Rămas bun de la un amic cu care puteam fi și prieten: Drum lin, Béla!

    de E. Nola | 18 octombrie 2021, 9:18 AM | Povești despre oameni | Topic special

    1

    L-am cunoscut mai bine relativ târziu, deși eram apropiați ca vârstă, doar câțiva ani acolo în favoarea lui.
    Îl știam, desigur de mai înainte, în fond la începutul anilor ’90 Bel Ami era printre primele boutique-uri care aduceau parfumul Occidentului în oraș.

    Apoi am auzit că s-a reîntors în învățământ, a ajuns chiar director la Colegiul Csiky după ce eu plecasem de acolo. Vestea că este bolnav de cancer am aflat doar după ce trecuse peste operația de la Budapesta și se făcea bine. Retras la pensie, în timpul bolii și a convalescenței și-a adus aminte de tinerețea sa, de timpurile când se pregătea să devină jurnalist și s-a apucat din nou de scris. În paralel a preluat o revistă de cultură arădeană în limba maghiară lăsată în paragină, reușind să o relanseze, chiar dacă în loc de aparițiile lunare a trecut la patru apariții pe an.

    Și așa ne-am cunoscut mai bine, el invitându-mă să public în ”Szövétnek”, ceea ce am și făcut de atunci regulat, să fie vreo șase-șapte ani de atunci. Între timp el a publicat un volum: ”Cum am învins cancerul”, după care a publicat mai multe volume de proză scurtă și interviuri cu personalități locale. Ale vieții culturale maghiare din Arad, dar nu numai.

    Citește și: A murit Béla Juhász, fost director al Colegiului Csiky Gergely, o personalitate importantă a intelectualității maghiare din Arad

    Devenise superactiv, fiind primit și în Uniunea Scriitorilor, filiala Arad, un personaj de neocolit în lumea maghiară și nu numai din oraș. În primăvara aceasta, am avut cu el o convorbire pentru un podcast în limba maghiară. Era cum îl știam dintotdeauna: gata de acțiune, fără prejudecăți și gânduri ascunse.

    Și avea un zâmbet. Unul permanent și necontrafăcut, unul care exprima deschidere și bune intenții.
    Și încredere. În fond un om care a învins cancerul, de ce ar mai putea fi învins?

    Vestea a picat aseară din senin, pentru prima oară am înțeles cum e o veste pe care nu o poți crede când o auzi de prima dată.

    De fapt, n-o cred nici acum. Nu se poate ca Béla să nu mă mai caute pe Messenger, amintindu-mi că se apropie data până la care trebuie să-i trimit următorul episod din roman…
    Fii liniștit, Béla, îl voi trimite!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    6 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.