Unii dintre sus-puşii zilelor noastre, uitându-se într-o doară spre noi, muritorii de rând, cum ne încăpăţânăm să circulăm pe străzi “gropiloase” dând mărunt din buze şi cu auzul îndreptat spre încheieturile, osiile şi mai ales roţile maşinilor personale (atât de personale încât le avem aproape de când ne ştim), mai că ar putea zice că suntem “proşti de dăm în gropi”. Pentru ei, perseverenţa noastră, a celor care zilnic “suntem cu un picior (roată) în groapă”, nici măcar nu mai miră ci eventual le aduce zâmbete pe buze şi “gropiţe” în obraji. Ei sunt cei care au “maşini tari”,cu suspensii sofisticate ce leagănă şi nu zdruncină minţile obosite de atâtea calcule şi planuri de afaceri ce duc spre bunăstare personală şi “îngroparea” celor mulţi. A celor mulţi şi necăjiţi, care cu ochii aţintiţi mai mult spre indicatoarele nivelului de benzină ale maşinilor veşnic însetate decât spre drum, nu-şi permit să aleagă trasee ocolitoare ci sunt nevoiţi să parcurgă drumuri “gropoase”, spre necazul lor şi bucuria mecanicilor auto.

Şi dacă tot veni vorba de gropi, e drept că avem din belşug, fiecare cu groparul ei. Astfel, cu puţină atenţie, vom descoperi peste tot găuri, cavităţi, şanţuri, morminte, puţuri, gropişuri, toate acestea cu “groparii de serviciu” şi cu rostul lor binecunoscut “de când e cerul cu soarele şi pământul cu gropile”. Necazul e că de o bună vreme se ivesc nenumărate alte gropi, pe nume “găuri financiare”, unele cu “gropari cunoscuţi” altele cu “gropari (încă) necunoscuţi”. Despre gropile cu gropari necunoscuţi nu avem a aduce noi vorbe, sunt oameni plătiţi care se ocupă şi se vor ocupa cu astfel de probleme, ne rezumăm, însă, la a prezenta câteva gropi cu gropar necunoscut, aflate pe una din străzile foarte circulate ale Aradului, pe nume Vasile Goldiş. În locul cu pricina, un gropar dibaci, necunoscut, nemaisuportând gropile ivite în asfalt de atâta amar de vreme, le-a astupat cu pietre, cărămizi şi moloz, spre bucuria şoferilor şi a vecinilor ce-şi schimbaseră cine ştie a câta oară oglinzile lateral-stînga la maşinile personale, parcate în stradă. La faptul împlinit adresăm două mesaje: – Felicitări domle gropar !; – Ruşine vouă celor care răspundeţi de rapararea drumurilor!

În loc de încheiere:

“Cine sapă groapa altuia cade singur în ea !”;

“Mortul de la groapă nu se întoarce acasă niciodată !”;

“Dacă te afli într-o groapă, opreşte-te din săpat !”.

Prof. Ioan Sălcuţă