Sta-v-ar în gât ce savurați pe sub epoleți! Generalissima proptită a învățământului îi dă să sugă fostei colege de navetă, cătătoare-n ștromeleag

    de Davide [email protected] | 16 iulie 2018, 8:01 PM | Pamflet | Topic special

    20

    Avem niște repere. Două prietene, două posturi (pósturi), câteva posturi (postúri) subînțelese și o mare grămadă de îmbârligături. Așadar…

    Anișoara și Anca sunt vechi și bune prietene. Chiar foarte bune. Le leagă o prietenie cimentată și asfaltată de cine mai știe câți km de navetă făcută împreună. Sigur, în acele dulci vremuri de zburdalnică navetă tinerească pe șosele județului, s-o fi povestit multe, poate chiar s-or fi făcut planuri – vestigiile arheologice nu au evidențiat urme de cruce (știți, jocul acela de aleasă societate obișnuit la vremuri de navetă), practicat de cele două pretenare – dar nici în cele mai dulci vise nu și-au imaginat că la peste 2000 de ani de la nașterea Domnului Iisus vor ajunge, una doctoră (specialistă!) în limbi, cealaltă, tot un fel de doctoră (fără diplomă, dar specialistă!) în Afrika korps/corp, specialități care le vor propulsa în poziția de manevratoare ale învățământul arădean.

    Anișoara, dar mai ales Anca, sunt și phalnice activiste de partid, participante la mitinguri de mare succes, care au adus faimă Aradului prin participanții cu tricolorul la prohab. În timp ce Anișoara s-a cufundat demult aproape exclusiv în studiul afro-fundat al managementului (!) pre-universitar, Anca cea aplecată spre studiul apro-fundat al limbilor este, un adevărat cumul de calități care, cu siguranță, tot de la studiul limbii i se trag. Este nu doar generalissima Inspectoratului Școlar Arad, ci și consilier municipal, dar și cadru universitar de nădejde – șef de lucrări, titulatură cum nu se poate mai potrivită pentru lucrăturile pe care le face…

    Așadar, Anca, prietena de navetă a Anișoarei, este mult mai bazată – doar este doctoră în limbi cu diplomă, plus șefă de lucrături! – și mai orientată spre apărarea valorilor proprii, cu armele-ntre mâini, picioare, ochi, alte organe, râul, ramul (ne scuzați, domnu’ Fifor, nu facem nicio aluzie la MApN și nici nu știm de ce ne-ați pătruns în minte printre valorile Ancăi). Așa că, apărată și ajutată de apărare (apărarea valorilor, nu…, s’trăiți, dom’ Fifor) a ajuns inspector general – nu săriți, că nu-i grad militar, ci o funcție de conducere a învățământului la nivel județean, un fel de generalissim cu stelele la picioare (s’trăiți, dom’ ministru), nu pe umeri. Colegă, așadar, cu „dujmanul” cel de moarte politică, lector univ.dr. Ghiță Tutankamon Delabrad, tot un fel de doctor în limbi, doar că de comunicare.

    Anișoara, prietena de navetă a actualei doctore-n limbi și generalisimă peste învățământul nostru, a avut un parcurs ceva mai puțin academic, dar nici ea nu s-a lăsat fără măcar o specializare. Nu și-a luat diploma cuvenită – las’ că poate ajunge Anca colegă în Guvern cu un alt arădean (să trăiți, dom’ Fifor!) și rezolvă ea vreun doctorat pentru coleguța de navetă – dar tot a ajuns directoare. De grădiniță PP (nu vă gândiți la prostii, PP înseamnă altceva decât pe facebook, adică „program prelungit”), singura de acest fel din Pecica. Post mișto, fără obligații prea mari (vă imaginați cam cum era raportul directoarei PP către fosta colegă de navetă, doctora general!!), dar cu avantaje babane. Bugetul grădiniței pentru cumpărături, asigurat de primărie, Salariul (cu majusculă, pentru că este cât 2-3 salarii de muncitor la bandă în zona industrială, cu ore suplimentare!) asigurat de minister, dar în mare parte, tot cam din banii primăriei, timp liber berechet, cu posibilități de navetă până-n Africa și-napoi! Plus că, directoarea PP nu trebuia să justifice nicio cumpărătură din cei peste 60 de mii de euro pe care-i primea anual de la primărie. Așa se face că una dintre activitățile sale de maximă viteză și importanță, era să facă ea însăși cumpărăturile. Da, de la super-marketuri sau de pe unde apuca. Proceduri de achiziție, SEAP? Prostii fără sens pentru Anișoara, protejata doctorei Anca, la rândul ei protejată de nu mai știm cine (chiar nu mai înțeleg de ce aveam iar în minte un ministru arădean – ne scuzați, dom’ Fifor, știm că sunteți ocupat). Gurile mai rele decât ale noastre spun că Anișoara avea atât de multă grijă de nevoile copilașilor de la grădinița încât nu ezita să le cumpere, periodic, din banii ei (ăia alocați de primărie pot fi considerați ai ei, nu?), tampoane (da, oameni buni, tampoane, adică niște chestii neplăcut de folosit la seminarii cu Afrika korps)! Dar, dacă tot am ajuns aici, haideți să lămurim problema specializării în Afrika korps/corp. Nu ne interesează, cum poate ar presupune cineva, iubirea distinse doamne ex-navetiste pentru un tânăr african. În fond, dacă dragostea-i mare, nu contează nici mărimea, nici culoarea.

    E fix treaba sa și iubirea, și divorțul care a urmat. Dar, când vorbești din bani publici, la telefonul mobil directorial de PP, de aproape 1000 de euro, cu Africa…! Da, cam așa a procedat protejata doctorei generale Anca, la rândul ei protejată de nu mai știm cine (să trăiți…), cam așa a cheltuit Anișoara banii publici adunați din taxele și impozitele pecicanilor, pe expediții telefonice în Africa și pe tampoane. Cum preșcolarii pecicani probabil nici nu știu pe unde este Africa asta, bănuim că șefa PP o fi coordonat vreun corp expediționar, după modelul Afrika korps, dar cu alte motivații… Ăia voiau să cucerească țări, nu vreun ştromeleag învârtoşat (preluat din codul penal al lui C. Mavrocordat)

    Toate astea însă nu au mișcat-o pe generalissima Anca în decizia ei căprărească de a-și susține colega de navetă. Așa că, după decizia consiliului local din Pecica de a tăia grădinițelor personalitatea juridică (de fapt este, cum s-a văzut, o personalitate comercială), mai pe înțelesul nostru, trecerea grădinițelor în componența școlilor, doctora Anca a dat ordin de zi pe unitate, ca un șef de armată (ne scuzați, dom’ Fifor, ne gândim la altă armată, nu la aia pe care o conduceți dvs.): înființați un post de director adjunct la școala aia de care va aparține, din septembrie, grădinița tamponată de africana fostă navetistă! Doar nu era să-și lase pretenara fără surse expediționare, doar nu era s-o lase să-și exercite meseria de bază, cea de educatoare…

    Culmea este că îmbârligata legislație ce guvernează învățământul românesc (legi, ordonanțe, ordine de ministru, regulamente etc.) îi permite coanei Joițica, doctora-n limbi de la ISJ Arad, până la o limită, să înființeze astfel de sinecuri (pósturi călduțe), dar nu chiar așa, de capul ei, într-o postúră tandră, poziția culcat pe epolet (ne scuzați, dom’ Tipătescu). Și nu cu dedicație, pentru ca prietena de navetă să aibă ce suge (bani publici, desigur) între două expediții tele-fono-africane!

    Prin urmare, nimic nu ne poate convinge că mutarea nu se va face. Pentru că, da, coana Joițica a învățământului arădean are ambiț când vine vorba la o adică despre preteșug. Mai ales că este foarte bine proptită. Așa de bine, că nici măcar doi deputați de Arad n-o pot urni din garnizoană –  lăsa-ți-l pe dom’ Tipătescu, că el e senator.

    Davide T@Goliath

    P.S. Eu tot nu pot înțelege pentru ce păcate plătim de cele mai multe decizii importante se iau în alcov, cât mai departe de ochii și urechile nevestelor? Cum se face că toate curv… (a dracului tastatură!), cuvioasele orientate spre sfintele limbi întinse spre epoleți sau doar spre alte continente, mai colorate, își găsesc mântuirea în fruntea unor instituții, de altfel importante?

    Distribuie articolul

    Comentarii

      • @oripilat – Încep prin a vă mulțumi pentru aprecieri și pentru decența comentariului. Mi-aș permite un scurt comentariu, oarecum explicativ. Convingerea mea este că nu chiar oricine merită abordarea politicoasă. Uneori impolitețea este doar răspunsul elegant la unele atacuri, cum este în cazul de față. Câtă politețe credeți că merită acea persoană din conducerea unei grădinițe care cheltuie banii alocați confortului copiilor pe tampoane (și nu doar)? Dar aceea care insistă să mențină în funcția de conducere pe doamna cu tampoanele? Pamfletul nu este un exercițiu de politețe, după cum nu este pur și simplu un banc (prost!) cu Bulă, pamfletul nu este un eseu despre inocență, dar nu este nici un episod cu Vacanța mare…

        +19 voturi
        +1
        -1
        • Va inteleg pornirea…dar limbajul tot il gasesc prea ieftin. Imi permit o paralela, nitel exagerata (insist pe sintagma “pastrand proportiile”): cel care nu injura ca birjarul…nu o face, in ultima instanta, fiindca se respecta pe sine. Imi pare greu sa nu postulez ca anonimatul ne face sa scoatem gherute mai ascutite.

          Dincolo de justificarea indignarii (aferim!), autorul e capabil de mai mult in ce priveste invesmantarea ei – nu ma asteptam sa citesc asa ceva in “Special Arad”.

          Apreciez ironia fina, ba chiar sarcasmul…totusi, sa fie penita, nu topor inmuiat in cerneala :).

          --1 voturi
          +1
          -1
    1. delicios!

      am ras ca nebunii cu colegii mei. Apropo, felicitari, da, manipularea in halul asta(halul scris la mod laudativ) a limbii romane necesita indemanare 🙂

      Da! Pamflet, semnalizat ca si pamflet, asta trebuie sa fie. cei de la stand-up ii spun “roast” .

      Excelent!!!!!

      Iar domnul oripilat, asta e…. respectul pentru cele 2 “duamne” puteti sa vi-l aratati la serviciu.

      Bravo!!!!!!!!!!!!!!!

      +8 voturi
      +1
      -1
    2. doamnele sunt imaginea in oglinda a tuturor institutiilor pe care le-au atins si pe care le uratesc dupa chipul si asemanarea lor. nu au facut nici doi pasi profesional, decat pe aranjamente cu altii care nu au facut decat cu aranjamente cu altii care nu au facut….UNDE sa plec?

      +1 voturi
      +1
      -1
    3. Revin cu noi precizări!
      Dle autor, expert la propriu în ale limbii (române și NU NUMAI…SPER…), cred ca nu cunoașteti Codul Civil actual, cu privire la referirile în public, la viața privată a cuiva, fără consimțământul persoanei (a…cuiva-ului)…Mare curaj aveți, ori poate considerați circumstanțe atenuante (precum infractorii) emiterea elucubrațiilor lingvistice sub influența (probabil permanentă) a alcoolului. Revenind la Codul Penal al lui Mavrocordat și a sa definire a violului, de unde, în tulburarea minții ați citat (desigur, ați specificat sursa, deci nu e plagiat), oare dvs. nu sunteți “cătat la ștromeleag”, măcar periodic??? Sunteți, cumva vreun evitat de cătătoare din motive de neputință, întrucât nu se mai învârtoșează ‘mnealui??? Au poate sunteți un vajnic model, pasager sau chiar rezident prin Sodoma? În această variantă nefericită și nemântuibilă, înseamnă că dvs. înșivă nu sunteți și n-ați fost cătător la “partea fătătoare a femeii” (citat din CP Mavrocordat). Sau ați fost, dar liberul arbitru v-a permis să aderați la practici neconvenționale, precum zoofilia, necromania, pygmalionismul etc. În fine, poate sunteți doar un voyeur cu aparate performante de observare a vieților altora, dar nu oricum, ci sub influența substanțelor psihotrope. Altfel nu se justifică misoginismul cronic.

      --1 voturi
      +1
      -1
      • @oripilat, sincer mă bucur că în plină oripilare ați trecut la fapte și ați citit din codul lui Mavrocordat. Iată, e bună și supărarea la ceva. Mai departe însă, domnule, să mă ierți. Păi, cum?, îmi dai lecții de drept civil, apoi mă „faci” bețiv, ba chiar sugerezi că aș fi dependent de alcool și/sau de ceva droguri? Apoi, mai încerci să faci o demonstrație cum că aș fi ba homosexual, ba necrofil, ba zoofil, ba voyeur… Mai lipsea, Doamne ferește!, să mă „faci” parlamentar sau ministru și aș fi avut pe cap mai toate relele pământului 🙂 Freud ar fi gelos pe capacitatea dvs. de analiză și sinteză. Observ că insistați cu ideea că am greșit, folosind un limbaj neadecvat față de cele două personaje. Îmi revizuiesc atitudinea și încep chiar cu dvs. Așadar, dacă vă pică bine, vă dau dreptate și vă puteți pune aprecierea asta în CV, la rubrica „am fost cândva băgat în seamă”.

        +4 voturi
        +1
        -1
    4. ”Pamfletul se învârtește în jurul obiectului cu oarecare frumusețe de corb: între două zboruri circulare ciupește, zgârie, înțeapă, rupe. Pamfletul se lucrează cu andreaua, cu peria de sârmă, cu răzătoarea sau cu fierăstrăul bijutierului” – T. Arghezi.
      Un pamflet impecabil, care respecta toate canoanele genului, toate regulile acestei arte.
      Chapeau !

      +1 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru epilat

    3 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.