O familie compusă dintr-o bunică, doi băieți tineri și cinci copilași își duce gratuit traiul de aproximativ trei ani în casa parohiei Micălaca Veche II, fiind singurul cămin stabil pe care l-a avut de mulți ani încoace. Acum, Parohia a luat decizia să demoleze casa respectivă, iar preotul Bupte – cel care i-a găzduit acolo – înceacă să îi ajute să nu ajungă pe drumuri.

Părintele ne-a povestit că actuala casă parohială a fost inițial un centru de găzduire a victimelor violenței domestice, dar asta până în anul 2014 întrucât, treptat, oamenii de acolo nu se respectau regulile de conviețuire impuse. Astfel, casa a rămas nelocuită mai mult timp, până în 2016 când Parohia a făcut reparații capitale, fiind atunci  cazați pictorii care au „împodobit” biserica din zonă. A urmat apoi din nou o perioadă în care nu a mai călcat nimeni pe acolo, până în 2019, când preotul a luat în grijă gratuit trei familii, dintre care una fiind subiectul acestui articol. Acum, din păcate, casa e plină de igrasie, iar costurile să o întrețină devin tot mai mari pentru Parohie. Deși nu pare într-o stare degradată, Parohia a luat decizia să fie demolată (!) în vara anului acesta, iar preotul, după cum spuneam, a început să caute soluții să le găsească un cămin celor 8 suflete care își duc veacul acolo.

Povestea familiei este una extrem de tristă, dar similară – din păcate – multor altor cazuri din România

Familia Topor (*ori Săftoiu, după tată) e alcătuită din bunica, cei cinci copii ai ei (doi majori și trei mici) și cei doi nepoței proveniți de la fiul cel mare. Aceștia nu mai au o casă pe care să o numească a lor încă din 2008. Pe atunci, au depus cerere pentru obținerea unei locuințe sociale, însă nu au primit una, așa că au stat în diferite locuri, în chirie. Din 2019, casa lor a devenit Casa Parohială de pe Voinicilor colț cu Renașterii, fiind luați ca un caz de violență familială. Acum, cei doi fii mai mari (unul de 19, celălalt de 25 de ani) sunt cei care au grijă de familie. Ambii lucrează la o pizzerie, salariile lor fiind singura sursă de venit.

Preotul Bupte încearcă în această perioadă să le cumpere o locuință sau o casă, însă prețurile sunt mari și depășeșc mult bugetul de care dispune. Dacă nu va reuși, intenționează să îi ajute să găsească un loc în chirie, dar și-ar dori să poată să le ofere un cămin pe care să-l numească al lor.

„Am locuit și câteva luni pe câmp” – ne povestește Richard, cel mai mare băiat

Capul familiei este acum Richard, un tânăr muncitor și modest, care deși are numai 25 de ani a trecut deja prin multe necazuri în viață.  Acesta ne-a povestit (cu un ton atât de civilizat și blând) că în 2008, el cu mama lui și ceilalți cinci frați au ajuns din cauza violenței domestice fără locuință, câteva luni fiind nevoiți să doarmă chiar pe câmp. Atunci l-au întâlnit pentru prima oară pe părintele Bupte care i-a ajutat. Următorii ani au locuit în chirie, însă în urmă cu aproximativ trei ani, soția lui Richard l-a părăsit pe el și pe cei doi copii ai lui, un băiat și o fetiță. Astfel, din trei salarii care intrau în casă, al lui, al soției și al fratelui lui, au rămas doar două ca singure surse de venit. La acea vreme a venit din nou în ajutor părintele Bupte, care le-a oferit adăpostul gratuit în casa parohială care acum va fi demolată.

Mama lui Richard, în vârstă de 47 de ani, a avut și ea o viață grea. Pe lângă violența la care a fost supusă până să plece cu copiii, a avut și mari probleme de sănătate. I-a fost găsită și o tumoare care i-a fost operată, iar acum are diabet, fiind dependentă de insulină. Este totuși un sprijin, ne-a povestit Richard, căci ea are grijă de copii, cât timp el și fratele lui de 19 ani sunt la serviciu.

Tânărul ne-a spus că pentru el prioritatea principală, mai ales de când a fugit soția sa, este să facă tot posibilul să le ofere o viață cât mai bună copiilor lui. „E mai complicat că eu nu primesc pensie alimentară de la ea, pentru că trebuie să divorțez, iar ca să divorțez trebuie să dau la notar 2000 lei. Ea nu s-a implicat deloc în viața copiilor. De aceea așa mi se pare normal să obțin custodia copiilor fără ca ea să aibă vreun drept. Doar îi tulbură, în rarele ori când îi mai vizitează la câteva luni… Și fetița mi-a spus că «vreau la tati».  Așa mi se pare normal, că nu se implică deloc. Nici de Crăciun nu le-a dat niciun cadou. La mine sunt mâncați, îmbrăcați, curați. Încerc să le ofer cât pot. Acum e mai complicat că în două luni, dacă nu găsim nimic, va trebui să mergem în chirie și va fi greu”, ne-a spus Richard.

Acesta știe că părintele încearcă să le facă rost de locuință, dar că cele din oraș sunt chiar scumpe. Nu au pretenții, nu țin neapărat să locuiască în Arad, ci oriunde în județ, doar să aibă un cămin al lor. Oriunde s-ar bucura.

Locuință socială de la Primărie, scoasă din discuție. Toate locurile sunt sau vor fi ocupate de cei aflați deja pe listă

Serviciul Fond Locativ din cadrul Primăriei Arad este cel care gestionează alocarea locuințelor sociale, dar la ora actuală există liste întregi de așteptare, iar locuințele disponibile sunt deja ocupate, chiar și cele mai noi construite de pe Tarafului. Singurul mod prin care se poate aloca acum vreun apartament este dacă vreun locatar pleacă / este dat afară din varii motive întemeiate. Iar în cazul în care apare vreo locuință liberă, va fi ocupată îndată de cei care se află deja pe listele de priorități.

Șansa asta este, așadar, nulă pentru membrii familiei Topor. Aceștia rămân să spere că poate, poate, preotul va reuși să adune destui bani pentru a le găsi o locuință. Dacă nu, viața și așa dificilă, le va deveni chiar mai grea odată ce vor fi nevoiți să se mute, din nou, în chirie.