Sunt trei luni și-un pic de când am făcut o analiză sumară a fenomenului AUR – era imediat după alegerile parlamentare – și a amprentei pe care această Alianță o va avea asupra societății românești în ansamblu și a clasei politice în particular. Estimam, de asemenea, că AUR nu va face mulți „purici” în Parlament, iar cele trei luni scurse de atunci cam îmi dau dreptate. Dar opinam că fenomenul declanșat, acea demnitate națională, va face prozeliți. Încheiam cu următoarea propoziție: „Paradoxal, chiar dacă AUR va dispărea – și rămân la părerea că nu o mai prinde anul electoral 2024 decât eventual simbolic –, această formațiune ar putea să însemne o nouă epocă (ca să întregesc jocul de cuvinte) în ceea ce privește clasa politică, în ansamblul ei”. https://specialarad.ro/un-alt-fel-de-epoca-de-aur/

Personal, cred că acest partid – mă rog, Alianță – a fost creat într-un fel artificial, pentru a canaliza unele voturi – cele considerate „naționaliste” – înspre o anumită nișă. Altfel, aceste voturi ajungeau fie la PSD (singurul partid din ultimii ani care a atras acest filon electoral naționalist, în special în perioada Dragnea), fie se pierdeau în neantul absenteismului. Și asta pentru că nici PNL, nici USR nu se mulează pe acest gen de electorat, PRM sau alte partide de gen și-au trăit traiul, iar ProRomânia (poate singurul care mai se putea lipi de naționalism) n-a prins pragul electoral. 

Un partid făcut pe genunchi nu are șanse să se consolideze în Parlament, mai ales când este osândit la o veșnică Opoziție. În schimb poate produce mici lideri – cum sunt cazurile Șoșoacă sau Simion. În special Șoșoacă, foarte activă în spațiul public, chiar dacă (sau mai ales dacă) a cam terminat-o cu AUR.

Am abordat din nou subiectul pe baza a trei elemente. Primul, o discuție pe FB față de declarația lui Cristian Diaconescu (proaspăt ales lider al PMP), care a declarat că scena politică se va modifica până în toamnă, interpretarea fiind că PMP va racola parlamentari, pentru a reveni în Parlament după eșecul din 2020. Apoi, ideea de creare a unui Partid al Suveranității, cu politicieni din mai multe partide. Chiar și Cristoiu a spus că preconizează că până în 2024 se va crea un „USR de stânga”, politica PSD fiind oarecum perimată. În fine, al treilea element este tocmai ideea unei aripi a PSD de a ocupa această poziție electorală, naționalistă, sub titulatura de Stânga Națională România Suverană. 

De ce am revenit cu subiectul? Pentru că, e clar, Uniunea Europeană nu e o mare familie iubitoare, ci mai degrabă o comuniune de interese, în care fiecare țară își dezvoltă, pe măsura posibilităților, instinctul de conservare. Și în fiecare țară există un filon, mai mare sau mai mic, de nationalism. Iar această pandemie, în care fiecare țară din UE își face propriile reguli, nu va face decât să crească acest sentiment de nationalism. 

sursa foto: lupuldacicblogg.wordpress.com