Zilele acestea a ieșit de sub tipar ediția a doua a cărții „Portul popular din județul Arad”, de dr. Elena Rodica Colta (etnolog în cadrul Centrului Cultural Județean), tipărită în cadrul proiectului  „Lada cu zestre”, care are ca scop conservarea portului popular autentic din județul Arad. Spre deosebire de prima ediție, noua carte oferă o privire mai complectă asupra straielor specifice purtate în diferitele zone ale județului.

Am fost curioși să aflăm câtă lume mai deține și prețuiește aceste porturi populare, unele vechi chiar de sute de ani, astfel că am rugat-o pe doamna Colta să ne povestească despre experiența documentării pentru carte.

„Când vorbim de portul popular, vorbim de identitatea noastră”

„Albumul apărut anul acesta, cu același titlu, e de fapt a doua ediție a cărții, prima fiind în 2014. Realizarea  acestui album am considerat-o o necesitate, fiindcă există mereu tendința asta de a ne trece ca zonă când la Crișana când la Banat, ceea ce din punctul meu de vedere e inacceptabil, chiar dacă există influențe…  De exemplu, în nord avem influențe bihorene, ceea ce e firesc dacă ne gândim că zona Beliu a trecut administrativ abia în 1964 la județul Arad. La fel și localitățile de la sud de Mureș, care fac parte din Banatul istoric, dar – dincolo de asta – există fostul Comitat Arad, care e foarte vechi! Deci, când vorbim de portul popular, vorbim de identitatea noastră”, ne-a spus Elena Rodica Colta.

Aceasta ne-a explicat că albumul cuprinde porturile din locurile semnificative ale județului, fiind cuprinse câteva zone mari cu subzone în care portul e la bază același, dar care conține elemente care diferențiază zonele.

„Am considerat ca reper identitar localitatea Șicula, despre care mulți zic că șubele de acolo au fost făcute de meșterii din Bihor. Da, e adevărat, dar au fost făcute după gustul celor din Șicula, cu elemente specifice. La Ineu sau la Târnova avem aceeași situație, dar recunoaștem particularitățile după tipul de ornamente. Foloseau la postav diferite culori: negru cu roșu, sau albastru cu roșu, sau negru cu bordo și cu galben, diferă de la o localitate la alta”, a explicat doamna Colta, menționând că ceea e ce important la această carte, față de prima ediție, e că reușește să acopere mai multe zone. „Sunt localități care atunci nu am reușit să le introduc pentru că nu am ajuns acolo, dar acum apare și Galșa, Șiria, Sintea Mare, Tauț, Pecica, rezolvând și aspecte care lipseau și satisfăcând localitățile respective care se considerau neîndreptățite”, ne-a spus aceasta.

Porturile cu adevărat autentice, foarte greu de găsit

Elena Rodica Colta ne-a mărturisit că a găsit cu mare dificultate porturile care să merite să fie considerate de patrimoniu, iar în cazurile în care nu a găsit straiele satisfăcătoare a recurs la fotografii de epocă. „Ca să merg în localitățile respective, am vorbit prima dată cu primarii, cu instructorii de dans etc, am rugat oamenii să se îmbrace cu hainele vechi, am obținut fotografii foarte bune cu Nelu Scripciuc. Avem localități unde apar și tineri și vârstnici, cu porturi de vară, de toamnă, dar sunt și unele veșminte care încep să aibă combinații urbane. În acest an a fost foarte complicat, pentru că nu am găsit peste tot haine, așa că am folosit foto vechi, de exemplu la Șiria. Sau am mai avut situații în care am folosit piese vestimentare separate pentru că nu am găsit pe nimeni să le îmbrace”.

Șicula, singura localitate în care s-au păstrat costumele vechi și în care se dansează în portul local autentic. Tot acolo e și „femeia tezaur viu”

Se pare că tot mai puțini dansatori sau cântăreți de muzică populară mai folosesc costume cu adevărat autentice, ei optând să folosească imitații care, însă, nu prea respectă specificul zonei, după cum am aflat de la Elena Rodica Colta. Excepția îmbucurătoare din județ o reprezintă însă Șicula, unde mai vedem valoroasele haine purtate de bătrâni la biserică.

„Este foarte important că există această imagine cu portul autentic al județului, pentru că ce se întâmplă astăzi e îngrijorător, oamenii tineri nu mai fac diferența între ce e autentic și valoros, ce intră în patrimoniu și porturile de scenă, care chiar dacă încearcă să imite, nu mai folosesc aceleași modele. Chiar și hainele care sunt din postav, sunt din postav de slabă calitate. Trebuie să se facă o diferență: acela e un port convențional, iar acesta e un port autentic, deci nu putem să le punem sub semnul egalității.

Singura localitate unde dansatorii urcă pe scenă cu portul lor este Șicula. Bătrânii de acolo încă merg la biserică în port. Ar mai fi și Sântana, dar acolo au trecut de la pânza țesută, la pânza industrială… La Șicula avem și o persoană în vârstă, Maria Bon, care mai coase și țese costume autentice. Am vrut să mergem să facem cu ea un film, prin CCJA, în care să ne și povestească cum lucrează, cum se numește fiecare motiv ornamental… am vrut să o propunem ca om tezaur viu. La Comisia Națională au fost 38 astfel de dosare, dar noi nu am mai apucat nici măcar să depunem dosarul pentru că a venit Starea de Urgență, sperăm ca măcar la anul să avem un tezaur uman viu”, ne-a spus doamna Colta.

Totuși, mai există speranță pentru portul popular de calitate în județ. Aceasta ne-a dat două exemple care îi oferă optimism către viitor.

„Au apărut și tineri care fac porturi populare singuri. De exemplu, cântărețul Alex Pop din Sebiș. El și-a făcut inclusiv opinci singur, știe și să țeasă. Mai e un tânăr de 23 ani, din Arad, Andrei Boca, student la medicină, care face cojoace exact așa cum erau după model pe centre de cojocării. Își cumpără piele, coase singur, doar din plăcere. Până acum a făcut 5 cojoace. Deci, iată, sunt fenomene care ne dau speranța că nu o să moară componenta asta tradițională”, a spus Elena Rodica Colta.