ExclusivSubteranele din tunelul grevei spontane de la Astra Rail

    de Ovidiu Balint | 9 mai 2019, 3:42 PM | Culise | Știri Arad | Topic special

    5

    O grevă spontană nu apare chiar întâmplător, cauzele care o provoacă fiind constituite din acumulări de neînţelegeri, de frustrări, ori de nerespectarea unor înţelegeri între angajator şi angajaţi. Criza de la Astra Rail nu a ratat niciuna dintre aceste cauze.

    Deşi are unul dintre cele mai vechi şi puternice sindicate din industria arădeană, desele schimbări ale acţionariatului, într-un termen destul de scurt, adică în mai puţin de 20 de ani, au alimentat neînţelegerile dintre reprezentanţii angajaţilor şi cei ai angajatorilor.

    Conform informaţiilor din sursele noastre, criza de astăzi şi-a avut sorgintea aproape imediat după plecarea, prin demisie, a fostului director general, Bernd Böse. Cu toate că invoca motive personale, pare că demisia ar fi survenit în urma presiunii pe care o exercitau asupra lui noii acţionari majoritari americani, care i-ar fi cerut să întrerupă negocierile salariale cu sindicaliştii. Investitorii americani au pus imediat un alt director general, un irlandez, carea a ar fi început să pună în practică cerinţele acestora. Pe scurt, sindicatul negociase cu foştii acţionari germani majorarea salariilor angajaţilor cu un procent cuprins între 30% şi 40%, începând cu data de 1 mai 2019. Între timp, noii acţionari americani au propus sindicatului o mărire salarială de 5% pentru perioada cuprinsă între lunile mai şi septembrie, când, la 1 septembrie ar fi urmat să fie reluate negocierile. Directorul irlandez nu stă în Arad zi de zi, astfel pierzându-se legătura cu reprezentanţii angajaţilor. Cum nimeni nu le spunea nimic, muncitorii au început să se revolte împotriva liderului de sindicat Ionel Rusu, acuzându-l că nu îi mai reprezintă, simţindu-se înşelaţi în negocieri.

    Ionel Rusu ne-a şi confirmat într-o declarație că „negocierile pentru noul contract colectiv de muncă decurg foarte anevoios cu noua conducere”. „Nu ajunsesem la o stare conflictuală, dar reprezentanţii acţionariatului erau foarte greu de găsit pentru negocieri. Până la urmă diferendul a fost de Stan şi Bran, adică noi am înţeles una, iar ei au înţeles alta în urma negocierilor. Ei au spus că va avea loc o creştere salarială de 5% în perioada lunilor mai-septembrie, de la care vor fi exceptate salariile managementului. Noi am înţeles că managementul este reprezentat de directori. Ei au înţeles prin management inclusiv şefii de secţii şi supraveghetorii. Cert este că, astăzi, după ce am fost huiduit în fabrică, am mers în fruntea muncitorilor şi am anulat toate înţelegerile şi propunerile angajatorilor. Astfel că a rămas în vigoare propunerea noastră de majorare a salariilor cu 30-40%. Negocierile se vor relua luni, săptămâna viitoare. Noi am mai propus şi un spor de fidelitate pentru cei care nu mai pleacă la munci sezoniere. Vă mai pot spune că atunci când a fost cumpărată de acţionarii germani, Astra era în stare de faliment declarat. Ei au revigorat fabrica începând din prima zi. Dacă nu erau nemţii astăzi bălăriile de la Astra erau mai mari decât cele de la fostul combinat de mobilă de peste drum”, ne-a mai declarat Ionel Rusu.

    Pe de altă parte, sursele noastre din interior, ne-au dezvăluit un motiv mult mai simplu pentru care noii acţionari majoritari n-ar mai fi dispuşi la negocieri cu sindicatul. Pachetul majoritar a fost cumpărat de investitorii americani la doar două luni după ce Astra Rail participase la un târg de profil din Iran, unde a încheiat mai multe contracte, pe termen lung cu parteneri din Orientul Mijlociu. Coincidenţa cumpărării pachetului majoritar al fabricii de la Arad, vine tocmai din partea unui competitor pe aceeaşi piaţă comercială din Orientul Mijlociu, adică investitorii americani.

    În plus, actualul acţionariat a adus muncitori din India, invocând lipsa ofertei de muncă din Arad. Problema a fost că săptămâna trecută ANAF a efectuat un control la Astra Rail, în urma căruia li s-a comunicat reprezentanţilor acţionarilor americani că toate cheltuielile aferente aducerii acestor muncitori, de la transportul aerian şi cazare şi până la asigurarea mesei sunt impozitabile. Deci, sumele au trebuit plătite către statul român. Deducând aceste sume din salariul negociat cu muncitorii indieni aceştia au rămas cu un salariu de… doi lei. Indienii şi-au exprimat şi ei nemulţumirile, iar acţionarii s-au văzut puşi în situaţia de a face noi plăţi pentru aceştia, astfel încât să le asigure sumele salariale promise. Drept pentru care au fost amânate negocierile cu sindicatul muncitorilor români.

    O ciorbă de cauze care a provocat o aşteptată criză dintre angajatori şi angajaţi. Rămâne să vedem ce vor negocia cele două părţi săptămâna viitoare.

    Citește și: Grevă spontană a muncitorilor de la Astra Rail Industries! S-au săturat de „salariile mizere” și de „bătaia de joc”. De 20 de ani nu au fost proteste de o asemenea amploare la Astra (Foto/Video)

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Putini sunt cei care inteleg si pot descifra intortochiatele cai ale business-ului la scara mare, a miscarilor strategice de pozitionare a produsului de nisa pe piete emergente si in final a contabilitatii adevarate, aia care cuprinde inclusiv matematici actuariale.Omuletul de rand vrea si el o paine mai moale, mai calda, dar in final o sa ramana si fara cofrigul intarit pe care-l mesteca frustrat in pauza de masa.Sanatate multa viitorilor cautatori de job-uri.

      +4 voturi
      +1
      -1
      • Eu fac parte din cei multi, ce nu inteleg caile complicate ale contabilitatii veritabile. Dumneavoastra, spunand ce spuneti, pareti sa faceti parte din cei ce o inteleg. Asa ca v-ar ruga sa ma lamuriti cu o chestie, strict contabila, daca binevoiti sa va impartasiti lumina cu ignorantii. Cum se face ca pentru noi, fomistii, nu sunt bani de lapte la covrig si ca la sarmanii contabilizatori sunt bani de inca o fabrica de covrigi? De ce aparati spirala asta in care aia ce invart bani sunt tot mai avuti si aia ce muncesc tot mai legati de glie?

        +1 voturi
        +1
        -1
        • Totul pleacă de la lipsa de unitate a celor ce „mănâncă covrigi”, „las că-i bine și așa, mai rău să nu fie”, „sigur că o furat, noooo, dar uite că o făcut ceva și pentru noi” și a democrației primitive din România (ea existând, ca multe altele doar pe hârtie). Atâta timp cât se acceptă minciuna și furătăciunile de miliarde, anual, mita și corupția, … după principiul „mie să-mi fie bine, de restul mi se rupe”, „contabilitatea veritabilă” nu are nici o relevanță.

          Sigur că nu am o soluție universal valabilă. Dar am exemple de comunități de oameni în care prosperitate locală se bazează pe circuitul banilor pe plan local. În aceste comunități mai funcționează un alt concept bine știut și pe care s-au clădit, printre altele, prosperitatea din satele transilvănene de altă dată (cu unele excepții pe alocuri și în zilele noastre) „Nu totul este pe bani!”.

          Doar o părere, că doar nu pot avea pretenția că le știu pe toate.

          0 voturi
          +1
          -1

    Scrie un comentariu

    4 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.