Am urmărit, după cum se poate citi pe tot netul, întreaga desfășurare a procesului Rodicăi Țoldan, de la descinderea anchetatorilor în Grădinița PP 14 – TEBA, în toamna anului trecut, trecând prin prezentarea rechizitoriului și trimiterea în judecată din ianuarie, anul curent, și până azi. Directoarea „mazilită și pusă la zidul infamiei” pentru încălcarea articolului 264 din Codul penal, respectiv abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor… în fond n-a săvârșit… am curajul s-o „dau pe față” fără să fiu acuzabil de partis-prix – n-am vorbit cu ea în viața mea, nu-i cunosc personal nici avocații, nici vreo rudă sau prietenă… nimic!… am curaj să mă antepronunț jurnalistic, sper că neobturând, în vreun fel, munca Instanței de judecată, deci, că niciun abuz nu-i aici contra niciunei persoane!

Despre ce vorbim, în fapt și de drept: despre 50 de lei de copil la înscrierea într-o grădiniță cu program prelungit!

Ok… am înțeles: nu e legal să percepi o taxă când nu ai un cont contabil în care să o introduci, deci nu poți elibera chitanță sau factură pe ei. Dar, măi, frate… cum zicea astăzi o martoră adusă în fața Completului de judecată din partea apărării: „ce fel de părinte e ăla care nu dă 50 de lei când își înscrie propriul copil într-o instituție care îi va purta de grijă, de atunci încolo, timp de 4 ani?! În toată cariera mea, după 1990, nu am cunoscut nici măcar o familie care, cu adevărat, să nu-și permită acea sumă.” Vorbim aici despre niște bani care sunt dedicați reparațiilor mobilierului pe care chiar copilul îl deteriorează fie și prin simplul său uz, de bani de o rochiță de zână la o serbare școlară, de înlocuirea unui cuier rupt sau a unei saltele coapte… ce naiba: asta-i corupția aia de trebuie pusă sub lupă?! Sunt de acord și că directoarea nu ar fi normal să facă pe casiera și cancelaria nu ar trebui să fie „banca” – „banii erau adunați de către ea și erau ținuți într-un sertar al biroului… scoși când trebuia reparat televizorul, de exemplu”, spune o altă martoră, care lucrează în grădiniță din anii 70, i-a fost colegă de liceu directoarei și a fost membru în Consiliul de Administrație al Grădiniței PP14 zeci de ani. Dar „toate hotărârile privitoare la cheltuielile ce trebuiau efectuate se luau în C.A. Bunurile cumpărate erau inventariate… li se dădea serie și număr”… ce Dumnezeu?… despre ce vorbim?! Sunt foarte curios să găsesc o grădiniță la care nu se dă… o directoare care să iasă în presă și să jure cu mâna pe… ce vrea ea… că la ea în instituție nu există un „fond al clasei”, o „taxă de înscriere” sau alte trucuri care… știi ce, măi domnule Legiuitor: sunt trucuri pentru că tu nu ai fost în stare să dai o lege clară prin care să scoți de sub incidența penală această contribuție „nici măcar obligatorie, fără niciun fel de consecințe demonstrate asupra copilului, asupra părintelui, în caz că nu e achitată!” – așa cum chiar martorii acuzării, respectiv cei pe mărturiile cărora se susține dosarul procurorului. Așa încât… nici măcar parte vătămată nu avem!

Lăsând la o parte faptul că o martoră a apărării îi acuză pe anchetatori de cercetare abuzivă…

arătând, cu curaj și fără înflorituri, în fața instanței, că „mi s-a sugerat să mă declar parte vătămată într-o acțiune de dare de mită… am refuzat. Multe dintre întrebările care mi s-au pus la poliție nu conțin răspunsurile mele! Mi s-au trunchiat declarațiile… eu, de exemplu, nu am folosit sub nicio formă sintagma taxă de înscriere, dar în declarația care mi s-a dat să o semnez ca fiind a mea, am regăsit de mai multe ori folosită expresia!” 
Lăsând la o parte acest aspect – față de care Instanța a rămas în pronunțare, urmând să hotărască în ce măsură va disjunge această speță într-un dosar separat (interesant va fi dosarul ăla, dacă se va deschide!) -, ne-am trezit parcă în mijlocul unui circ juridic ieftin… operat, până la urmă, pe prețiosul timp al magistraților, pe cel al martorilor, pe banii contribuabililor… în ultimă instanță…
Măcar avocații-s pe bani acolo… și nici noi nu simțim deloc rău când năvălesc subiectele peste noi…
Că dacă nici ăsta nu-i subiect… nici că mai există corupție, frate!…