Cum a ajuns Aradul, un județ cu terenuri agricole extrem de fertile, aflat lângă o sursă majoră de apă, cu agricultori cu inițiativă, cu fonduri europene atrase și cu proiecte de sute de milioane de lei aprobate, să irige mai puțin de 2% din suprafața care ar putea fi deservită de infrastructura existentă, iar fermierii să raporteze acum pierderi de până la 100% în cazul culturilor de primăvară?

Aradul are terenuri agricole fertile, agricultura reprezintă una dintre principalele activități economice în mare parte din județ, iar râul Mureș traversează această zonă.

Din suprafața totală a județului, de 775.409 hectare, 490.883 hectare reprezintă teren agricol (aproape 64%), iar 351.609 hectare, respectiv 45,3%, sunt terenuri arabile. Pe hârtie există stații de pompare, canale și proiecte de sute de milioane de lei pentru reabilitarea sistemelor principale de irigații.

Tot pe hârtie, Filiala Teritorială de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF) Arad administrează lucrări de îmbunătăţiri funciare pe o suprafaţă de 257.985 de hectare (peste 73% din suprafaţa totală a terenurilor agricole), dintre care, potrivit raportului oficial al instituţiei arădene, irigaţiile reprezintă 23.487 de hectare, adică un procent de doar 6.6%.

Realitatea de pe teren e însă mult mai dură. Nici 2% din suprafața agricolă a Aradului nu este irigată prin sistemele de irigații ale statului. Infrastructura de irigații, care datează dinainte de 1989, a fost abandonată în anii ’90. Pompele vechi erau puternic energofage, tranziția și privatizarea au dat peste cap economia țării, statul și-a abandonat agricultura și ce s-a putut fura și valorifica, s-a furat. Mare parte din infrastructura care a mai rămas e cotropită acum de vegetație, prăbușită sub greutatea pământului, cu copaci crescuți din canale și mizerii adunate. Vechea infrastructură, care deservea agricultura arădeană, este folosită acum într-o proporție infimă, iar apa nu ajunge în cele mai multe zone agricole.

(Aşa arătau terenurile agricole din Arad la mijloc de august)

SOS, agricultura arădeană!

În tot acest timp, seceta pedologică face ravagii în județul Arad, după cum o spun oficialii de la nivel central și local (vezi AICI), iar fermierii raportează culturi calamitate în proporții care merg de la 70% până la 100%. Totul, în condițiile în care agricultorii spun că, de la un grad de calamitate de 30%, vorbim deja despre pierderi pentru afacerile lor.

Terenurile agricole din Arad, afectate de la an la an, își pierd din valoare. În urmă cu câțiva ani, aici se aflau unele dintre cele mai scumpe terenuri agricole din țară. Agricultorii arădeni se plâng că valoarea lor scade odată cu indiferența statului față de fermierii de aici. Ei se tem că, în cele din urmă, terenurile vor fi vândute pe bani puțini unor investitori cu suficient capital și acces la factorii care decid direcționarea fondurilor către sistemele de irigații din țară.

Cu toate acestea, o analiză a directorului Direcției Agricole din Arad, Adrian Alda, publicată pe o revistă de specialitate, indica faptul că, deși există fluctuații mari între terenurile agricole, din ultimele 12 luni, a existat o creștere medie de preț de 10%, în raport cu datele pentru 2024. Cel mai mare preţ a fost de 281.764 de euro pe hectar, în Vladimirescu.

Creșterea este pusă însă nu pe valoarea agricolă a terenurilor, ci pe scumpirile de prețuri operate peste tot în societatea românească, pe interes din partea investitorilor pentru terenuri periurbane, pentru extinderi rezidențiale și parcuri logistice sau industriale. Agricultura nu și-a făcut loc în topul motivelor scumpirii terenurilor.

La nivelul DAJ Arad, în anul 2025 au fost înregistrate 3.566 de oferte de vânzare a terenurilor agricole în județul Arad.

Agricultorii și sistemul nefuncțional de irigații

Situația este cu atât mai gravă la nivelul Aradului cu cât vorbim despre agricultori care au investit în afacerile lor și nu au stat să le cadă apa din cer. Unii au investit milioane de euro în sisteme proprii de irigații, iar alții au realizat infrastructura secundară prin proiecte europene și credite. Aceste instalații nu pot fi însă utilizate dacă ANIF nu aduce apa până la ei, prin sistemul principal de irigații, rămas în mare parte nefuncțional, în pofida semnalelor trase de ani întregi de fermierii arădeni.

Proiectele dedicate Aradului pe această componentă, gestionate la nivel central de ANIF, sunt doar trei la număr și se află încă mare în faza de proiectare. Și sunt în această situație de mult. Așa se prezentau lucrurile și în urmă cu câteva luni, când a izbucnit un scandal între prefectul județului Arad, Mihai Pașca, contrariat de stagnarea investițiilor, și directorul ANIF Arad, căruia prefectul i-a cerut demisia. Fără urmări concrete până în prezent.

 Citeşte: Prefectul cere demisia șefului ANIF Arad. Va solicita, însă, și revocarea acestuia de la conducerea instituției

Pornind de la realitățile conturate de fermieri lângă culturile distruse, am decis să întrebăm oficial cine răspunde pentru lipsa irigaţiilor, cât se irigă efectiv și dacă județul riscă să piardă finanțările naționale amintite, pentru că proiectele nu sunt puse în mișcare în pofida strigătului de ajutor venit din Arad. Conducerea centrală a ANIF a ales să ne ofere câteva cifre generale și să lase fără răspuns cea mai mare parte a întrebările adresate, deși acestea sunt esențiale pentru viitorul agriculturii arădene.

Chiar şi aşa, din datele oficiale rezultă că Aradul nu pare să fie nici pe departe o prioritate pentru structurile naționale, în pofida tuturor informațiilor prezentate mai sus, a cifrelor dezastrului făcute publice recent de Direcția Agricolă (vezi AICI) și a strigătului de disperare transmis de agricultorii din județ.

Culturi calamitate în proporție de până la 100% în zonele cu cele mai fertile terenuri

Până la 25 august 2026, Direcția pentru Agricultură Județeană Arad înregistrase 995 de înștiințări privind culturile de primăvară afectate de seceta pedologică, pentru 23.122 de hectare. În unele cazuri, pagubele raportate atingeau 100%.
Anterior, pentru culturile de toamnă fuseseră înregistrate 1.279 de solicitări de despăgubiri, vizând 79.359 de hectare. Pe suprafețele verificate, comisiile constataseră grade de afectare cuprinse între 30% și 70%.

Citește: Așa arată agricultura arădeană și doare: aproape 1.000 de înștiințări privind culturile de primăvară calamitate, cu pagube care ajung până la 100%

Nădlac, Pecica, Semlac, Peregu Mare și Șeitin, adică tocmai unele dintre terenurile cele mai fertile din punct de vedere agricol, potrivit afirmațiilor fermierilor și ale directorului Direcției Agricole Arad, se numără printre zonele cele mai afectate. Irigațiile statului nu au ajuns până aici.

ANIF, datele despre infrastructură şi aproape nimic

Infrastructura de irigații a județului este utilizată doar simbolic. Informațiile prezentate anterior de autorități (vezi AICI) indicau o capacitate de aproximativ 24.000 de hectare. În răspunsul transmis publicației noastre, ANIF enumeră patru amenajări care însumează doar 22.123 de hectare: Mureșel–Ier, Fântânele–Șagu, Semlac–Pereg și Păuliș–Matca.
Iată-le aşa cum ne-au fost ele indicate în răspuns.

Prefectul Mihai Pașca a acuzat, după consultarea raportului oferit de ANIF Arad, faptul că doar aproximativ 400 de hectare sunt irigate. Aceasta reprezintă 1,6% din capacitatea de 25.000 de hectare prezentată anterior, respectiv aproximativ 1,8% din totalul de 22.123 de hectare rezultat din datele remise acum de ANIF. Indiferent de baza de raportare, suprafața irigată a fost sub 2%.

Diferența dintre mai puțin de 2% și nimic este nesemnificativă raportat la dimensiunea și valoarea agriculturii arădene. Diferența dintre un teren irigat și unul neirigat poate însemna însă diferența dintre supraviețuirea și dispariția unei ferme.

Când agricultorii iau problema în mâini și-și iau credite

Dan Herţeg, fermier din zona Semlac, ne-a mărturisit că și-a construit propriul sistem de irigații, fără să mai aștepte să se racordeze la infrastructura principală a statului.

„Nu m-am legat la sistemul național, mi-am făcut eu sistem de irigat. Am făcut o baltă de cinci hectare, din care trag apa”, ne-a declarat agricultorul.

Sistemul îi permite să irige aproximativ 30% din suprafața exploatată. Diferența dintre culturile irigate astfel și cele neirigate este uriașă, potrivit cifrelor prezentate de acesta.
„La neirigat am avut între 4.200 și 4.800 de kilograme la hectar. La irigat am făcut 10.200. Diferența este mare, foarte mare.”

Fermierul ne-a spus că investiția în sistemul propriu s-a ridicat la aproximativ cinci milioane de euro, realizată atât din credite și fonduri proprii, cât și cu ajutorul unei finanțări europene. Creditele le are de plătit ani de zile.

Speranțele că sistemul public de irigații va ajunge curând până la el sunt mici, așa că agricultorul din Semlac susține că își propune să extindă suprafața irigată, chiar dacă aceasta ar presupune construirea, pe cont propriu, a unei conducte care să aducă apă din Mureș. Alte câteva milioane de euro.

„Mă gândesc la o variantă să-mi trag eu o conductă din Mureș. Vorbim de câțiva kilometri”, ne-a spus acesta.

Până atunci, potrivit declaraţiilor sale făcute presei de specialitate, anul acesta şi-a trecut în cont o pierdere de două milioane de euro: „o pierdere medie de 700 de euro/ha, pe o suprafaţă de 4.000 de hectare înseamnă un total de peste 2 milioane de euro”.

Soluția individuală, extrem de costisitoare, nu poate însă înlocui responsabilitatea statului și sistemul național de irigații, parcă abandonat în Arad. Nu foarte mulți agricultori din județ își permit investiții de asemenea dimensiuni, precum cele ale fermierului din Semlac, iar despre noi credite cu greu mai poate fi vorba în condițiile în care recoltele sunt tot mai mici, iar costurile împrumuturilor pun o presiune suplimentară asupra fermelor.

Infrastructura fermierilor este pregătită. Apa statului nu ajunge însă la ei

Milan Kelo, fermier din Nădlac, preşedinte al Cooperativei Agricole Fermierul nădlăcan ne-a vorbit despre o altă dimensiune a blocajului. Agricultorii s-au asociat în OUAI-uri (Asociaţii ale utilizatorilor de apă), așa cum au fost sfătuiţi, au accesat proiecte europene și au construit infrastructura secundară, dar instalațiile nu pot fi utilizate dacă apa nu este adusă prin canalul principal administrat de ANIF.

„Nădlacul are 2.100 de hectare cu sistem secundar de irigații, proiect european aprobat. Dar problema este alta: chiar și fără acest sistem despre care discutăm acum, Nădlacul ar putea să-și irige terenurile dacă ANIF ar aduce apă pe canalul principal. Problema majoră este că ANIF nu aduce apă până la Nădlac”, afirmă Milan Kelo.

Fermierul compară situația cu cea a unui transportator care își cumpără un camion, dar căruia statul nu îi oferă un drum pe care să circule:

„Fermierii ar investi în infrastructura secundară și s-ar împrumuta, numai să ajungă apa la Nădlac. Stația de pompare de la Semlac și canalul care ajunge până la Nădlac nu au apă pentru ca fermierii să poată repompa mai departe. Statul nu aduce apa până aici. Este ca și cum ai avea o firmă de transport, ți-ai cumpăra un camion, iar statul ți-ar spune că nu are bani să-ți facă drum.”

De la 15 tone la o tonă pe hectar

Deși directorul ANIF Arad a declarat în trecut că nu există cereri din partea fermierilor pentru irigații, agricultorul din Nădlac susține că solicitările sunt de ani de zile, fie făcute pe hârtie, fie faţă în faţă cu responsabilii statului.

„De cinci ani așteptăm să ajungă apa. Sunt cereri oficiale făcute. Există cereri depuse și neonorate, oficial înregistrate la ANIF, în care se cere apă”, susține Milan Kelo.

După declarația făcută în mass-media de directorul ANIF, mai multe OUAI-uri au transmis noi cereri către instituție pentru furnizarea apei. Degeaba, apa tot n-a ajuns până la agricultori.

Unele instalații secundare ale fermierilor sunt deja realizate, dar, în absența apei  livrate prin infrastructura statului, acestea ruginesc, așa cum se întâmplă, potrivit lui Kelo, în zona Semlac–Pereg.

„Toate liniile secundare de acolo sunt făcute. Stațiile de repompare sunt noi, canalele sunt noi, conductele sunt noi. Nu este apă, fiindcă ANIF nu duce apa până acolo. Totul stă și ruginește de vreo doi ani”, ne-a spus Kelo.

Și pe terenurile sale, diferența dintre culturile irigate și cele neirigate este prezentată ca fiind enormă: „În Nădlac avem terenuri cu un potențial de 15 tone de porumb pe hectar irigat. Noi producem sub o tonă. Nu vorbim despre dublu sau triplu, ca potenţial, după cum vedeţi!”

Pentru comparaţie, Milan Kelo spune: „Avem un fermier la Pereg, un singur fermier care are un sistem propriu de irigații, făcut dintr-o fântână veche, care anul acesta va obține 15 tone de porumb pe hectar. De 15 ori mai mult decât noi”.

Statul lent cu bani pentru despăgubiri

Potrivit lui Milan Kelo, problema pierderilor din agricultură și a lipsei irigațiilor este veche, iar seceta apare în rapoartele oficiale de ani buni. Totul s-a agravat însă în ultimii cinci ani.

„În fiecare an aveam cel puțin o cultură sau două afectate. Fermierii nu au mai făcut profit, dar au supraviețuit, au lucrat gratis, în speranța că va fi mai bine. În acest an, absolut toate culturile semănate sunt afectate, însă”, afirmă acesta.

În urma verificărilor din teren, procentele calamitate constatate în cazul exploatației sale sunt, potrivit fermierului, de aproximativ 85% la sfecla de zahăr, 90% la porumb și 75% la floarea-soarelui.

„Orice procent care depășește 30% duce hectarul respectiv pe pierdere. Noi discutăm despre culturi afectate în proporții de peste 70%. Este incredibil de grav”, afirmă Milan Kelo.

Lipsa irigațiilor nu se oprește însă la pierderea suportată de agricultor. Fermele care nu mai obțin producție nu își pot acoperi creditele, nu mai fac investiții, plătesc mai puține taxe și riscă să-și reducă activitatea. Prețul produselor agricole poate crește, afectându-ne pe fiecare dintre noi. În tot acest timp, statul plătește despăgubiri pentru efectele unei secete despre care specialiștii avertizează de ani întregi.

Cel mai mare fermier din județ reclamă, de opt ani, aceeași problemă

Unul dintre cei mai mari fermieri, sau, după cum îl numesc ceilalţi agricultori din zonă, cel mai mare fermier din judeţ, cu investiții de milioane în agricultură, s-a lovit de aceeași problemă, cea a irigațiilor aşteptate de ani de zile, care nu au ajuns până la el. O problemă pe care a semnalat-o, iar, printr-un memoriu celor mai de vârf structuri ale statului.

„Zona în care sunt situate terenurile noastre este deservită de Amenajarea de Irigații Păuliș–Matca, în cadrul căreia există o infrastructură de irigații realizată înainte de 1990, compusă în principal din stația de pompare Păuliș și din canalele de distribuție principale Matca și Ier, parte din infrastructura principală de irigații inclusă în domeniul public al statului.

Deși scriptic infrastructura sus-menționată se află în administrarea ANIF Arad, în fapt ea nu a fost întreținută și a fost lăsată totalmente în paragină (…), deși stația de pompare Păuliș are, teoretic, capacitatea de a iriga peste 50.000 de hectare de teren agricol, iar în zona respectivă nu există nicio altă sursă viabilă de apă pentru irigații decât cea extrasă din râul Mureș prin intermediul acestei stații de pompare.

Întrucât seceta cu care se confruntă toți fermierii din România devine an de an tot mai acută, de circa opt ani, subscrisa TERRACULT S.R.L. am adresat nenumărate petiții atât către Ministerul Agriculturii, cât și către ANIF, solicitând reabilitarea stației de pompare Păuliș și a canalelor de distribuție aferente acesteia”, se arată în memoriul Terracult transmis Guvernului.

Nici până astăzi, în pofida intervențiilor punctuale făcute de ANIF aici (şi acum se lucrează la câteva peticiri pe traseu), apa nu ajunge la terenurile exploatate de companie.

Potrivit lui Emanuel Iercan, administratorul Terracult, de problema de la Horia ştiu actualii şi foştii miniștri ai Agriculturii şi toţi cei din subordine, dar rezolvarea nu a venit nici acum. Deși o variantă relativ simplă, până la modernizarea pompelor, ar fi realizarea unui prag de fund, pe structura veche din anii 80. Doar că și aceasta implică multe instituții, birocrație, timp și bani.

Guvernul a trimis memoriul Terracult la minister, iar de aici compania a fost informată că bani pentru investiții noi nu mai sunt și că programul național de irigaţii trebuie închis oricum în 2027.

Trei proiecte, care ar putea schimba situația pentru 20 de mii de hectare, uitate prin sertare

În județul Arad există, încă doar pe hârtie (îngropate în birocrație și sedentarism birocratic), două mari proiecte de reabilitare a infrastructurii principale de irigații incluse în programul național, Semlac–Pereg, Fântânele–Șagu, și un proiect de reparaţii: Păuliș–Matca.

Împreună, potrivit suprafețelor comunicate de ANIF, acestea ar putea deservi 19.145 de hectare: 8.344 de hectare în Semlac–Pereg, 6.839 de hectare în Fântânele–Șagu și 3.962 de hectare în Păuliș–Matca.

Proiectele încremenite pe hârtie au făcut obiectul criticilor prefectului Mihai Pașca, acesta cerând urgentarea finalizării lor, pentru a veni cât mai repede în sprijinul fermierilor. Se întâmpla la începutul verii. De atunci, nu s-a produs nicio schimbare majoră în privința lor. A venit doar canicula să topească și ultimele speranțe ale agricultorilor că ANIF va finaliza aceste proiecte, dacă nu anul acesta, măcar în 2027, astfel încât dezastrul să nu se prelungească ani la rând.

Pentru Semlac–Pereg, una dintre cele trei investiții ale ANIF, instituția indică o suprafață de 8.344 de hectare și o investiție estimată la 210.726.409,28 lei, cu TVA. Instituția spune că amenajarea este „funcțională parțial” și că a fost finalizat contractul de servicii pentru toate fazele de proiectare. Despre execuție, niciun cuvânt.

Pentru Fântânele–Șagu, cu o suprafață de 6.839 de hectare, valoarea estimată a investiției este de 290.145.821,91 lei, cu TVA. ANIF afirmă că proiectarea este finalizată și că urmează publicarea documentației pentru achiziția lucrărilor. Niciun alt termen nu este avansat.

Iată cum arată răspunsul oferit de ANIF, structura centrală, la cererea Special Arad:

În iunie, prefectul indica şi probleme serioase ale acestor proiecte legate nu doar de întârzieri, ci şi de documentațiile aferente. În cazul Semlac–Pereg, dosarul depus la Consiliul Județean ar fi avut 11 elemente lipsă, de la taxe neachitate până la avize și planșe tehnice. În cazul Fântânele–Șagu, dosarul nu ar fi fost completat cu toate elementele necesare emiterii autorizației de construire. Potrivit informațiilor pe care le deținem, avizele lipsesc și acum, deși peste aceste proiecte a trecut încă o vară.

Termen limită pentru investiţiile din programul naţional, anul 2027

Cele două proiecte mari care au făcut obiectul scandalului instituţional local au fost incluse în Programul Național de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații, doar că acesta are termen de implementare sfârșitul anului 2027. În pofida solicitării de clarificări transmise de noi în baza Legii nr. 544/2001, ANIF nu a explicat dacă mai este realist să sperăm că proiectele Aradului vor fi autorizate, licitate și executate până atunci, ori dacă s-au cerut derogări. În fapt, ANIF a omis să răspundă la cele mai multe întrebări adresate de Special Arad.

Păuliș – Matca: lucrări pe câțiva kilometri, agricultorii tot la 19 kilometri distanță

Cea de-a treia investiție, Păuliș–Matca, este descrisă pe scurt în răspunsul ANIF (vezi în imaginea de mai sus), dar mai amplu în memoriul oficial trimis Guvernului de societatea Terracult SRL.

În documentul adresat Secretariatului General al Guvernului și prim-ministrului, compania solicită comunicarea stadiului lucrărilor de reabilitare a stației de pompare Păuliș și a canalelor principale Matca și Ier. Terracult arată că exploatează aproximativ 7.600 de hectare în zona Vladimirescu și în comunele învecinate și că, de aproximativ opt ani, transmite petiții către Ministerul Agriculturii și ANIF solicitând reabilitarea stației și a canalelor.

Compania precizează că agricultorilor li s-a cerut să constituie o organizație a utilizatorilor de apă pentru irigații pentru ca amenajarea să fie inclusă în programul de investiții. Fermierii au înființat în 2023 OUAI „Arad Horia”, dar susțin că, după aproape trei ani, apa tot nu ajunge la ei.

„Până în acest moment nu s-a făcut niciun progres real și concret în sensul reabilitării stației de pompare Păuliș cu canalele de distribuție aferente. Iar astfel, OUAI-ul înființat de noi este complet inutil și nu face decât să cauzeze cheltuieli de funcționare curentă, lipsindu-i însă obiectul de activitate”, reclamă Terracult în memoriul transmis autorităților.

Compania amintește și de investiția din anul 2019, când s-au alocat un buget de 1.789.626 de lei, TVA inclus, pentru reparații la stația Păuliș și la cele două canale, deşi suma necesară pentru reabilitarea completă ar fi fost estimată atunci de ANIF la aproximativ 15 milioane de lei!

„Rezultatul acestor reparații sumare a fost că apa pompată din râul Mureș a parcurs doar 4,9 km din cei 20 km distanță până la terenurile care se dorea a fi irigate, ea pierzându-se pe drum din cauza infiltrării în solul nisipos”, susține Terracult.

Ulterior, potrivit companiei, au fost făcute lucrări punctuale de impermeabilizare, dar apa nu ar fi ajuns nici măcar până la tronsoanele respective.

În răspunsul oferit publicației, ANIF prezintă investițiile realizate în aceeași amenajare:
– reparații în valoare de 124.701,65 lei la stația de pompare Păuliș, în 2026;
– impermeabilizarea a 1.850 de metri de canal, în 2024, cu 1.983.288,57 lei;
– impermeabilizarea programată în 2026 a încă 2.700 de metri, în valoare de 3.007.947,27 lei.

ANIF recunoaște însă, chiar în răspuns, că până la OUAI Arad Horia mai sunt 19 kilometri.

Ca atare, reparațiile și impermeabilizarea unor tronsoane, fără un traseu funcțional prin care apa să ajungă până la agricultori, s-au dovedit total inutile.

Întrebările trimise conducerii ANIF Arad

Pentru a stabili cât din infrastructura județului este funcțională în realitate şi care este mâna de ajutor întinsă de instituţie agricultorilor arădeni, Special Arad a adresat un set amplu de întrebări directorului ANIF Arad, Alexandru Pantea, și un altul structurii centrale a ANIF.

Am solicitat să ni se comunice:
– câte hectare pot fi irigate efectiv în județ;
– care este suprafața care ar putea fi irigată dacă infrastructura ar funcționa integral;
– câte hectare de teren agricol din judeţ au fost irigate în 2024, 2025 și 2026;
– câți fermieri și câte OUAI-uri au cerut apă;
– câte dintre solicitări au fost onorate;
– câți agricultori au construit infrastructură secundară, dar nu o pot utiliza;
– câte reclamații și petiții a primit filiala pe tema irigaţiilor;
– câte stații de pompare sunt funcționale;
– câți kilometri de canale necesită reabilitare;
– cât ar costa readucerea întregului sistem într-o stare funcțională.

Pentru fiecare dintre cele trei proiecte amintite mai sus am cerut stadiul exact, documentele și avizele lipsă, cauzele întârzierilor și termenele estimate pentru începerea, respectiv finalizarea lucrărilor.

L-am întrebat pe directorul Alexandru Pantea dacă există riscul pierderii finanțărilor, dacă ANIF Arad a cerut prelungirea termenelor și ce alte instituții sau blocaje administrative au contribuit la întârzieri.

Una dintre întrebări viza direct consecințele secetei din acest an: dacă infrastructura principală de irigații ar fi fost funcțională în anul agricol 2026, ce suprafață ar fi putut fi irigată și salvată de efectele secetei?

Directorul ANIF Arad ne-a transmis, după două săptămâni de la remiterea întrebărilor, că vom primi răspuns de la structura centrală a instituției, deoarece solicitările noastre fuseseră trimise acolo.

Răspunsul a venit, ce-i drept, de la conducerea centrală a ANIF în mai puţin de 30 de zile. Numai că cele mai multe întrebări au fost ignorate, ca şi cum nu ar fi fost puse.

Ce a spus ANIF și ce a evitat să spună despre Arad

ANIF a omis să spună cum a rămas județul Arad pe dinafara și fără proiecte implementate încă, oferind doar datele de mai sus, adică o prezentare a celor patru amenajări de irigații de utilitate publică din Arad, despre care am amintit mai sus și le regăsiți și în fotocopii:

– Mureșel–Ier, cu 2.978 de hectare;
– Fântânele–Șagu, cu 6.839 de hectare;
– Semlac–Pereg, cu 8.344 de hectare;
– Păuliș–Matca, cu 3.962 de hectare.

Instituția a prezentat valorile estimate pentru cele două investiții și cele câteva lucrări realizate la Păuliș–Matca. De asemenea, a transmis date generale despre Programul Național de Reabilitare.

La cererea noastră, ANIF a precizat că, la nivel național, există 46 de obiective finalizate, cu investiții aprobate de peste 1,62 miliarde de lei, cele 34 de obiective aflate în execuție, cu o valoare totală de aproximativ 4,81 miliarde de lei, și  cele 64 de obiective aflate în diferite faze de proiectare, cu o valoare totală de aproximativ 5,96 miliarde de lei.

Aradul nu figurează între județele cu obiective finalizate și nici între cele cu lucrări aflate în execuție. Județul apare, printre cele peste 140 de investiții, doar cu cele două obiective de mai sus, aflate în diferite faze de proiectare.

Iată datele oferite de ANIF în răspuns:

Ce a omis ANIF să ne comunice, deși întrebările erau cuprinse în solicitarea noastră formulată în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public?

Instituția din București nu ne-a comunicat câte hectare au fost irigate efectiv în 2024, 2025 și 2026, nici câți fermieri au cerut apă și câte solicitări au fost onorate. Nu a spus câți agricultori au investiții secundare pe care nu le pot utiliza, de parcă aceste întrebări nu ar fi fost văzute sau datele nu ar avea nicio legătură cu instituția.

ANIF nu a indicat numărul reclamațiilor și petițiilor primite, nu a prezentat evaluarea activității filialei Arad și nu a comunicat eventualele controale efectuate la această structură.

Nu a răspuns nici dacă proiectele respectă graficele, nici cine răspunde pentru întârzieri, dacă există riscul pierderii finanțărilor sau dacă ANIF Arad a cerut prelungirea programului. Nu ne-au fost transmise nici situația investițiilor defalcată pe județe și obiective, nici rapoartele privind implementarea programului, documente cerute și ele în baza Legii nr. 544/2001.

În locul unor răspunsuri punctuale, instituția a comunicat că programul național este realizat în proporție de 52% și că se desfășoară în trei etape, până la finalul anului 2027.

ANIF nu a considerat important să spună cât din sistemul de irigații al Aradului funcționează și nici când va ajunge apa la fermierii care o cer.

Demisia cerută, acuzațiile politice și tăcerea de după

Blocajele proiectelor au provocat anterior un conflict public între prefectul județului Arad, Mihai Pașca, și directorul ANIF Arad, Alexandru Pantea. Prefectul i-a cerut public demisia directorului și a anunțat că va solicita conducerii centrale a ANIF și prim-ministrului revocarea numirii temporare a acestuia. Mihai Pașca a invocat dosarele incomplete, întârzierile și lipsa de reacție în cazul celor trei investiții care afectează soarta agriculturii judeţului.

Directorul Alexandru Pantea a refuzat să răspundă punctual acuzațiilor și a declarat că nu va demisiona, catalogând conflictul drept unul politic.

Citeşte şi: Politica usucă Aradul. Acuzat de prefect că își bate joc de fermieri și de județ, directorul ANIF spune clar: „Nu demisionez

Apoi, asupra subiectului s-a așternut tăcerea.

Singurele date care au readus în atenție dezastrul din sistemul de irigații al unui județ cu o pondere importantă a agriculturii au fost informațiile despre culturile calamitate, făcute publice de Direcția Agricolă, și apelurile disperate și repetate ale primarilor din județ, adresate fermierilor pe Facebook, prin care aceștia erau îndemnați să-și evalueze pagubele pentru a putea primi măcar despăgubiri de la stat.

Dincolo de conflictul politic, de disperarea fermierilor și de statistica neagră a agriculturii arădene rămân aceste date: la momentul răspunsului ANIF, proiectele Aradului nu figurau printre investițiile aflate în execuție, iar agricultorii continuau să reclame că apa nu ajunge la terenuri și că agricultura Aradului moare. Un SOS tras  degeaba de cei care reprezentau cândva mândria unei întregi regiuni agricole.

În tot acest timp, Programul Național de Reabilitare este prezentat de ANIF drept una dintre principalele măsuri prin care agricultura României trebuie adaptată la schimbările climatice și principala mână de ajutor întinsă fermierilor. Pe paginile de socializare ale instituţiei, lucrările de irigații din alte județe sunt prezentate cu mândrie: termene, obiective, realizări și stadii ale lucrărilor.

În Arad, distanța dintre programul oficial și realitatea din teren e imensă și disperarea agricultorilor tot mai mare.

„Câte culturi trebuie să mai fie compromise, câte milioane trebuie cheltuite pe lucrări secundare și despăgubiri înainte ca apa să ajungă, în sfârșit, pe terenurile noastre?”, ne-a întrebat, mâhnit, un agricultor din una dintre zonele cele mai afectate ale Aradului, odată mândria Vestului.

Fermierul a solicitat ca identitatea să nu îi fie făcută publică. „Nu-mi dați numele, am eu destule probleme și așa. Dați-mi apă, dacă puteți”, ne-a spus acesta.

Ne-a mai rugat doar să trecem granița, aici, aproape, și să vedem cum, la câțiva kilometri de noi, culturile vecinilor nu au fost afectate. Potrivit fermierului, statul maghiar a construit sisteme de irigații și plătește statului român pentru apa din Mureș, apă care ține în viață culturile de porumb, orz și rapiță etc.

Parcă la unison, fermierii ne-au vorbit, în timpul documentării materialului, asumat sau sub protecţia anonimatului, şi de problemele generate de balastierele de la noi, de nivelul scăzut al Mureşului şi a lacurilor din Arad, precum Lacul Ghioroc, cauzate de exploatările duse la extrem, despre afaceri necurate şi despre o subminare totală a agriculturii arădene, dublată de lipsa unei strategii naționale de irigații, care le-a afectat suprafețele de teren.

„Cam ce suprafață?”, i-am întrebat.
„Toată!”

Citește și:

Cinci gata, plus un artificiu pentru „Campusul Tehnologic”. Primăria nu a pierdut finanțarea PNRR pentru niciuna dintre școlile din municipiu