Se vorbește iar despre revoluție. Aia din decembrie 1989. Dacă revoluție o fi fost. De fapt, se vorbește despre redeschiderea dosarului revoluției și despre (posibila) inculpare a celui care știe sigur dacă a fost sau nu revoluție: Ion Iliescu. Habar nu am dacă a fost sau nu implicat în omorârea atâtor oameni, atunci, în decembrie 1989, dar știu sigur că Iliescu este cel care a pus bazele unui SISTEM ticălos și a creat toate pârghiile legale pentru ca acest sistem să  se perfecționeze până a ajuns un adevărat SISTEM MAFIOT.

O vreme am crezut că SISTEMUL creat de Iliescu și perfecționat de urmașii lui poate fi curățat, poate fi epurat (veți vedea mai jos de ce folosesc acest termen oarecum tehnic), dacă nu din interior, măcar prin presiunea publică, exercitată inclusiv de presă. Este și motivul pentru care am refuzat ideea de a pleca din țară, cum au făcut-o foarte mulți dintre cei din generația mea. Am greșit! Iar acum plătesc pentru greșeala mea din urmă cu 20 de ani. Plătesc cu sentimentul de dezamăgire cumplită pentru neputința la care m-a redus, și ne-a redus pe noi, pe toți, SISTEMUL. Dezamăgire pe care nu am trăit-o nici măcar pe vremea executatului Ceaușescu, neputință care se transformă în scârbă față de toți cei care fac parte din SISTEM, față de toți cei care, membri ai SISTEMULUI fiind, conduc, din diferite poziții, țara, județul, orașul… Pe măsură ce le cunosc manevrele (de ce să mai folosim ghilimele?), mi se face și mai scârbă de ei și de manevrele lor mafiote. Parcă îi aud în fiecare zi cum ne spun tuturor: „Ne sugeți p… de fraieri și ne piș… pe voi!”. Și, când colo…, chiar așa, chiar asta fac! Zilnic, săptămânal, mereu.

Prin tot ce a lăsat după el Iliescu, prin tot ce i-a învățat și prin tot ce au învățat singuri – niciodată nu am zis că-s proști, nu!, ei sunt deștepți dar ticăloși – au ajuns să nu se mai teamă de nimic, să nu le mai pese de nimeni. Nu le pasă de soarta noastră, nu le pasă de părerea noastră și de sentimentele noastre, nu le pasă de traiul nostru, de dorințele noastre, de așteptările noastre, nu le pasă decât de buzunarul lor, de interesele lor, de viitorul lor. Pentru ei, noi… suntem pleava, suntem cei aflați în apropierea coșului de gunoi – când nu suntem chiar pe fundul acestuia. Noi suntem „restul” care trebuie să se sacrifice, generație de generație, în timp ce ei, datorită banilor pe care îi au, și pe care știm cum i-au obținut, cu siguranță vor fi eroii.

Politica în România – dar trebuie să spunem că acum ne referim clar doar la Arad – funcționează ca o Mafie. Toți membrii acționează sub protecția Nașului (indiferent cine e acesta la un moment dat), iar când unul e prins, știe clar că trebuie să respecte legea tăcerii, omerta. Iar dacă o face, dacă tace mâlc, dacă nu spune ce știe despre ceilați și mai ales despre Nașul, ulterior va fi protejat, familia sa nu va avea de suferit, iar locul lui călduț e pus deoparte…

Iertat să-mi fie patetismul combinat cu revolta și scârba, însă ceea ce vom face public m-a întors pe dos ca cetățean și mi-a produs un sentiment de inutilitate pe care rar l-am avut ca jurnalist. Ca să nu mai vorbesc despre ceea ce simt când mă uit la copilul meu și îmi dau seama că, practic, spunându-i că hoția se pedepsește și că trebuie să învețe pentru a fi pe „picioarele lui”, îl mint. Nu cu aceeași nonșalanță ticăloasă cu care mint ei, „enoriașii” SISTEMULUI, dar tot minciună este ceea ce îi spun copilului meu când încerc să-l fac OM, nu TICĂLOS.

„Cu ocazia asta, aşe, zece minute, amu poţi să stai de bucurie, să vadă lumea că cum să verifică drumurile. Oricum, mă doare-n p…ă de ei”. Vă mai aduceți aminte ale cui sunt aceste cuvinte atunci când se referă la cetățeni, la alegători? Ei bine, dacă nu intram în posesia „faptelor”, de-a dreptul strigătoare la cer, și nouă ne-ar fi fost greu să ne scormonim în memorie și să ne reamintim.

Citește și: Dosarul „Mită la primari”. Aurel Radița vorbea codificat când era vorba de bani și spunea direct că-l doare în p… când se referea la alegători (STENOGRAME INCREDIBILE)

N-o să vă „chinuim” și, poate ați și văzut în linkul de mai sus, o să vă subliniem că îi aparțin lui Aurel Mircea Radița, fostul primar al comunei Șicula, prins de DNA și condamnat ulterior de judecători pentru luare de mită. Individul a fost primar ani de zile, a trăit bine, a fost parte a Sistemului, iar când a fost prins…, a tăcut. Normal, ulterior, i-a venit și „recompensa”…

După ce și-a „ispășit” cele 60 de zile de muncă în folosul comunității (a fost condamnat și la doi ani de închisoare, cu suspendare), fostul primar – cumnat al actualului deținut, Nicolae Ioțcu – trebuia rezolvat cumva de SISTEM după perioada în care a stat, tăcut, în boxa acuzaților. Și, într-adevăr, a fost rezolvat. De la 1 martie, Aurel Radița a fost angajat, cu acte în regulă, la Stația de Epurare Ineu, operatorul fiind Compania de Apă-Canal Arad, o societate al cărei actionar majoritar este Consiliul Județean Arad. Legea tăcerii, omerta, a funcționat și, iată, acum vine răsplata.

Altfel spus: statul l-a prins pe Radița că a luat mită, statul a cheltuit bani să îl pedepsească și tot statul vine acum să-l răsplătească pentru comportamentul avut. Sau, ca să fim în ton, Sistemul l-a făcut pe Radița primar, Sistemul l-a protejat ani de zile, Sistemul îi oferă acum liniștea sufletească să își ducă traiul…

Să fim bine înțeleși, nu spunem că individul acesta, pe care-l durea în p… de cetățeni, nu trebuie să aibă șansa reabilitării, însă suntem convinși că trebuia lăsat să sufere, să încerce singur să își găsească un loc de muncă, după pregătirea și competențele pe care le are, poate chiar cerșind pe la patronii societăților cu care a „colaborat” ca primar, cărora le-a făcut jocul atâta vreme. Putea fi chiar un „exemplu” pentru alții, cărora le putea fi arătat prin birturile în care își petrec timpul: iată cum ajungi dacă furi. Dar ce spunem noi, poate chiar este dat ca exemplu: iată ce se alege de tine dacă furi și apoi TACI! Vine Nașul să îl ajute, să îl mângâie pe creștet de sărman ce e, în detrimentul unor tineri cinstiți care nu au un loc de muncă și îl caută de ani de zile și nici nu își dau seama cu ce au greșit de nu au nicio șansă.

Le spun eu: nu fac parte din SISTEM. Asta e singura lor vină. De fapt, poate nu singura… Că iar mi-am amintit de greșeala mea din urmă cu 20 de ani…

Sursa foto: deviantart.com