După unii, forma circulară a inelului ar fi inspirată de cea a soarelui și a lunii. Alții spun că urmează forma firească a degetului. Poeții zic că spațiul delimitat de interiorul inelului ar fi simbolul unei porți care leagă lumea cunoscută de cea necunoscută. Inelul, nu în cele din urmă, este simbolul iubirii și al fericirii eterne. N-am să prezint legenda lui Prometeu și a inelului pe care Zeus l-a obligat să-l poarte, nici nu am să aduc aminte că inelul (cerc fără început și fără sfârșit) era considerat de către egipteni simbolul eternității, iar purtarea lui pe al patrulea deget ar fi dorită deoarece se credea că de la acesta pornește spre inimă o anume venă numită vena amoris,ci am să adaug că dacă pe de o parte inelul simbolizează iubirea și fericirea eternă cu aspecte ce țin inclusiv de materialele din care este confecționat precum și de pietrele prețioase care-l împodobesc, pe de altă parte inelul, în multe rânduri, a adus necazuri mari celor care l-au primit în dar, purtând chiar otravă aducătoare de moarte.

Și pentru că tot ceea ce ne înconjoară are forme felurite, nu ar trebui să trecem cu vederea obiectele care au forma inelului: de la neînsemnatele garnituri, simeringuri, curele ori role, până la imensele camere și cauciucuri ale puternicelor autovehicule; de la minusculele carcase ale rulmenților care abia pot fi văzuți cu ochiul liber, până la uriașele piese ale atâtor angrenaje și mecanisme sofisticate; de la obiectele în formă de cerc aflate în parcurile de distracții, aducătoare de voie bună și relaxare, până la aparatele moderne de diagnosticare din clinici și spitale, aducătoare mai de fiecare dată de vești înfiorătoare; …

Dacă cele câteva exemple prezentate mai sus fac parte din categoria inelelor văzute, mai sunt și alte exemple de inele, cele aflate în categoria celor nepercepute ochilor dar binecunoscute simțurilor. Bunăoară, câți dintre noi nu purtăm inelul-jug al sănătății șubrezite, al încercărilor și al greutăților vieții, al prigoanei și al batjocurii, al neîmplinirilor și al iedealurilor nerealizate, al răutăților și al invidiilor îndreptate dinspre semeni, … ? Și dacă trebuie să înțelegem inelele-jug, să le acceptăm și să purtăm relele ca și pe cele bune, precum și pe cele grele ca și pe cele ușoare, mai greu putem îngădui inelele-laț, inele așezate cu dibăcie diabolică de către cei care conduc destine în jurul grumajilor celor care spun adevărul, a celor care nu acceptă compromisul, a oamenilor harnici, buni și de cuvânt, a celor talentați, cuminți și cu minți, … Toți aceștia nu au însă a dispera, pentru că inelul-laț fie se învechește și piere, fie, într-o bună zi, va plezni sub presiunea grumajilor sătui de atâta batjocură și prigoană.

Aşadar, mare atenţie la semnificaţia cuvintelor din refrenul unui binecunoscut cântec – “Ţi-am dat un inel”!