fi plăcut să aud aceste vorbe rostite, cu înțelepciunea de viață pe care o are, cu sfătoșenia pe care o are, ca un tată ce ar putea fi aproape tuturor utiștilor din galerie. Pun nerostirea, acum, a acestor cuvinte pe seama durerii pe care și el a simțit-o pentru imensa pierdere suferită de întreaga suflare utistă.

Un film frumos la Cluj, cu UTA, despre un mare Mircea și „ostașii” săi eroi, în bătălia de la poalele Feleacului

Min. 1 – 10 După primele minute de tatonare, în care jocul ambelor echipe a fost cam încâlcit, Ghezali scapă pe contraatac (min. 4), pe dreapta, ce putea fi periculos dacă nu ar fi fost tratat cam superficial. Apoi (min. 8), la un corner, fundașul gazdelor, Werff trimite cu capul peste poartă de la 7-8 metri.

În minutul 10, „U” pune presiune pe apărarea nostră, care a aglomerat careul așa că șutul lui Thiam se lovește de „baraj”.

Min. 13  UTA atacă în valuri. Kadiri înscrie, dar golul este anulat de Istvan Kovasc din cabina VAR, pentru ofsaid. Just.

Urmează alte atacuri cu Omondi (of, ce ocazie ratată în min. 17, după un șut slab din colțul careului de 16 metri) și Fabry (min. 19, cursă de vreo 70 de metri, după o recuparare din fața careului nostru, dar terminată cu un șut fără vlagă – păcat că n-a pasat în dreapta!) în rol principal.

Min. 20, cursă același Fabry, terminată tot cu un șut slab – să-i spună cineva băiatului ăsta că nu-i singur și că fotbalul este un sport de echipă.

Min. 24, Mihai pătrunde frumos, îl deschide pe Kadiri care obține un corner, la finalul căruia Omondi șutează pe jos, dar puțin pe lângă poartă.

Min. 26, Nistor pătrunde pe stânga atacului clujean, șutează, mingea îl atinge pe Tsouka și iese în corner. Nistor reclamă henț, iar la VAR se decide că n-a fost. Köszönöm szépen, Kovács úr!

Min. 28, Kadiri marchează un gol de povestit nepoților, la gura sobei, printr-un șut din semifoarfecă, pe spate, din careul clujenilor.

Min. 33 ni-l arată pe Nistor foarte nervos. Probabil pentru că a văzut cum echipa sa macină în gol. UTA, cu un Kadiri foarte bătăios, este mai periculoasă.

Totuși, în min. 38, clujenii au o mare ocazie prin Miranyan, după o deschidere peste fundașii noștri, dar sutează pe lângă poartă, din careu.

În minutul 45, clujenii au o mare ocazie. Nistor execută o lovitură liberă de la 25 de metri, lateral stânga, urmată de un șut  din careu, respins de pe linia porții de Tsouka.

În prelungirile reprizei, alte două ocazii ale clujenilor, dar cu șuturi slabe respinse fie de Popa, fie de fundași. Să vină pauza! Și a venit.

„U” începe repriza a doua cu atacuri tot mai hotărâte, dar lipsite de pericol real. Băieții lui Rednic reacționează: Râpă ratează un contraatac pentru că pasează greșit (min. 49), iar un minut mai târziu îl imită Mihai.

Min. 51 – Of, Ghezali, ce preluare de județ, urmată de un fel de centrare, împotmolită în primul fundaș. Bine, totuși, că nu ne-am baricadat în careu și îi amenințăm pe clujeni.

Min. 54, ocazie a lui Mihai: pătrundere în careu, pe stânga, dar rămâne fără suflu și portarul clujean reține un șut moale.

Min. 56, atac prelungit al clujenilor, dar blocul defensiv se mișcă foarte bine și-i închid pe adversari. Un minut mai târziu, Ghezali respinge din propriul careu o centrare ce putea fi periculoasă.

Min. 60, cap Blănuță din centrul careului nostru. Popa prinde de sub bară (totuși, n-a fost o lovitură grea).

Min. 70, contraatac frumos UTA, până ajunge mingea la Ghezali. Noroc, totuși, că a fost ofsaid, altfel merita o critică. Imediat a fost schimbat de Rednic.

Un minut mai târziu, Kadiri șutează bine, dar cică a fost ofsaid. N-aș crede, dar treacă.

UTA începe să se apere tot mai aglomerat și bine face. Mai precis, o face bine, pentru că apărarea asta atrage atacurile tot mai înverșunate ale gazdelor, în minutele 76 (Mitrea, șut bun de la vreo 30 de metri, dar pe lângă poartă) și 77 (cap din careu, dar Popa reține ușor).

În ultimele 10 minute ale jocului, clujenii au atacat în valuri, dar au avut în față o echipă care s-a apărat eroic astfel că nu au apărut mari ocazii în contul gazdelor.

În min. 86 Popa se întînde pentru a respinge în corner un șut nu foarte puternic și se accidentează. În locul lui intră debutantul Mitrovici care, în minutul 90 a ieșit, Dumnezeu știe de ce, la 18-19 metri de poartă și era să-l accidenteze pe Trif.

6 minute de prelungiri. La poarta apărată (bine) de Mitrovici este un adevărat asediu, dar fără urmări. Băieții noștri s-au apărat la poalele Feleacului ca la Păuliș. Și, dacă „pe-aici nu se trece”, nu s-a trecut.

Minutul 97 – timpul domn’ arbitru!

Gata. UTA bate U Cluj, echipa care a început etapa ca lider al Superligii. A terminat-o pe locul 2, după CFR. Așa, și? Asta deja e treaba lor. Noi ne întoarcem de la Cluj cântând „M-am suit pe dealul Clujului”… Bravo băieți! Mircea Rednic, chapeau!