Știri aproape ratate (50). Războaiele sfârșitului lumii, iubirea pentru ascunzători și un macac, sau ce a mai rămas din dragostele noastre
Pacea pe care o așteptăm cu toții pare să fie doar un scurt interludiu între două explozii şi două ştiri. Ne-am obișnuit să privim ecranele ca pe niște ferestre spre iad, dar cu speranţa că, dacă dăm scroll destul de repede peste dezastrele altor lumi, flăcările nu ne vor atinge.
Dar exploziile și ura sunt în fiecare pixel și în fiecare veste care vine parcă fără urmă de speranță. Între bombele de la început și cele de la sfârșit de săptămână n-a mai fost timp, parcă, decât să te întrebi câtă dragoste mai poate duce un suflet înainte să înghețe definitiv.
Știri despre granițele care ard și cerurile care se închid
Am început săptămâna sub semnul unei cifre dureroase: patru ani de război în Ucraina. Patru ani incredibil de lungi, în care reziliența s-a transformat în rutină și durerea în fundal sonor. Pentru cei care încă mai simt fiorul umanității, imaginile de mai jos sunt cicatrici:
Four years of war in Ukraine – in pictures
Și am încheiat săptămâna cu o altă lume, mai îndepărtată, care arde sub zeci de bombe. Recunosc, primul lucru pe care l-am făcut când a început acest nou război a fost să mă gândesc la bucuria iranienilor care i-au așteptat prea mult pe americani.
Americanii au venit, totuşi, mult mai mai târziu decât au promis, dar au venit, le-au spus să se adăpostească și le-au lăsat sarcina grea de a demonstra că au meritat intervenția. Analiștii spun, însă, că regimul din Iran nu moare cu câteva bombe, un lider ucis și niște amenințări, fie ele și americane.
Pentru cei care cred că Iranul e „prea departe”, pun această hartă a zborurilor. Lumea e mică; suferința, speranța și moartea se propagă mai repede decât undele radio.
View this post on Instagram
Mai pun și spusele unui oficial din armata iraniană: „Calea liderului nostru va fi continuată până la ultima suflare” și replica lui Donald Trump care a scris cu litere de tipar:
„AR FI MAI BINE SĂ NU O FACĂ, PENTRU CĂ DACĂ O VOR FACE, ÎI VOM LOVI CU O FORȚĂ PE CARE NIMENI NU A MAI VĂZUT-O VREODATĂ!”
Doar ca să înțelegem câtă vărsare de sânge va mai fi.
De parcă nu era de ajuns, între cele două războaie și-a făcut loc săptămâna aceasta și o vărsare de sânge. În Mexic. După uciderea lui El Mencho, cel mai puternic șef de cartel, țara a fost aruncată într-o nebunie greu de descris. Aici, dar nu numai aici, când monștrii mor, discipolii lor ard totul în jur.
VIDEO: Haos în Mexic după uciderea liderului de cartel
Macacul Punch și fărâma de iubire din noi
Câtă umanitate a mai rămas în noi între atâtea uri? Se pare că destulă cât să ne plângă inima pentru un pui de macac. Povestea lui Punch, abandonat de mamă, a devenit un rezumat a ce a mai rămas din omenia noastră. Vitalie Cojocari ne spune despre cum încă mai putem să ne frângem inimile online, dar și cum Ikea se uită pragmatic și la un macac și dă drumul la confetti pe tema unei jucării de pluș.
Povestea macacului e și aici: Un pui de macac abandonat de mamă face furori în mediul online
Ar fi bine să nu uităm, gândindu-ne la toate cele de mai sus, că faci mai mulți bani din suferință decât din fericire. O știu bine cei pe care războaiele i-au făcut și mai bogați.
Dosarele unei umbre şi Woody Allen
Umbra lui Jeffrey Epstein refuză să plece din America, din lume. Noile documente publicate de Departamentul de Justiție arată cum pedofilul finanțator încerca să influențeze distribuția în filmele lui Woody Allen, plasându-și „asistentele” (victimele) în roluri de figurație, sub pretextul unor vizite pe platou. O rețea a influenței care murdărește, zi de zi, tot ce atinge și care a pus deja pata de nespălat peste visul american.
View this post on Instagram
În rest, s-a mai povestit câte puțin despre cât e de greu să trăiești în România când ești altfel:
despre cum America a devenit țara din care se pleacă, nu țara în care se vine,
Americans Are Leaving the U.S. in Record Numbers,
despre cum sunt şi veşti bune de pe aici, măcar când vine vorba de populaţia de şobolani,
If it’s cold, they stop mating’: New York City rat population may be on the decline,
despre unde e China față de noi, toți ceilalți:
View this post on Instagram
despre cum mor pe rând, în tăcere, fără multe lacrimi, sursele bune de informație:
View this post on Instagram
și despre cum sunt omorâţi jurnaliştii:
View this post on Instagram
Să salvăm ce mai rămâne după ei, ce merită salvat, păstrat şi citit, ca să nu uităm ce vremuri am trăit, ce vremuri trăim,
și să ne bucurăm de câte o veste bună o dată pe an. Cum ar fi cea de mai jos:
„Surprinzător, dar în mod plăcut: radioul public bate comercialul în prime time. În Capitală, Radio România Actualităţi reuşeşte o performanţă notabilă, detronând Radio ZU, cu emisiunea Morning ZU, din poziţia de lider. Emisiunea de dimineaţă de la Radio România, prezentată de Daniela Petrican şi Cătălin Cîrnu, are o medie de 124.000 de ascultători în Bucureşti. Cifrele sunt în creştere faţă de valul similar din 2024. Poziţia a doua este a Morning ZU, prezentată de Daniel Buzdugan şi Mihai Morar, cu o medie de 122.000 de ascultători. Magic FM are al treilea cel mai ascultat matinal din Capitală, prezentat de Liana Stanciu”, spune Ioana Avădani cu trimitere la ştirea aceasta:
Mai mult tutun, mai mult alcool și mult mai mult ADHD
Încotro mergem şi cum vom face faţă la ce va urma este tot mai greu de spus. Vom avea probabil tot mai mare nevoie de tutun şi alcool, deşi deja fumăm, bem şi ne drogăm prea mult.
European girls aged 13-15 have world’s highest rate of tobacco use for age group.
Iar asta se întâmplă pe când credeam că fumatul nu mai e aşa la modă.
Mai e şi despre unde am ajuns şi cum încă mai sunt oameni care încearcă să facă curat printre prezervativele altora, ajunse mereu acolo unde nu le e locul. E o ştire pozitivă, oricât de trist e punctul de plecare:
The tech worker cleaning condoms and old socks off the Brooklyn Bridge: ‘People have no shame’.
La ce trăim acum, oboseala cronică va fi regula printre cetăţenii planetei. Până nu demult, nu se prea credea în aşa ceva. Cei care sufereau de boala asta o făceau în tăcere, sau sub privirile ironice ale celorlalţi.
My maddening battle with chronic fatigue syndrome: ‘On my worst days, it feels almost demonic’.
O să o luăm cu toţii razna, o să fim şi mai duşi cu capul, asta e sigur. Nu o să mai fie nici măcar cum e acum, când punem verdicte aiurea, pe boli ale minţii, pentru că uneori sună bine. Aşa cum, în ultimii ani, stă treaba cu ADHD. E în noi o supradiagnosticare pentru imagine, care ne va ajunge din urmă:
Are we really overdiagnosing mental illness?
N-am veşti bune nici pentru oameni ca mine, care nu îşi fac haină scumpă din ADHD, dar nici nu pot ajunge la timp nicăieri. Nu-i o dovadă că stă ascuns acolo vreun artist, vreun boem sau vreun geniu, ci doar un om care îşi supraevaluează capacitatea de a termina la timp diverse îndatoriri. Nu-i semn bun, spun cercetătorii de data aceasta:
Some people are always late. Science can explain why.
Oasele, ouăle, părul lui Demi Moore
Am şi câteva explicaţii de la specialişti despre ce se întâmplă în creierul nostru când procrastinăm:
What happens in the brain when we procrastinate.,
dar şi soluţia la toate: o supă de oase de vită, fiartă cu orele. O ştiu de peste 10 ani, de la oameni şcoliţi pe afară în ale medicinei. Cu teoria stau bine.
Is bone broth really a ‘liquid miracle’? Here’s what science says.
Mai adăugați la ea și două ouă pe zi. Sunt bune pentru colesterolul bun, pun acum verdictul specialiștii,
What you’ve been told about eggs and cholesterol is wrong, doctors now say
Nu am nimic monden pentru tura aceasta de ştiri ratate. Poate doar asta: că Demi Moore şi-a tăiat părul şi s-a îmbrăcat ca-n Matrix, apariţie suficientă pentru un iureş de postări şi discuţii. Atât aş mai avea de adăugat: mie chiar îmi plac apariţiile lui Demi Moore.
Has Demi Moore Finally Chopped Her Famous Hair?
În rest, se aliniază nişte planete, deşi acum nici alinierea asta nu mai sună bine.
View this post on Instagram
La nivel local, se joacă şi cartea păcănelelor, în aceste zile. Prefectura organizează luni o dezbatere serioasă, cu toți cei care au un cuvânt de spus, în timp ce Primăria Arad aşteaptă pentru prima dată părerile arădenilor, tot pe acest subiect sensibil. Pe internetul mare, arădenii spun în cor că nu vor păcănele în oraş, că-s la mijloc prea multe vieţi distruse, dar, de regulă, astfel de coruri n-au forţa de a schimba lumi.
Mama, muzica şi cei mai frumoşi copaci din lume
În cealaltă lume, cea bună, în care cu toţii vrem să fim, o să înceapă să curgă evenimentele. Nu le-am căutat nici tura aceaasta, dată fiind distanţa dintre noi.
Am, însă, nişte recomandări de filme de la BBC,
Peaky Blinders to The Bride!: 10 of the best films to watch in March
un film recomandat de Genrevista.ro în aşa fel încât îţi vine să mergi direct la el,
plus muzică şi speranţa că poate mai prindem vremuri bune, iar în vară ne vom plimba pe la concerte, până la Budapesta , sau până la Cluj, unde s-au anunțat nume noi, altfel.
Veşti bune despre muzică vin şi de la Mama, care îşi pune şi mai mult amprenta pe Brezoi.
Aș fi putut să spun ceva despre Capri, la capitolul insule, dar mi s-a reporsat că uneori sunt prea personală în știrile acestea aproape ratate, așa că am ales să vorbească alţii despre insule şi mafie. Dar e tot de acolo, desigur, tot din Italia, cum altfel, şi e tot personal:
Sicily revokes century-old Mondello beach concession over mafia links
Pun şi un pic de artă de la TATE:
View this post on Instagram
o listă cu artiştii de la Bienală, 111 Artists Announced for the Venice Biennale, câteva sfaturi de la un prieten dacă vrei să-ţi cumperi casă aproape de Bienală și mai pun o poezie, cum altfel decât despre război:
Nu vă las aşa, cu războaie, flăcări şi pustiiri. Vă las cu cei mai frumoşi copaci din lume, finaliştii din acest an.
Anul trecut, un copac din Glasgow a câștigat competiția, iar anul acesta încă unul de aici speră să câștige. Glasgow nu-i cel mai verde sau curat oraș, dar are copaci de podium.
Glasgow’s tree of the year competing to be named best in Europe
Și încă ceva frumos, așa, de despărțire, și ca să ne amintim că, oricâte războaie ne înconjoară, mai putem găsi un gram de frumusețe, fie lângă noi, fie în lumea virtuală, singura care ne așteaptă, dacă îi cerem asta, cu artificii și flori, aşa cum mai toţi i-am aşteptat cândva pe americani:
View this post on Instagram
Citelte și:
Ştiri aproape ratate (49). O Românie nelocuită, sex-gate maghiar și grația de dincolo de adevăr
Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!
Galerie foto
-
9
-
Pentru a vedea restul imaginilor din galerie, click pe o poză și folosește săgețile.
Comments are closed.
Comentariile portalului
Problema este a șoferilor care nu mai pot întoarce după bunul plac și a bicicliștilor care nu mai pot traversa pe bicicleta.
Pai aplicatia de ride sharing poate spune cu ce viteza circula pe tot traseul. Log-ul masinii la fel.
Chiar ar trebui și o consultare,și chiar un referendum. Menționez și zona Garii ,care este efectiv inundată,și care din păcate polarizează și boschetari,creând nesiguranță î (...)