Este ultima sâmbătă din ianuarie, o sâmbătă în care – personal și nu numai – am trăit două drame. Simona Halep a pierdut a treia sa finală de Grand Slam, de data aceasta în fața lui Caroline Wozniacki, dar înainte de a începe meciul Simonei am trăit adevărata dramă: tatăl meu m-a sunat să-mi spună că a murit tanti Vicki.

Victoria Cristea, ea a fost tanti Vicki, vecina mea o perioadă și a părinților mei vreme de un sfert de veac în Sânnicolau Mic. Ciudat sau nu, am început această poveste prin a spune câteva cuvinte despre Simona Halep. Da, destul de curios, dar pentru mine, atunci când îmi voi aduce aminte de tanti Vicki gândul mă va duce și la Simona. În urmă cu o săptămână, Victoria a venit împreună cu soțul ei, Ghiță, în vizită la părinții mei. Deși nu avea toate motivele din lume să zâmbească, tanti Vicki era mereu bine dispusă, zâmbea mereu și era deschisă la glume. S-a așezat la masă și după câteva vorbe, tatăl meu a început să-i povestească partida epică pe care Halep a câștigat-o cu 15-13 în decisiv cu americanca Lauren Davis.

„Să vezi Vicki cum a jucat Simona. Era și accidentată la gleznă dintr-o partidă anterioară, aia cu care juca, o americancă, era mică dar iute ca piperul, și chiar și așa, după trei mingi de meci pentru Davis, Simona a câștigat. Îți dai seama? Una dintre alea trei mingi dacă câștiga americanca și Simona venea acasă…”, îi povestea tatăl meu. Recunosc, m-a distrat discuția, pentru că era dinspre un fan înrăit al Simonei spre o femeie care la tenis se pricepe cam ca și bărbații la macrameu… A fost amuzant, iar Vicki râdea și i-a spus tatălui meu: „Na las Nelu că o să mă uit și eu…”

Asta a fost acum o săptămână. Azi dimineață, la ora 10:10, îmi suna telefonul. Era tatăl meu. Eram sigur că mă sună din cauza emoțiilor. Urma să înceapă finala Simonei. Îi răspund și îi aud vocea tristă. Nu era nimic despre Simona. Era despre tanti Vicki, o veste care a căzut ca un trăznet: „A murit Vicki… Nu știu cum. Aseară s-a simțit rău, au dus-o la urgențe, a lăsat-o acasă și azi dimineață a murit…” Suspina…

Tanti Vicki nu a fost vreo vedetă locală ci a fost un om minunat, o femeie care toată viața ei a muncit pentru familia ei, pentru soțul ei Ghiță și pentru copiii săi, Bogdan, un tânăr cu propria sa companie în Londra și Răzvan, cunoscut în lumea muzicii arădene ca un talentat saxafonist.

Într-adevăr, tanti Vicki a fost dusă aseară la Secția de Urgențe de la Spitalul Județean din Arad. Nu vrem să facem vreo acuză medicilor, dar așa cum am scris și în titlu, finalul acestei povești foarte triste ne dă cu rest. A fost diagnosticată cu colică biliară, așa cum se poate vedea în fișa ilustrată mai jos, i s-a prescris nospa, algocalmin și alte medicamente și a fost lăsată să plece acasă. Ajunsă la casa ei, s-a uitat câteva minute la televizor, a adormit, iar dimineață s-a trezit simțindu-se la fel de rău. Ambulanța a fost sunată din nou, dar de data aceasta totul a fost în van. Tanti Vicki s-a stins… Nu a mai putut fi resuscitată. Făcuse stop cardiac și este foarte probabil ca aseară să fi suferit un preinfarct…

„Nu am înțeles nimic… Aștept să vină și fratele meu și să vedem cum facem că nu ni se pare normal să fie trimisă acasă cu colică biliară, iar dimineață să moară lângă noi”, spune fiul cel mai mic al Victoriei Cristea, Răzvan.

Tanti Vicki a murit în această dimineață la 60 de ani, înainte cu trei ore de meciul Simonei. Nu a mai apucat să-l vadă, așa cum îi spusese în urmă cu o săptămână tatălui meu. O moarte care ne dă cu rest, iar cum Bogdan, fiul ei mai mare, trăiește de aproape un deceniu în Londra, nu putem spune decât „rest in peace”, R.I.P., vorba britanicilor…

Dumnezeu să te odihnească în pace, tanti Vicki!