S-au încheiat, evident cu victorie, cele mai ciudate alegeri locale din istoria recentă a României, comasate cu alegerile pentru Parlamentul European dar – și aici este adevărata ciudățenie – cu rezultate ce vor intra în vigoare ca să zic așa, abia în toamnă, când se încheie oficial mandatul actualilor aleși locali. Probleme vor fi acolo unde se schimbă primarii sau președinții de consilii județene, pentru că legislația noastră nu prevede nicio măsură de protecție în asemnea cazuri. Așa că, ne-realeșii pot face prăpăd cu ce-a mai rămas din bugetele locale.

Și nu doar atât, pentru că pot face ei multe ca să lase noilor aleși numai bucurii. Pot modifica organigrame, state de funcții, pot înființa sau desființa servicii, pot semna contracte legale dar inoportune și păgubitoare și așa mai departe. Victorie ați vrut, victorie aveți, nu-i așa?

Important este că marile noastre partide – PSD, PNL și Klaus Iohannis – și-au atins obiectivul de a da frumos la UE cu participarea la vot a românilor. În rest, fără supărare, nu a fost nicio victorie, deși așa au cuvântat co-președinții partidelor comasate.

Imediat după comunicarea rezultatelor exit poll-ului, Marcel Ciolacu a anunțat, triumfător că „PSD a câștigat alegerile”. La rândul său, Nicolae Ciucă a proclamat victoria în numele PNL care este„cea mai puternică forță politică de dreapta”. Interesant este că niciunul n-a mai ridicat în slăvi marea coaliție care a dus la liste comune și chiar la candidați comuni. Se rupe lanțul de iubire?

• Cine a câștigat alegerile, conform exit poll-urilor centrale  

Mai un pic și făceau și schimb de neveste. Norocul lor a fost că președintele a început o nouă serie de călătorii prin lumea largă într-o amplă acțiune diplomatică de milogeală pentru o funcție importantă. Orice, numai să asigure imunitate pensionarului Iohannis.

Ce înseamnă cu adevărat victoria de la europarlamentare a găselniței lui Iohannis? Au obținut 18 sau 19 locuri în Parlamentul European. Adică, atât cât și-au propus, ceea ce presupune doar că n-au bătut câmpii înainte de alegeri, nu că au obținut o mare victorie.

Sigur, cei doi președinți, Ciolacu și Ciucă simt altfel victoria. La fel ca unii președinți de organizații județene, între care și Gheorghe Falcă. Primii doi, pentru că și-au păstrat șefia celor două partide, dar și pentrucă acum li se deschide ambilor visul de a se instala la Palatul Cotroceni. Evident, nu împreună. La fel simt și liderii locali, între care Gheorghe Falcă, mai puțin, desigur, visul cu Cotroceniul.

Este evident că ratarea noului mandat de eurodeputat, coroborată cu pierderea primăriei municipiului ar fi echivalat cu pierderea conducerii organizației Arad a PNL. Acum, văzându-și sacii rezolvați – unul în căruța de Bruxelles, altul, la primăria municipiului – poate spune că a repurtat o vioctorie.

Încă o victorie, iar i-au ieșit jocurile.

Totuși, n-ar trebui să petreacă prea mult. Mai degrabă ar rămâne foarte atent la viitoarele jocuri pe care le „coace” și la surprizele pe care le pregătește pentru organizația municipală, cu ocazia întocmirii listelor pentru parlamentare.

Chiar și neavizații observă că „afacerea Bibarț”, făcută împotriva voinței partidului, l-a cam izolat pe Falcă. Practic, nu mai are niciun aliat devotat, nici măcar pe Bibarț. Ajutorul pe care i l-a dat (când s-a luptat cu partidul pentru nominalizarea pentru primărie) n-a avut la bază nici prietenie, nici încredere. A fost pur și simplu plata unor obligații „contractate” în trecut, pentru a-și elimina niște adversari. Iar acum, a venit scadența pe care „scria”: Bibarț, candidat PNL pentru primărie.

Cât va mai rezista PNL Arad la jocurile de culise ale președintelui  său, vom vedea. Din afară se vede doar că Falcă este singur, dar și că se pregătește să facă listele tot împotriva partidului. Chiar dacă acum obligațiile sunt de altă natură.

Cert este că, deocandată, și-a păstrat poziția de șef al PNL Arad. Vom vedea pentru cât timp. Peste drum, la PSD apele se învolburează rău de tot după „victoria” pe care a încasat-o Mihai Fifor de la cel pe care-l lua peste picior cu apelativul „Marinică”. Cum Ilie Cheșa a obținut un scor peste așteptări în lupta electorală cu Bibarț, finul și Falcă, iar pierderile primăriilor din județ sunt grele, pe Fifor îl paște o depresie grea de tot.

Nominalizarea pentru un loc eligibil la alegerile parlamentare este tot mai impobabilă, la fel ca și păstrarea președinției PSD Arad. Vestea bună-i că în Arad este mare nevoie de antropologi cu experiență…

Tot legat de dimensiunea voctoriei „partidului coalizat” trebuie să facem câteva precizări, așa, la cald. Coaliția asta n-ar fi rezistat în fața electoratului fără un concurs de împrejurări care i-a cam pus pe alegători în fața unor opțiuni greu de acceptat.

AUR nu a reușit să obțină scorul cu care era creditat (oarecum hazardat acordat creditul de 25%, semn că nici analiștii politici nu mai sunt ce au fost cândva). Ceea ce ar putea fi considerată o mare surpriză. Și totuși, nu-i chiar așa. AUR a pierdut multe voturi pentru reacțiile anti europene ale liderilor săi, incapabili să-i facă pe alegători să înțeleagă rostul unui astfel de partid în Parlamentul European.

Sursa: cotidianul.ro

Desigur, au mai fost și altele ieșiri ale respectivilor lideri, mai greu de înțeles și, mai ales, de acceptat într-o campanie pentru europarlamentare (în special apropierea de Rusia). Așa a împins coaliția spre victorie.

În plan local, AUR a păcătuit printr-o lipsă de organizare e neînțeles, totul fiind lăsat la voia întâmplării sau al puterii de convingere a candidaților (chiar n-au observat analiștii politici această lipsă de organizare?). Prin urmare, scorul sub așteptări la europarlamentare al AUR nu este chiar o surpriză și cu atât mai puțin o victorie a PSD+PNL.

USR, la fel ca și AUR, nu are organizații serioase decât în puține localități. Capacitatea de organizare ține de conducerea centrală, responsabilă totodată și de anumite decizii politice și de comunicare. Și, ca să nu ne învârtim în jurul cozii, s-o, spunem direct că președintele Cătălin Drulă a comis câteva greșeli politice majore care au îndepărtat USR de populație și de sperata victorie.

Prima și, poate, cea mai mare a fost ieșirea de la guvernare. USR s-a comportat imatur, ca să nu zicem altfel, în scandalul provocat de Stelian Ion, pe vremea când acesta era ministrul Justiției. Cătălin Drulă, de altfel, un tip educat, elegant și bine articulat în discurs, a picat în plasa întinsă de președintele Iohannis, cu ajutorul premierului de atunci, Florin Cîțu.

• De ce a fost sacrificat ministrul Stelian Ion cu prețul căderii guvernului 

Tot acel scandal a fost tratat imatur de USR care, ca un copil răzgâiat și-a luat jucăriile și a plecat. Coaliția s-a rupt, la fel și speranțele românilor în partidele ce au format coaliția. Plata a făcut-o USR, care a fugit din coaliție.

Tot în aceeași perioadă, USR nu l-a susținut pe Ludovic Orban în bătălia lui cu Iohannis – o altă mare greșeală strategică, pentru că, susținut de USR, Orban ar fi fost „greu de ucis” de „apoliticul” și „echidistantul” președinte. Greșeală pe care USR a decontat-o la constituirea alianței cu PMP și cu cel nesusținut la timp, Ludovic Orban. Ce să fi înțeles alegătorii? Că după ce nu afost bun de nimic, Orban a devenit foarte bun?

Apoi a mai fost și scandalul de neînțeles cu Elena Lasconi. Prea strictă corectitudinea politică afișată de USR, exact într-o perioadă în care avea nevoie de cât mai mult sprijin popular.

Ca să concluzionăm, victoria celor două partide este clară, dar conjuncturală, totuși. Practic, a fost o victorie într-o cursă cu un singur alergător profesionist, alături de niște amatori. Iar contabilizarea victoriei, separat, de fiecare dintre cele două partide ale coaliției este tot un gest imatur. Asta, dacă nu cumva este o primă dovadă că această victorie este mare cât o înfrângere a coaliției.

Urmează meciul pentru prezidențiale.