„Elevii încep școala luni, pe 15 septembrie 2014. Copiii din clasele I și a II-a nu vor avea însă manuale școlare noi, și nici manuale digitale, deși ministrul Educației, Remus Pricopie, a dat asigurări în repetate rânduri că acestea vor fi pe băncile elevilor. Este al doilea an în care elevii de clasa I nu au manuale conforme programei, având în vedere că anul trecut au avut manuale vechi și un curriculum nou. Anul acesta, curriculumul se schimbă și pentru clasa a II-a. Licitația pentru manuale nu s-a finalizat, însă, iar Ministerul este așteptat ca in 10 zile să anunțe din nou care sunt firmele pe care le desemnează câștigătoare pentru a realiza manualele.” Aceasta este știrea și ai trece repede peste ea dacă nu ai fi părintele unui copil emoționat pentru care 15 septembrie este ca o zi de Paști. Cu certitudine, cei care sunt în această situație, au început pregătirile pentru școală cel puțin de la 1 septembrie. Despre părinți vorbesc și despre curioșii și emoționații lor copii… Cu siguranță, și despre cadrele didactice în pielea cărora nu cred ca își dorește să intre cineva în general și cu atât mai puțin în momente de-a dreptul jenante ca acesta în care, în loc de bucuria primului clopoțel, vor fi în postura unor răspândaci de vești proaste. Persoana intervievată in materialul pe care l-am urmărit, a încheiat blazată, „și-n acest an sperăm să ne bazăm pe părinți”…
Deci, să ne adresăm părinților și să vorbim sau scriem în numele părinților acest mesaj
Înțelegem și ne conformăm legii nescrise a sprijinului reciproc pe care avem obligația a ni-l acorda pentru educația copiilor noștri. Suntem dispuși să alocăm timp și resurse pentru ca sistemul educațional în care au intrat copiii noștri să fie unul sănătos și fără lipsuri. Le suntem recunoscători celor care-și iau în serios  rolul didactic și, mai mult, iau în serios caracterul, emoțiile, bucuriile sau tristețile fiecărui copil în parte în timpul petrecut la școală. Reciproca este valabilă, cu siguranță, când vorbim despre cadrele didactice.
Și totuși…parcă mai lipsește ceva din ecuația asta…
Lipsește statul…sistemul…ministrul sau trepădușul…Nici nu mai contează calitatea sau structura ci doar rezultatul. Suntem obișnuiți să nu ne bazăm pe niciun sistem din România… de la învățământ la sănătate sau la oricare altul, în care datoria statului este una de a garanta drepturi: dreptul la educație înca este garantat de Constitutie:  Să recitim ARTICOLUL 32:
(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare/ (2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În condiţiile legii, învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională./ (3) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. / (4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii. / (5) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii. / (6) Autonomia universitară este garantată. / (7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.”…
Noi , părinții, putem să învățăm și fără manuale Statul că, înainte de orice, garantarea unui drept presupune nu numai recunoașterea și menționarea lui expresă în Constituție, Lege, Ordin sau Ordonanță – presupune decizii, resurse, implicare, direcții clare și rezultate…

Cum părinții nu umbresc  începuturi , promitem că vom fi prezenți în prima zi de școală și, ca să nu rămână nealinată speranța , Da, vă puteți baza pe părinți… Și, ca o consolare, închei citând din entuziasmul unui copil care intră în clasa întâi:  Nu-i așa că școala e placenta din care se nasc curiozitățile?

NOTĂ:  Recunoaștem că o să facă și statul ceva cu ocazia primei zile de școală. O să fie maestru de ceremonii și festivități. O să-și încoloneze primarii, consilierii, prefecții și miniștrii și o să ni-i trimită cu tricolorul pe piept și cu discursul pe fițuică să ne cumpere cu scuze ieftine despre propria lor neputință. Eu aș avea o sugestie managerială pentru ministrul învățământului, oricine-ar fi el: să înceapă procedura de achiziții pentru manuale odată cu începerea anului școlar pentru anul următor.  Astfel, cu siguranță, după cum am calculat termenele stipulate în Ordonanța care reglementează aceste proceduri, întreaga procedura ar urma să se încheie exact la data de 15 iunie deci, odată cu începerea vacanței. Simplu… În cele trei luni de vacanță ar fi timp suficient pentru ca editurile să-și facă treaba și, deci, în prima zi de școală să fie manuale pe băncile elevilor. Dacă nici așa nu ne iese, mai  am și o variantă de rezervă… Să importăm și manuale școlare cum importăm legume, cereale și alte chestii pe care oricum și noi le producem. Dar măcar să se-ngrijească să fie varianta în limba română.