Seara în care am văzut-o pe Tina Turner! Pardon, nu a fost ea. A fost Neda. Zori de zi… la miezul nopții (Foto)

    de Lucian Dănilă | 14 mai 2018, 3:49 PM | Recomandările editorilor | Știri Arad

    3

    În mod normal ar trebui să încep articolul cu o negație și tocmai de aceea am introdus această primă frază pentru a nu începe cu „nu”. Vroiam să scriu încă din start că nu îmi plac festivalurile acestea de zilele orașului, zilele comunei, zilele vecinului, zilele păcii, zilele vinului, berii, țuicii, sucului, apei, zilele cui or mai fi. Nu îmi place combinația aceea de muzică cu cârnați sau „kurtos kalacs”. Nu mi-a plăcut niciodată ideea de a merge să văd concertând pe cineva în timp ce un altul la zece metri de mine să dă cu „ringispil”-ul sau își suge dinții după ce a mâncat un mic. Dar asta e doar problema mea…

    Chiar dacă nu îmi plac mie, uneori mai lași de la tine și mergi ca să nu spargi gașca. Și așa am ajuns la Pecica, chiar în Ziua Internațională a Dorului. Prea multe nu mă leagă de Pecica, nu am foarte multe amintiri din această fostă comună devenită în urmă cu 14 ani și o zi oraș. Dar îmi era totuși dor de un concert cu un artist adevărat pentru că nu prea am mai fost la concerte în ultimii ani. Tocmai de aceea m-am dus și am rezistat eroic mirosului de mici, fumului din jur, forfotei de la jocuri mecanice, de la cei care vindeau suveniruri sau vată pe băț ori porumb fiert etc. Cu îmbulzeala mai că nu am avut nimic. Era ceva asumat. Cred că toată populația din Pecica plus cea din satele învecinate au fost ieri în piața din centrul orașului. Sună ciudat, dar nu m-am deplasat acolo în calitate de jurnalist, deși asta îmi cam ocupă tot timpul. A fost ceva spontan. Tocmai de aceea aparatul foto a rămas acasă, astfel că fotografiile le-am cerut lui Viorel Chifan după ce le-am văzut postate pe Facebook și țin să îi îi mulțumesc pentru ele.

    De ce m-am dus la Pecica? M-am dus pentru Neda Ukraden. Majoritatea dintre voi probabil ați auzit despre ea, iar dacă nu, vă spun că este o celebritate a fostei Iugoslavia, acum a Serbiei, este cea care a adus în peisajul muzical internațional celebra melodie „Zora je” (zori de zi). Am ajuns cam repede pentru Neda. Era aproximativ ora 21, pe scenă erau doi copii care nu cântau deloc rău. Apoi a urmat o formației din Ungaria, cu tot cu dansatori, cu soliști, de toate. A venit și Paula Pașca, iar la ora 10.30, Nicoleta Pavel și-a schimbat ținuta populară într-o rochie de seară tocmai pentru a prezenta un mare artist: Neda Ukraden. Trec peste faptul că preț de câteva minute, pe scenă au venit oficialitățile locale și ale județului, Peti Antal, Iustin Cionca, viceprimarul și directorul de la Casa de Cultură. Nu m-a deranjat prea mult pentru că au avut un discurs scurt.

    Foto: Neda Ukraden aseară la Pecica într-o ipostază surprinsă de Viorel Chifan

    Când a urcat pe scenă, prezența ei și vocea îmi dădeau impresia că o văd pe Tina Turner, chiar „live”. Dar nu era ea, era Neda, o artistă din Serbia mai tânără cu 11 ani decât celebra cântăreață din America. Am dat o căutare rapidă pe Google și așa am aflat că cea pe care o ascult are vârsta de 68 de ani! Brusc mi-a crescut speranța de viață și de aseară chiar cred că peste un sfert de veac încă mai pot și eu dansa, sări, râde, încă mă voi putea bucura de viață fără să mă gândesc că sunt bătrân. Neda mi-a dat această speranță. La cei 68 de ani încă neîmpliniți (n.m. e născută în 16 august 1950), Neda are vitalitatea unei femei de 40. Iar despre voce ce să spun? În ciuda vârstei, vocea îi este neschimbată. „Zora je” a sunat divin. Melodia pe care o ascult de mic la aproape fiecare nuntă, melodia pe care o ascult de mai bine de zece ani în mașină, melodia care alături de „Put putujem” (cântată de formația Magazin) m-a făcut să am o afinitate pentru muzica sârbească, era cântată în fața mea, „live”, chiar de cea care i-a dat viață, după ce ani de zile l-am auzit pe Ștefan Muntenaș că o cântă. Era altceva, iar pielea mi s-a făcut puțin de găină, recunosc că și cu ajutorul temperaturii. Pentru „Zora je – Live” a meritat tot drumul, a meritat și faptul că îmi venea în nas miroul de mici arși, că altul dădea cu pumnul în aparatul acela de jocuri mecanice care nu mi-a plăcut niciodată, că unul în spatele meu își certa nevasta, iar înainte de Neda, am suportat și faptul că doi copii suflau neîntrerup în trompete de tot erau roșii la față. Ei au voie. Ceilalți savurau și chiar fredonau melodia iar Neda ne mai arunca un „bravo Pecica”, „thank you, Pecica”, „hvala Pecica”. „Zori de zi” la miezul nopții chiar a sunat senzațional.

    După alte câteva melodii din repertoriu, finalul a fost apoteotic: ne-a cântat „Simply the best”, tocmai una dintre melodiile care au făcut-o celebră pe cea de care spuneam, Tina Turner. Și a sunat aproape unu la unu cu ea. Iar cu „Ederlezi”, melodia care am tot ascultat-o la Goran Bregovic, ne-a cam rupt…

    Bravo Neda și mult respect pentru modul în care îți faci meseria la această vârstă. Nu a fost Tina, a fost Neda, iar pentru aseară ne-a ajuns ea.

    Spectacolul de artificii care a urmat a fost și el foarte frumos.

    PS: La final, Nicoleta Pavel le-a urat „La mulți ani” la doi dintre participanții activi de la Zilelel Orașului Pecica: Eugenia Pete, directorul Casei de Cultură Pecica, și lui Kristian Varjasi de la TV Arad. Le spunem și noi „La mulți ani minunați!”

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    5 + 0 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.