joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Ovidiu Balint: Un ministru cât o Educaţie şi o istorie cât un păduche

    de Ovidiu Balint | 18 septembrie 2014, 10:17 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    0

    Nu e o crimă să fii prost. Prostia nu provoacă, de capul ei, daune colaterale. Se mulţumeşte cu victima în mintea căreia îşi face culcuşul. De obicei, prostia nu se laudă cu calităţile sale fiindcă ştie că este unică şi de neînlocuit. Proverbul a fost făcut de oameni. N-ar fi ştiut prostia ce-i aia fudulie dacă nu apăream noi, oamenii.

    Pagubele încep să apară atunci când prostul are şcoală. Deunăzi, în şcoala românească, au existat şi accidente de acest fel. Sita examenelor mai scăpa la cernit şi câte un prost, care devenea destul de repede în societate un deşeu scos de val la suprafaţă, iar mai apoi la mal. Însă, în ultima vreme, observ că în şcoala românească prostia este material didactic de educaţie. În mod firesc, prostia a ajuns un etalon în promovarea pe scara societăţii lipsită de valori. Cum altfel, dacă ministrul Educaţiei spune o prostie mare cât Ministerul pe care îl şi conduce? Ştiţi ce a zis ăsta al lu’ Pricopie: că Romulus şi Remus au fost găsiţi de o vulpe. Ce-i drept, un alt fost ministru, aşa cum o să fie şi ăsta, unul de-i zicea al lu’ Atanasiu ne-a arătat nouă, părinţilor, şi elevilor cum se chiuleşte pe geam. Nu mult după el a venit un alt ministru al Educaţiei care, folosind ca ipoteză pupincurismul, a încercat să ne convingă că viteza unui pumn de şef este mult mai mică decât poate înregistra ochiul unui subaltern docil. Bine, la ăla şi numele vestea ce va urma în învăţământul românesc. Ceva funebru, chiar funeriu, pentru că încerca să ne convingă de faptul că Limba Română îşi are originile în cunoştinţele lui despre aceasta şi nu invers. Ba chiar a încercat să convingă Limba Română că nu are nevoie de un Dicţionar şi că este suficient să îl întrebe pe el ce însemnătate are un anume cuvânt.

    Revenim la ministrul de azi. Adevărul este că poţi lipsi de la ora de istorie, de la ora de limba română, poţi lipsi şi de la ora de literatură. De fapt poţi lipsi de tot de la şcoală. Poţi să nici nu te uiţi la filme care au ca temă istoria Romei. Poţi şi să nu citeşti nici o carte. Poţi să nu te informezi de pe internet. Poţi fi doar un membru de partid, nu contează care, ca să ajungi ministru. Dar cât de prost poţi fi încât să ai numele Remus şi să nu ştii de unde îţi provine numele? Prostul nu face gafe. El,pur şi simplu, nu ştie că nu ştie! Şi mai trist este că presa a tratat prostia ministrului ca pe o gafă. Gafa are şi umor (poate şi negru) fiindcă e făcută involuntar, poate şi cu candoare de multe ori.

    Iertaţi-mă că sunt scurt dar am avut destul timp ca să scriu puţin despre un prost. Asta ca să îl parafrazez pe Creangă, pe care sigur nu îl poate jigni ministrul Educaţiei pen’că nu l-a citit.

    Apropos, domnu’ ministru: ştiţi de unde vă provine numele de familie? Pricopie provine din verbul a pricopi, care înseamnă a se coace, e un verb la reflexiv şi se referă la cereale. Câtă poveste într-un nume: Remus, Roma, coacerea cerealelor, pâine, viaţă, naştere… No, şi la ce i-o folosit? A omorât istoria între două unghii netăiate, ca pe un păduche de care vrea să se scape.

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    7 + 0 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.