E momentul să începem prezentarea viitorului arădean. Politic, desigur, singurul viitor accesibil unui scârța-scârța pe ecran. De fapt puncte-puncte pe tastatură, ca să nu credeți că ne dăm mari.

Ideea mi-a venit văzându-l pe domnul Ioan Cristina depunându-și candidatura pentru alegerile care vor urma în această toamnă. Poate că dacă era vorba de altcineva nu mă prindeam, însă domnul Cristina este un caz aparte. Chiar și la Arad, orașul în care politicienii sunt promovați invers proporțional cu capacitățile lor reale.

Revenim și la ceilalți, avem vreme, perioada electorală care bâjbâie acum pe la uși se va termina doar odată cu Crăciunul, așa că, ia să vedem, ce zice Domnul Cristina?

Păi, zice simplu și clar, va candida pentru a patra oară la Senat, devenind astfel senatorul de Arad cu cele mai vechi state de serviciu. Dacă va prinde, normal, cel de al patrulea mandat. Dar și așa, cu trei mandate executate, este senatorul arădean prin excelență, așa cum decurge asta și din cuvintele colegului Valer Mărginean adresate senatorului cândva la începutul anului. Și chiar dacă de acolo nu reiese și în general e un mister oare cui îi datorează Ion Cristina această carieră clădită pe nimic, se pare că e ca de obicei în politica românească: recunoașterea pentru meritul de a fi pus PNL-ul arădean la dispoziția lui Ghiță Falcă.

Altă variantă nu avem, Ion Cristina este omul fără dimensiuni și trăsături, omul pe care nu ai unde să îl pui, poți de aceea să îl pui oriunde. Problema este doar una. Dar mare: în societățile cât de cât serioase alegătorii așteaptă din partea celor care i-au ales în parlament oareșce rezultate, ceva făcut în interesul lor. Că așa se face. Ei, în cazul acesta nimic, dar chiar nimic, așa că nu ar fi de loc o mare mirare ca Ioan Cristina să-și înceapă la iarnă și cel de al patrulea mandat de senator al melcilor la Arad.

Pe lângă anunțul senatorial al lui Cristina, activitate de imagine deosebită am observat în ultimele zile, chiar săptămâni, la Segiu Bîlcea.

Având candidatura pentru un nou loc de parlamentar – e drept, la Camera Deputaților, nu la Senat – asigurat, Sergiu Bîlcea joacă după alte partituri. Băiat simpatic, gata oricând de o poantă, de o șmecherie nepericuloasă, mai nou s-a luat după intelectualul ascuns în PNL, Andrei Ando.

Atât de ascuns încât dacă nu ai antene nici nu îl bagi de seamă. Numai că pentru Andrei asta este chiar de dorit, lui îi place să lucreze după culise, să își frigă friptura politică departe de ochii atenți ai alegătorului responsabil. De o vreme, doctor în istorie, citește presa maghiară arădeană. Cea veche, normal, cea de dinainte de 1918 sau cea interbelică. De unde scoate lucruri știute de cei care s-au ocupat de istoria locală arădeană, dar totalmente străine celor care cred că facultățile terminate în goană la Goldiș sau la Oradea înseamnă studii superioare. Așa, de exemplu, a aflat nu de mult că Aradi Közlöny – Curierul Arădean – prin anii treizeci ai secolului trecut viziona transformarea Aradului într-o stațiune turistică.

Desigur, scoate astea la iveală nu neapărat să le arate colegilor de la Consiliul Județean și cel Municipal că stau rău de tot cu istoria locală. Și nici pentru a le da idei. Ce idei să le dai când totul este pus la punct? Firmele de casă lucrează din greu și nici prin cap nu le trece ca în afară de bani pentru ai lor să mai facă și altceva pentru oraș.

Sergiu Bîlcea însă a prins ideea din zbor, nu s-a gândit până la implicații și consecințe, așa că mai nou se dă pe Facebook cu un serial video de cunoaștere a orașului pe care îl reprezintă la București, a cartierelor înainte de toate. A început în trombă cu Micălaca. Din păcate, istoricul din Andrei Ando se regăsește și în Sergiu Bîlcea, așa că informațiile istorice despre fosta comună, acum cel mai mare cartier al Aradului sunt, am zice, cam după ureche. Cum e și aceea că în Micălaca s-a început construcția blocurilor în anii șaizeci. Realitatea este că înainte de ’65 s-au construit blocuri în Arad doar acolo unde era strict necesar, construcția lor endemică a început în anii șaptezeci, după ce orașul a redevenit reședință de județ.

Dar, și asta este demn de laudă, Sergiu Bîlcea încearcă și el să spună ceva, având în vedere că fără aprobarea lui Ghiță n-ai cum să faci ceva în Arad.

E prezent la meciuri și la toate manifestările sărbătorești, împreună, desigur, cu Geani și ce-i al lui e al lui: nu-l poți bănui de prea multe rele în afara celor care vin direct din partea partidului, mai precis al șefului de necontestat.

Cel puțin deocamdată, gesticulația lui Sergiu Bîlcea este goală și fără nicio perspectivă, chiar dacă, spre deosebire de senatorul melcilor din Arad, deputatul săltăreț al Aradului încearcă să se descurce și el cum poate în condițiile date…