Osânda și despre cum suntem osândiți să nu ne placă romanul românesc
De mult doream să abordez această temă, a romanului românesc! Chiar mi-am propus ca, undeva în toamnă, chiar să fac o „cură” de romane românești. Să recitesc câteva, să citesc cărți noi – noi pentru mine – să reintru în atmosfera romanului clasic românesc. După cum spuneam, pofta o aveam de mai demult, dar mi s-a deschis un apetit suplimentar chiar în seara de Înviere, când „butonam” în așteptarea orei de plecare la biserică. Și, am dat de Osânda, pe TVR2. Un film bun, care a încercat din răsputeri să respecte cartea. Dar cartea, o capodoperă.
Și de-aici, de la setea de literatură românească, la comparația cu actualele generații, n-a fost decât un pas. Chiar așa, în ziua de azi – de fapt de vreo 20 de ani – generațiile noi nu mai citesc. Sau, ca să îndulcesc puțin critica, nu prea mai citesc. Cititul nu mai e la modă, au apărut telefoane performante, calculatoare performante, internetul e foarte generos… Iar dacă tot mai pune mâna câte unul pe o carte, literatură românească antebelică și interbelică nu se află printre preferințe. De ce?
În primul rând, de vină e… însăși școala. A citi literatură românească e o obligație pentru copii, or știm că obligația e sinonimă cu corvoada. De aici și o adevărată repulsie nu doar față de scriitorii ale căror opere sunt în programa școlară – mulți dintre ei greoi, depășiți, față de modul actual de asimilare a informației –, ci față de întreaga literatură clasică, considerată (repet, uneori pe bună dreptate) depășită. Și, dacă pornim cu o adversitate față de ceva, trebuie argumente serioase pentru a-I „întoarce” pe adolescenți. Profesorii, mulți dintre ei, impun autorii, în loc să intre într-un dialog cu elevii, să îi atragă spre literatură.
Nici vremurile nu mai sunt cele ce-au fost, sunt multe alte tentații de petrecere a timpului liber, față de acum 30-50 de ani. Dar, oricât de mult s-ar schimba lumea, unele romane sunt nemuritoare. Aș închide bucla, amintind de „Velerim și Veler Doamne”, cartea care a inspirat filmul Osânda. Acum, dacă spun Firicel, o mare parte o să-mi spună Las Fierbinți și foarte puțini își amintesc de cățelandrul lui Manlache. De fapt, cam aici se face diferența, marea majoritate a noilor generații trăgându-și seva cunoașterii din show-uri simpliste, seriale de doi bani sau de pe internet, din surse îndoielnice și prost scrise.
Cum spuneam, trăim o dramă pe a cărei amploare nu o realizăm la adevărata ei dimensiune. Suntem osândiți la superficialitate.
Comentariile portalului
Daca in loc de conducta de gaz era una de 220v sau 380 sigur muncitorul respectiv nu mai vedea Moldova !
Total nefericita interventia celor din USR in acest caz! Sper din suflet sa nu fie aceasta pozitia lor privind planurile de viitor ale orasului! Astfel de decizii sunt descurajante pentru (...)
Renovare facute ca la toate polițiile, de mântuială!