Alegerile din Duminica orbului 2024 au trecut, dar nu fără să lase în urma lor câteva surprize. Nu chiar așa de mari cum se așteptau unii analiști, dar nici atât de neînsemnate încât să nu fie băgate în seamă. Mai ales că unele dintre acestea ne lovesc, iată, când ne părea lumea mai dragă. Pentru că, da, votat de peste 460 de mii de cetățeni, partidul SOS România a trimis în Parlamentul European două personaje ce-ar merita măcar un studiu de caz…

Unul dintre aceștia, Vasile Tuturigă, devenit prin schimbarea numelui pe cale administrativă, Luis-Vincențiu Lazarus – nu-i așa că are rezonanță cel puțin dacică acest nume ales de alesul celor mai „adevărați” români să fie unul dintre cei 33 de reprezentanți au României în Parlamentul European (PE)? A făcut dovada că știe să tacă inteligent în timpul scandalului de prost gust făcut de co-SOS-ista Șoșoacă. El doar a filmat, cuminte, cu telefonul.

Tăcerea lui Luis a fost, oarecum, o surpriză. Nu și scandalul pe care l-a făcut Șoșoacă. Nici prostiile lozincard-conspiraționiste pe care le-a urlat isteric în plenul PE n-au fost surprize. Este singurul „discurs” de care este capabilă „zeița”. Fără substanță, populist, conspiraționist, pe alocuri mincinos, exact mixul de ingrediente care atrage un anumit gen de cetățeni, dominați până la sufocare de certitudini, ușor de manipulat cu frânturi de adevăruri, aruncate ca piperul într-o ciorbă de minciuni.

Șoșoacă este extremistă doar pentru că nu este capabilă să stea măcar aproape de centrul unei discuții civilizare. În rest, este nimic, dovadă că nici cei mai extremiști suveraniști eurodeputați n-au primit-o în vreun grup parlamentar de-al lor. Doar gargară neo-ceaușistă de mahala ce nu merită comentată. Combătută, da, dezbrăcată de toate minciunile, da, arătate toate abuzurile comportamentale, etice și legale, da. Dar de comentat, nu.

Atitudinea ei nu este, cum spuneam, surprinzătoare. Pentru că a fost încurajată să practice liber o astfel de „politică” în Parlamentul României, de atitudinea complice a celorlalți parlamentari care nu au avut curaj să ia vreo măsură împotriva ei.

La fel și atunci când a îndrăznit să „negocieze” cu un stat străin și aflat aproape pe picior de război cu România, o altă poziție decât cea oficială a statului român, în problema războiului din Ucraina. Și asta, în calitate de senator al României. Nici măcar n-a fost întrebată „de sănătate”.

Dacă prin alte părți ale lumii astfel de fapte ar fi fost considerate trădare și s-ar fi luat măsuri în consecință, în România totul a fost subiect de can-can în presă. Nu-i de mirare că și-a găsit susținători.

Nu mă așteptam să aibă atât de mulți susținători în Arad. Îmi spuneam, la fel ca mulți alții, că o fi având susținători prin alte zone ale țării, pe care ne-am obișnuit să le credem mai puțin evoluate.

Ei bine, iată că și Aradul a „evoluat” spre neo-ceaușismul de tip „șoșocesc”, spre comportamentul de mahala și reacțiile primitive ale acestei „zeițe”. Văzând însă nivelul de înțelegere și exprimare al unora dintre susținătorii „zeiței”, parcă nimic nu mai este surprinzător.

O parte din comentariul la un articol din Special Arad al uneia dintre susținătoarele „zeiței”

Dacă nu înțeleg organizarea Parlamentului României (expresia „Parlamentul Senatului” duce spre abisul înțelegerii votului), evident nu pot înțelege „subtilitatea” unor acțiuni care duc spre trădare. Iar asta, în numele unei „acțiuni personale” – pentru cine nu a aflat, după scandalul din PE, a spus că s-a dus la Ambasada Rusiei de la București pentru că Rusia a fost singura țară care a răspuns „memoriului de pace” pe care l-a trimis lumii.

Și nu a fost doar o vizită, și nu doar despre vizite este vorba în relația ei cu Rusia.

Mare și tristă surpriză. Probabil toți susținătorii ei sunt animați de aceleași convingeri și sunt și ei gata să-și trădeze țara de dragul cine mai știe cărei idei conspiraționite lansate de la Kremlin sau de aiurea.

Pentru cei care tind să identifice fanfaronada isterică a Șoșoacăi cu creștinismul ortodox, doar pentru că a fluturat o icoană (probabil „made în China”), propun lecturarea acestui comunicat al Mănăstirii Petru Vodă, care m-ar fi bucurat dacă ar fi fost însușit și de Patriarhia Română:

• Comunicat Mănăstirea Petru Vodă 

Surprize, de alt fel, au fost și la alegerile locale din Arad.

Cel puțin pentru semnatarul acestor rânduri, scorul obținut de PSD și de cei doi candidați la Primăria municipiului, respectiv la CJA, au fost mari surprize.

Și, chiar dacă succesul nu i se datorează decât într-o anumită măsură, trebuie să recunosc că Mihai Fifor este unul dintre premianții Aradului la alegerile locale din Duminica orbului 2024. Am crezut că va pierde la o diferență mult mai mare în competiția pentru președinția CJA, chiar la o diferență apropiată de umilință.

Probabil fără tuning l-ar fi recunoscut mai mulți cetățeni cu drept de vot… 

Sursa: facebook

La fel și cu Ilie Cheșa. N-am crezut că va obține un scor atât de bun, mai ales la votul politic, fiind cu adevărat o locomotivă pentru trenul PSD municipal, fără niciun sprijin din partea organizației județene și a președintelui ei, Mihai Fifor.

Sigur, adevărata locomotivă a PSD, în toate județele, a fost guvernul care, prin măsurile populiste și în mare măsură antieconomice, au atras un val de simpatie, în toată țara pentru PSD (o mare greșeală a liberalilor când au lăsat PSD la guvernare înainte de alegeri – amănunte, AICI). Prin urmare, a fost destul de ușor să fii candidat PSD în 2024, pierderea unor primării importante fiind strict din vina candidaților (primari în funcție) și, normal, a președintelui organizației județene.

Așa-i în politică, președintele decontează nu doar victoriile, ci și eșecurile.

Tot la eșecuri aș pune și lăsarea de izbeliște a candidatului pentru primăria municipiului, de parcă organizația județeană ar fi sprijinit un alt candidat, nu pe cel al propriului partid. Un partid mare, cu pretenții, nu face așa ceva, indiferent câtă tensiune există între candidat și președintele județean al partidului, decât dacă vrea să-l termine pe candidat.

Nu avem dovezi că asta ar fi urmărit domnul Fifor când a decis să nu-l susțină (nu oficial, ci neoficial) pe Ilie Cheșa pentru primărie. Avem doar informații „pe surse”, inclusiv despre un „transfer” de voturi către un alt candidat, dar nu insistăm. În fond, este treaba internă a PSD. Noi doar observăm că putea obține mai mult.

Pe timpul întregii campanii a fost vizibil că organizația județeană a PSD Arad și cea municipală au acționat de parcă erau din partide diferite. Oricum, date fiind condițiile alianței dintre partidele de la guvernare, dar și a unor înțelegeri locale, singurul partid atacat de toate celelalte a fost USR și candidatul său la Primărie, Adrian Wiener. De parcă USR ar fi condus Aradul în ultimele două decenii și Wiener, Primăria în ultimele aproape două mandate.

USR însă a avut o campanie interesantă, cu surprize pentru municipiu (în județ n-a contat). Doar că pare că i-a lipsit dorința de a câștiga. Desigur, și acestea sunt informații „pe surse”, așa că așteptăm să avem confirmarea. Sau nu.