Pe urmele comunității de volohi din vestul Ucrainei | Reportaj

    de - | 9 aprilie 2019, 8:56 PM | Contributors | Recomandările editorilor

    0

    (foto: Teodor Stoica)

    Despre comunitatea volohilor din Poroșkovo (vestul Ucrainei) s-au realizat multe articole și reportaje în ultimii ani. Se cunoaște faptul că trăiesc în sărăcie, vorbesc o limbă română veche și au nevoie de ajutor. Prin intermediul Asociației “Dor de Vatră”, un adevărat sprijin al comunității de volohi, am avut ocazia de a merge în Poroșkovo și de a-i întâlni pe acei oameni care și-au păstrat limba de secole, chiar dacă se află în regiunea Carpaților Păduroși, fiind mai aproape de Slovacia și Polonia decât de România.
    La prima vedere s-ar putea crede că este vorba despre o comunitate românească din Maramureșul de Nord, porțiune a Maramureșului Istoric aflată dincolo de râul Tisa. Localitățile populate de volohi se află situate în fostele comitate Ung (Poroșkovo, Mircea, Turii Remetî și altele), respectiv Bereg (Obava, Verhnea Vîznîțea), ceea ce înseamnă că nu se găsesc pe teritoriul fostului comitat Maramureș, precum localitățile Apșa de Jos, Biserica Albă sau Slatina, majoritar românești.

    Există diverse ipoteze cu privire la originea volohilor din Poroșkovo. Cea mai plauzibilă dintre acestea spune că volohii au locuit în trecut în localități din jurul orașului Mukachevo, fiind mutați ulterior în Poroșkovo cu scopul de a lucra la Cărămidărie. Aceștia au rămas stabiliți în zona unde se află și astăzi, fiind izolați de alte comunități românești. Indiferent de originea acestora, un lucru este cert – volohii nu apar consemnați în recensămintele maghiare din anii 1900 și 1910, sau cel puțin nu la categoria “Oláh” (valah/român), fiind cel mai probabil trecuți la categoria rutenilor (ucrainenilor), așa cum s-a întâmplat și la recensământul din 2001 realizat în Ucraina.

    Volohii sunt considerați în mod eronat de către anumiți cercetători ucraineni ca fiind mai degrabă un grup etnic de origine rromă (posibil de băieși), în special datorită stilului de viață, fiind numiți și “țigani albi”. Limba vorbită de volohi este o română arhaică, cu anumite împrumuturi din maghiară sau ucraineană. Existența unor regionalisme întâlnite în Ardeal (beteag, bolund) ar putea fi un indiciu cu privire la locul de proveniență al volohilor.
     
    Încă din primele minute petrecute în zona locuită de volohi, se poate observa simplitatea locului. Străzile sunt neasfaltate, iar multe case sunt sărăcăcioase. Deoarece natalitatea în rândul volohilor este foarte ridicată, vei vedea o mulțime de copii bucurându-se de posibilitatea de a se juca în cele mai simple moduri. Ca un paradox, copiii îți vor cere „ruble” pentru a-și cumpăra dulciuri de la magazin, deși moneda națională a Ucrainei și totodată singura utilizată în zonă este grivna. Volohii sunt foarte primitori și sunt fericiți atunci când au ocazia să vorbească cu cineva care le înțelege limba. Asemănător românilor din Maramureș, prelucrarea lemnului este o tradiție de generații și în rândul comunității din Poroșkovo, chiar dacă se pierde treptat – o situație mai bună există la volohii din localitatea Obava, situată la aproape 50 de kilometri distanță. Volohii realizează linguri de lemn, pe care ulterior le vând în piețele orașelor Ujhorod, Mukachevo, Perecin etc.
    Este important de menționat un aspect cu privire la situația materială a volohilor. Contrar anumitor emisiuni tv sau articole din presă, nu toți volohii trăiesc în sărăcie – asemenea oricărei alte comunități, găsim și aici anumite familii mai înstărite. Mergând prin așezarea volohilor, am văzut oameni care lucrau la realizarea unor garduri împletite din nuiele, despre care am aflat ulterior că sunt cumpărate de persoane inclusiv din afara Ucrainei. Deși au fost numiți “analfabeți” în cadrul unui reportaj realizat de o anumită televiziune din România, realitatea este diferită, există volohi care cunosc și limba ucraineană (inclusiv să scrie și să citească), iar o parte din copii acestora urmează cursurile școlii ucrainene din Poroșkovo.
    Majoritatea volohilor sunt ortodocși și păstrează vechi tradiții, cum ar fi așezarea fânului pe jos în Ajun de Crăciun sau pelerinajul la mănăstirea din Mukachevo. Aproximativ o treime din numărul volohilor aparțin cultelor neoprotestante, având și o casă de rugăciune baptistă recent ridicată. În localitatea Poroșkovo există două biserici ortodoxe, cea de pe deal fiind construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Chiar dacă slujbele au loc doar în limba ucraineană, ambele lăcașuri de cult sunt frecventate și de către membri ai comunității de volohi.
     
     
    Principala problemă a acestei comunități românești izolate este reprezentată de nivelul scăzut de educație, fapt care face dificilă integrarea în societatea ucraineană, precum și posibilitatea de îmbunătățire a nivelului de trai. Numeroasele alimente, haine și alte ajutoare venite din România reprezintă un sprijin foarte important pentru volohi. Dar o mică parte din comunitate s-a obișnuit doar să aștepte aceste ajutoare, motiv pentru care este nevoie de un ajutor pe termen lung. În momentul de față, clădirea unei viitoare școli românești a fost deja ridicată și așteaptă aprobările necesare din partea autorităților.
     
    Teodor Stoica


    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    8 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.