Paradisul bronzaților, al poveștilor înflorite și o plajă înghițită de alge – am plătit scump ca să susțin turismul în România

    de Andreea Daniela B. | 21 august 2020, 12:49 PM | Recomandările editorilor | Reportaj | Turism

    0

    Anul 2020 a fost fix ca o glumă proastă. N-am apucat bine să strigăm ”La mulți ani 2020!” că ne-am și lovit cu capul de o pandemie cum n-am mai apucat să trăim, mare parte dintre noi, până acum și ne-au închis în casă două luni de mai aveam puțin și uitam cum e să te iei în brațe cu toată lumea și cum e să pupi oamenii pe obraz de ziua lor.

    N-am mai avut concediu de anul trecut din iulie și am stat cu sufletul la gură până a trecut carantina pentru că nu știam ce urmează să fac, planuri pentru plecat la mare având încă de pe vremea când veneam spre casă cu un an în urmă. Vine august și fie ce o fi! Plec la mare. Iresponsabilă cum mă credeau alții, dar cu masca la purtător, am urcat în mașină și dusă am fost.

    Ajung la mare, unde-i marea?

    Primul lucru pe care am vrut să îl fac a fost să las bagajele și să alerg până la plajă, să îmi bag picioarele în apa rece și să simt că e real, că sunt acolo, că am ajuns. Da, imaginea din capul meu era mai ceva ca în filmele cu îndrăgostiți care aleargă pe plajă unul spre altul, imagine plină de emoții, exact ca alea pe care le aveam eu la gândul că am lăsat Aradul în urmă și am ajuns la Costinești.

    Am ajuns deci și deja vedeam apa de pe faleză. Fericită tare, dar nările mă dureau de la mirosul ce venea dinspre nisip. Nu m-am întristat și mi-am continuat drumul. Ajung pe plajă și imaginea mă lovește direct în față. Aș vrea să exagerez, dar nu o fac! Tone de alge peste tot. Cât vezi cu ochii era verde, mizerabil, puturos. Valuri verzi veneau la mal și aduceau și mai multe alge. Atunci am început să regret că nu mi-am făcut un test covid ca să pot pleca din țară și aveam lacrimi în colțul ochiului când mă gândeam câți bani am cheltuit doar ca să ajung până acolo și să mă cazez.

    SUSȚIN TURISMUL ÎN ROMÂNIA! VIZITEZ ȚARA MEA! 

    Aud peste tot că trebuie să susținem și noi, cum putem, turismul la noi în țară, că pandemia asta e un prilej de a vizita frumusețile României și de dragul prietenilor mei m-am lăsat păcălită. Sincer, cred și îmi doresc să fie ultima vară în care văd Costineștiul. Mizerii pe drumuri, mirosuri extrem de neplăcute, alge cât să îți provoace greață și distracție cu porția pentru că virusul se trezește la ora 23 și începe să alerge după tine prin cluburi. Însă, ca să fiu cinstită, cu cluburile cam așa e în toată Europa.

    Controale pe faleză, ioc! 

    Mergem pe faleză seară de seară și ne plimbăm printre oameni, umăr la umăr că așa e la mare și ținem ochii larg deschiși ca să vedem pe unde sunt polițiștii. Mai mult de frică am purtat masca și am tot așteptat să văd amenzi date pe faleză, parcă mândră de mine că eu nu o să primesc. N-a fost cazul. Câte doi-trei polițiști stăteau în mașina inscripționată frumos și se plimbau cu viteza întâi pe faleză, mai dădeau câte un claxon să se tragă lumea și urmăreau cum se desfășoară activitățile. Nu, nu se dădeau jos din mașină.

    Sărbătoarea de Sfânta Maria a băgat autoritățile în priză

    Am văzut și eu la știri cum pe plajă „calci” pe oameni ca să ajungi la apă. Faleza plină non-stop, n-ai loc, n-ai aer – poate doar la Mamaia… Am ajuns joi la Costinești, până sâmbătă liber peste tot, lumea nu în număr foarte mare, la restaurant nu așteptai să se ridice cineva de la masă, în club fiecare stătea lângă trupa lui și pe faleză era ceva aglomerație, dar mulți purtau masca.

    Se face sâmbătă și s-a simțit că e sărbătoare. Plecăm de la restaurant și ajungem pe faleză. Aveam câțiva prieteni poate prea liniștiți care au reușit să își uite măștile și așa am ajuns să fugim printre polițiști mai ceva ca Ion Creangă după ce a furat cireșele de la vecini. Unu aici, doi acolo, trei mai încolo, uniforme peste tot, nu mai știam pe unde să o luăm ca să nu fim amendați. Am scăpat!

    Ajungem în club și avem surpriza să se urle în microfon că trebuie să purtăm masca, lucru care nu s-a mai întâmplat până atunci. O punem, cum să nu? Unii cu mască, alții fără, se anunță de vreo zece ori în microfon și după ultimul anunț fac o întoarcere la 180 de grade și mă trezesc cu poliția în spatele meu. Totul bine, nu s-a lăsat cu amenzi, era și culmea după atâtea anunțuri.

    Costinești, Raiul celor bronzați

    Susținem turismul românesc, bine că nu putem intra în mare fără să riscăm o ciupercă pe corp. România e frumoasă, dar lumea nu o vizitează…oare de ce? Prețurile, pandemie fiind, te aștepți să fie de bun simț. Greșit! Nu-s și nici nu o să fie căci HoReCa a suferit mult și oamenii trebuie să își mai acopere din pierderi dacă tot nu-i ajută nimeni. Oricum, am mâncat bine, am dormit bine, dar am avut parte și de o pungă de pufuleți cumpărată cu 9 lei.

    Regret tare că am ales Costineștiul, banii s-au dus, concediul a zburat, dar măcar nu m-am ales și cu Covid că atunci chiar aș fi avut parte de toate. Am ajuns în paradisul bronzaților care fac legea cum vor ei pe acolo, era să fiu înghițită de alge și am așteptat nerăbdătoare să plec la munte ca să văd și eu ceva frumos, dacă tot ne lăudăm că avem o țară mai ceva ca afară. Eu pot spune că am plătit scump. Unde „scump” are toate sensurile posibile.

     

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    4 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.