Simina Dragoș este una dintre cele mai populare eleve ale Liceului Pedagogic „Dimitrie Țichindeal”, dar popularitatea aceasta este diferită de ceea ce ne trece prin minte din prima, atunci când vorbim de o fată frumoasă și celebrul refren „ani de liceu”. La o vârstă la care alții se gândesc doar la distracție, Facebook sau ultimul iPhone, Simina și-a luat în serios rolul de liceană, fiind președintele Consiliului Județean al Elevilor (CJE) și (atenție!) vicepreședinte al Consiliului Național al Elevilor, unde a purtat discuții oficiale în numele elevilor cu Inspectoratul Școlar Județean sau chiar cu Ministerul Educației Naționale. Dar… în urmă cu un an, s-a ivit o schimbare majoră în viața ei. În luna iulie 2013, între clasele a IX-a și a X-a, și-a anunțat demisia din Consiliul Județean al Elevilor și Consiliul Național al Elevilor, și-a făcut bagajele și în luna august a plecat în Germania, într-o comună din landul Saxonia Inferioară, numită Wasbüttel. Nu a plecat definitiv, însă. De fapt, era totul plănuit ca la sfârșitul acestui an școlar să revină acasă…

Special Arad: Cum ai ajuns să locuiești un an în Germania?

Simina Dragoș: Întâi de toate, mi-am dorit să locuiesc în Germania un an, datorită lui Sergiu Scolobiuc, fost coleg de-al meu din Consiliul Judeţean al Elevilor, care mi-a povestit despre experienţa lui de un an acolo. Apoi le-am spus părinţilor mei că anul viitor voi locui în Germania şi ei m-au susţinut până la capăt. Bineînţeles că a trebuit să aplic la Youth for Understanding Romania, cei care m-au selectat pentru un interviu, după care am aflat că am primit un loc în programul de Schimb de Experienţe al Youth for Understanding.

Special Arad: Ești singura din Arad care a participat la acest proiect? Ce înseamnă, de fapt, „Youth For Understanding Romania”? Ai reprezentat România în acea școală ori, pur și simplu, ai avut parte de o experiență unică?

Simina Dragoș: Sunt singura din Arad care a participat în acest program, dar nu pentru că am fost selectată după oraş. Nu contează de unde vii, Youth for Understanding (YFU) nu te analizează după mediile de la şcoală sau participările la olimpiade, ci în funcţie de personalitatea ta. YFU România este o organizaţie ca multe alte YFU-uri, de exemplu YFU Germania, cei care m-au primit. Este o organizaţie care oferă tinerilor experienţa cunoaşterii unei alte culturi şi, alt lucru important, altor elevi de schimb. Am reprezentat România în şcoală şi comunitate, deoarece toţi ştiau că sunt româncă, dar nu acesta a fost scopul principal al anului meu de schimb. Deşi, mereu am făcut tot ceea ce am făcut gândindu-mă şi la fapul că pentru acei oameni eram într-o oarecare măsură imaginea României.

Special Arad: Cum te-ai descurcat singură într-o țară străină? Din câte știu, cunoști mai multe limbi străine, printre care germana… dar cum te-ai integrat? Ți-ai făcut prieteni acolo?

Simina Dragoș: Nu am fost chiar singură, să ştii. Am locuit într-o familie gazdă, familia Hasenauer, care mi-au devenit a doua familie şi unde mă simt „ca acasă” în adevăratul sens al cuvântului. Apoi, am avut parte de consiliere de calitate din partea Youth for Understanding Germania, tocmai ca anul meu de schimb să fie unul memorabil şi, nu în ultimul rând, am avut prieteni minunaţi. Adică am, pentru că sunt sigură că prieteniile vor rămâne. M-am integrat foarte repede, poate şi datorită  faptului că eu cunoşteam germana deja bine şi limba nu era o problemă. Dar şi colectivul de acolo m-a primit cu braţele deschise.

Special Arad: Prin ce diferă sistemul de învățământ german în comparație cu cel de la noi?

Simina Dragoș: Aş putea să-ţi scriu un eseu despre asta, dar voi încerca să mă rezum la cele mai importante lucruri. În primul rând, cea mai mare diferenţă este atât atitudinea elevilor, cât şi a profesorilor. Profesorii sunt mult mai implicaţi, dar şi elevii. Nu există elev care să fie nepoliticos sau profesor care să vină în faţa clasei şi să nu facă nimic. Profesorii sunt deschişi către elevi şi către sugestiile lor de îmbunătăţire a orelor de curs. E o permanentă comunicare. Nu se predă ca la noi şi rareori mi-am luat notiţe. Se merge mult mai mult pe discuţie,  pe participarea fiecăruia… lucru care se şi notează la nota finală. Trebuie să reunosc că pentru mine clasa a 11-a acolo, deşi eram a 10-a aici, a fost uşoară. La început aveam dificultăţi cu ştiinţele naturii, eu fiind de la filologie, dar apoi chiar nu am mai avut nicio problemă.

Special Arad: Cu ce medie ai terminat acest an școlar special în Germania? Dar în Arad, ce locuri ai ocupat în liceu?

Simina Dragoș: În Germania notele sunt de la 1 la 6, 1 fiind cea mai mare notă. Eu am terminat anul cu 1,3 ca medie generală, dar asta nu este relevant pentru experienţa mea. Un an de schimb nu înseamnă numai şcoală. La Liceul Pedagogic, unde sunt elevă din clasa a 7-a am fost mereu undeva printre primii 3-4, dar repet, nu este foarte relevant.

Special Arad: Acum că ai revenit… ce se întâmplă? Vei continua ca o simplă elevă, sau te vei implica în continuare în Consiliul Elevilor, ori alte asociații?

Simina Dragoș: Nu mă voi mai implica în Consiliul Elevilor, pentru că mai mulţi elevi ar trebui să aibă şansa să cunoască acestă organizaţie. Eu am avut-o deja şi a fost o experienţă benefică pentru următorii ani. Cât despre alte asociaţii, cu siguranţă voi ramâne alături de Centrul Local „Dimitrie Ţichindeal” Arad, din cadrul Organizaţiei „Cercetaşii României” şi sper că voi putea fi voluntar la Youth for Understanding România, deoarece sunt extrem de recunoscătoare pentru acest an de schimb.

Special Arad: Cred că nici nu are rost să ne întrebăm dacă vei alege România sau o țară străină pentru facultate…

Simina Dragoș: Până la facultate mai am doi ani :)

Special Arad: Ai menționat Organizația Națională „Cercetașii României”. Ce face „cercetașa Simina Dragoș”? La ce evenimente… sau „misiuni” (sau cum le numiți) ai participat?

Simina Dragoș: Le numim activităţi şi campuri. Haha. Aşa cum am spus şi mai sus, sunt membru al Centrului Local „Dimtrie Ţichindeal” Arad şi voi şi rămâne multă vreme membru acolo, pentru că îmi place. Cercetaşa Simina Dragoş este preocupată de mediul înconjurător şi de generaţiile care vin. De aceea mă implic în ecologizări, campuri, adică tabere, şi alte activităţi. Mereu sunt implicaţi copii şi am şansa să fiu un exemplu alături de colegii mei, să le arăt că se poate şi altfel. Chiar săptămânile trecute am avut la Olari, o localitate din judeţ, două grupuri de cercetaşi din Bruxelles, care au venit în România să se ocupe de animaţie pentru copiii de aici… altă experienţă incredibilă.

Special Arad: În 2012, la Noaptea Bibliotecilor din Arad, ai fost invitată să citești un eseu scris de tine. Cine te cunoaște, știe că te pasionează literatura, dar scrii frecvent sau doar ocazional?

Simina Dragoș: Scriu ocazional, pentru că acum doi ani, datorită activităţilor extra-şcolare nu am avut timpul să scriu frecvent. Nu mă întreba de ce, dar în Germania n-am scris aproape nimic. Acum m-am reaşezat la… aş vrea să spun la pix şi hârtie sau maşina de scris, dar m-am reaşezat la laptop.

Special Arad: Ce carte citești în momentul de față… și care sunt cărțile citite care ți-au plăcut cel mai mult?

Simina Dragoș: În momentul de faţă citesc „Tipuri psihologice” de Jung. Cărţi care m-au marcat şi mi-au plăcut au fost, în primul rând, „De veghe în lanul de secară” de Salinger, apoi „Remuşcare” de McEwan, „Oase Migratoare” de Iulian Tănase şi aş putea continua mult şi bine.

Special Arad: O întrebare poate puțin deplasată, dar sunt curios: probabil ai aflat că Germania a câștigat Cupa Mondială de Fotbal 2014. Cum te face să te simți, ținând cont că încă ești sub influența nemțească?

Simina Dragoș: Nu e deloc deplasată! În Germania fotbalul înseamnă cultură. M-am uitat la meci cu steagul Germaniei lângă mine, cu tricoul echipei naţionale pe mine şi cu sufletul la gură ! Am fost nu mândră, ci foarte mândră când a câştigat Germania, am până şi jucătorii mei preferaţi. (Mueller, Schweinsteiger şi Schuerrle).

Mulţumesc pentru interviu! Vreau să mai adaug că oricine interesat de o experienţă  asemănătoare cu  a mea, mă poate contacta pe facebook sau în « viaţa reală » şi sunt mai mult decât fericită să pot ajuta un elev să cunoască o altă cultură.