„Stăm acasă”, o măsură care a devenit foarte repede hashtag și totodată o măsură pe care au luat-o deja foarte mulți români tocmai pentru a se proteja pe ei și pe ceilalți de pericolul de a contracta virusul care a speriat întreaga lume.

Este clar că viața nu se oprește aici, dar măcar în această perioadă trebuie să fim cu toții mai responsabili. Toată lumea ne îndeamnă să ieșim din casă doar pentru a ne cumpăra strictul necesar sau pentru a merge la serviciu, iar odată ieșiți din cuiburile noastre  trebuie să respectăm și celelalte reguli care ne spun că păstrăm distanța de doi metri de apropiați, să nu ne mai strângem mâna, să ne spălăm cât mai des pe mâini și toate cele pe care le auzim deja obsesiv de câteva săptămâni.

Aseară, Aradul a fost mort. Este un fel de a spune și mă refer la faptul că toate cluburile, cele puține care mai sunt, au fost închise. La Wings era închis. La fel și la Molly, pe ștrand, și tot așa, în tot orașul s-a închis tot. Sau, aproape tot. Au fost deschise, în schimb, terasele, dar acolo fluxul de persoane nu a fost atât de mare.

Ca întotdeauna în astfel de cazuri, mai ales la români, apar excepțiile. Un club de pe ștrand, club cu influențe latino, și-a deschis porțile. Martorii spun că au fost peste 150-200 de persoane.

Probabil sunt acei oameni cărora nu le pasă de virus, acei oameni care se cred invincibili în fața acestuia, sau poate acei oameni care trăiesc după dictonul: „party până la moarte”. Poate fi un stil de viață și trebuie respectat, dar respectat până la un punct. Din momentul în care acel stil de viață pune în pericol o comunitate de oameni, nu mai este nimic de respectat și autoritățile trebuiau în intervină. Din informațiile noastre, a fost apelat numărul de urgență 112, iar în jurul orei 3 au ajuns echipaje ale poliției care au spus „STOP” parangheliei.

Românul este petrecăreț. Petrecem și noi, cei care am ales să #stamacasa. Ne punem cu toții un pahar de vin, o bere, un coniac, ascultăm o muzică bună sau cum o fi ea și petrecem alături de cei apropiați. Dar ne abținem să mergem să petrecem în locuri aglomerate…

Și nu ne este frică nici nouă de coronavirus. Nu suntem nici „fetițe”, nici „fătălăi”, nici „speriați de bombe” și nici „spălați pe creier”. Suntem doar responsabili și încercăm să respectăm măcar măsurile elementare de prevenție.

Nu ne este frică de coronavirus prin prisma noastră. Noi, cei mai tineri, se presupune că suntem mai rezistenți la boală. Mi-a spus cineva așa: „Luciane, tu nu ai o problemă. Tu contractezi virusul și în trei zile te vindeci dacă ai parte de tratament specializat. Dar ce faci dacă infectezi pe cineva mai bătrân care mai are și alte boli, e cardiac, are ceva la plămâni, diabet, hipertensiune și altele? Îl condamni la moarte… În cazul în care epidemia se extinde, vom ajunge să nu mai avem locuri de cazare în spitale și oamenii nu mai au cum să beneficieze de tratament. Uite în ce situație este Italia, iar acolo sistemul medical este mult, mult mai evoluat decât al nostru. La noi ar fi crunt…”

De fapt asta este esența… Nu suferim noi tinerii. Ne infectăm și apoi ne vindecăm. Dar putem să-i infectăm pe cei dragi nouă. Tot aud că nu mor mulți, că rata de mortalitate este mai mică decât la gripa sezonieră, la accidente, la fumat sau la alcool. Da, sunt de acord, dar cu ce m-ar încălzi statistica asta dacă aș vedea că îmi moare cineva drag tocmai de la acest coronavirus?

Nu mori tu, dar îți poate muri mama, tata, bunica sau bunicul, unchiul sau mătușa, și atunci vei plânge și tu… De ce? Pentru că nu ai putut sta acasă? Pentru că ți-a trebuit ție paranghelie în pandemie?

STAȚI ACASĂ!

Trece și asta, iar după aceea vom putea petrece mulți și mult până dimineața! Cu strânsături și pupături! Până atunci, însă, este necesar să ne abținem…

FOTOGRAFIA are doar caracter ilustrativ. Nu este de la fața locului.