Strada Mețianu din Arad a fost una dintre cele mai des menționate străzi prin presa locală. Plecând de la zilele când presa exista doar pe hârtie, strada era una intens tranzitată tocmai pentru că făcea legătura directă cu piața care acum se află în proces de demolare.

Ulterior, prin  2012, Mețianu a devenit oficial o stradă pietonală, un lucru de care avea nevoie Aradul, dar ca orice lucru făcut „de ochii lumii” și – mai mult – pentru capital politic, a ajuns un eșec total. Să menționăm și băncile (12 bucăți) care au costat peste 8000 (opt mii de euro) per bucată? Le menționăm, și aici, încă o dată. Apoi, încetul cu încetul, numărul magazinelor care s-au deschis acolo, într-o notă optimistă, crezând că vor sparge gura târgului, au ajuns să crească „cât alții în șapte ani”. Însă, trebuie să facem precizarea că acest număr a crescut doar pentru că, pe cum s-au deschis, acestea au și declarat faliment și au închis afacerile, urmând ca în locul lor să-și încerce alții norocul.

Cu toate acestea, sunt câțiva „veterani” care au rezistat asaltului degradării străzii pietonale. De la cerșetorii care dorm pe băncile de mii de euro, la cetățenii care îți cer câte o țigară sau un leu pentru laptele praf „a lu’ ăla micu’”, până la „abonații” Poliției Locale, IPJ-ului sau Jandarmeriei, care devin foarte agresivi verbal dacă nu îi ajuți cu ceva bani (chipurile, „să-și cumpere un bilet de tren”), strada Mețianu le are pe toate!

Mulți sunt cei care cred că pe Mețianu chiar nimic bun nu se mai întâmplă, că strada trece din „moartea clinică” direct în „moarte declarată”. Cu toate acestea, nu putem vorbi neapărat de un declin vertiginos al pietonalei, ci mai mult de o pantă descendentă pe care se află în ceea ce privește vadul comercial profitabil pentru firmele care se hotărăsc să deschidă acolo: la o numărătoare simplă, am identificat 70 de spații comerciale, din care șapte știm sigur că sunt de închiriat, două sunt în proces de renovare și alte cinci a căror situație exactă nu o cunoaștem, în a căror vitrine nu regăsim nici un semn că se află în renovare sau e liber pentru închiriat. Restul funcționează. Drept este că în afara „veteranilor”, nu știm cât vor funcționa și acestea, dar nu putem observa tendința aceasta ca un spațiu comercial să-și schimbe patronii chiar și de două ori într-un an.

Astfel, strada Mețianu intră în „lumea bună” a străzilor centrale, cum este și Bulevardul Revoluției și devine un loc unde afacerile se duc să moară. Vorbim de prima stradă pietonală a Aradului care la ora actuală are zero localuri. Nicio terasă, niciun restaurant… Singurul local, o pizzerie, s-a mutat recent. Iată motivul invocat de patron: „Mutarea noastră se datorează, da, și reputației străzii și faptului că de când a devenit pietonală, clar nu s-a întâmplat nimic de bine. Iar de când a deschis hotelul de pe str. V. Goldiș, situația cu parcările a devenit horror. Nu o dată am stat cu comenzile pregătite de livrare și mașinile blocate! Despre vad nu mai vorbim. Noi am avut clienții țintă, formați de calitate. Vad comercial în zonă, au farmaciile care-s multe și alimentările fără număr. Dacă iese zona aia zonă pietonală cu ce trebuie…. doamne-ajută, dar nu cred”.

Cât despre legătura dintre desființarea pieței din apropiere (Piața Catedralei) și impactul asupra comercianților de pe Mețianu, nu putem aprecia, cel puțin momentan, dacă va fi ultimul cui în sicriul firmelor care își desfășoară activitatea pe cea mai prost gândită, executată și patrulată stradă pietonală din Arad, însă suntem convinși că timpul ne va arăta răspunsul. De menționat că unele afaceri nu vor da faliment datorită domeniului în care activează, cum sunt de exemplu farmaciile sau un punct de plată al unui serviciu de telefonie mobilă, de restul nu ne putem pronunța.

Într-o altă ordine de idei, cei care locuiesc pe strada Mețianu au reușit să restaureze deja câteva clădiri, transformând imaginea acesteia într-una pe care ne bucurăm că o vedem tot mai des în Arad. Clădirile sunt restaurate în culori armonioase, iar porțile de lemn completează frumusețea lor.