Suntem incomozi și ne e bine. Nu poți să ne iei niciodată dragostea de UTA…
Am fost matinal astăzi și mi se întâmplă foarte rar. Am ținut să particip la licitația care a avut loc la arena „Francisc Neuman”, licitația pe spațiile comerciale ale stadionului UTA. A fost o alegere bună pentru că dacă nu eram de față poate nu aș fi crezut că cineva poate să ridice mâna și să spună că va închiria 78 de metri pătrați, în Arad nu în Singapore, pentru 22.000 de euro pe lună…
Poate nu întâmplător, mi-am ales o vestimentație mai – să îi spun – rebelă. Un tricoul cu mesajul „fuck off” pentru o zi cu adevărat „fuck off”. Am plecat de la licitație, am povestit cu Andrei Fuliaș, ne-am despărțit și după puțin timp tot Andrei m-a sunat.
– Ai primit acreditare? Eu și Giuliano, nu…
– Nu știu, Andrei, mă uit pe email. (pauză).
L-am sunat apoi pe Tudor (n.r. Vasil), iar el m-a informat că „o să ai o veste neplăcută”. Era clar că nu am primit nici eu acreditare la UTA. I-am cerut totuși să îmi trimită email-ul.
– Nu l-am primit.
– Caută și în spam, mi-a zis Tudor.
Am căutat, l-am sunat, i-am spus că era în spam, după care Tudor încerca oarecum să se scuze: „Nu știu de ce a intrat în spam”.
Răspunsul mi-a venit natural: „pentru că era o mizerie, Tudor, iar mizeriile intră în spam…”
După 26 de ani de scris despre UTA, după 40 de ani de mers pe stadion, fie legendara arenă veche, fie Motorul, fie Șiria, fie cea nouă, Alexandru Meszar îmi interzice oarecum accesul. Nu mă refer la accesul pe stadion, ci la cel în spațiul destinat presei, eu fiind un reprezentant al acestei bresle de mai bine de un sfert de veac.
Dar Meszar nu mi-a luat nimic. Am râs inițial, imediat după ce am citit refuzul primit, apoi, treceau minutele, treceau orele, iar emoțiile deveneau din ce în ce mai mari. Nici de ziua mea, care e rară, o dată la patru ani, nu primesc atâtea telefoane. Nici de ziua mea nu am văzut atâtea comentarii la adresa mea, precum și a lui a lui Andrei sau a lui Giuliano…
Am scris pe facebook „sunt un incomod” și s-a răspândit repede. Am simțit cum m-a lovit un val de simpatie, un val de solidaritate, atât pe mine, cât și pe Andrei și Giuliano. Au scris colegi din presă (n.m. mulțumesc Vali Viski), au scris prieteni vechi, au scris fani ai echipei UTA, dar și persoane care nu au nicio legătură cu fenomenul fotbalistic sau cu mass media.
Și m-am încărcat, m-am încărcat pozitiv, iar după câteva minute de liniște, în acele câteva minute în care nu mi-a sunat telefonul, am realizat că mi se poate lua orice, dar niciodată ceea ce simt, iar în speța de astăzi nu mi se poate lua ceea ce simt pentru UTA.
A venit seara, mă simt la fel de incomod și la fel de incomodabil, dar mi-e bine. Mi-e foarte bine.
Partea tristă este că au murit oameni pentru ca noi, cei care trăim în acest spațiu, să avem libertate de exprimare. La 33 de ani de la Revoluție, un om, un director de instituție de stat, m-a discriminat pe mine, pe Andrei și pe Giuliano, toate acestea pentru simplul motiv că nu-i place ce scriem.
Alexandru Meszar nu ne-a făcut un rău, dimpotrivă. El doar a vrut să ne arate că este un jupân adevărat, el doar a vrut să ne arate că în acest moment, clubul UTA este pe persoană fizică (susținută și cu bani publici), el chiar a vrut să ne arate că dacă vrea, poate. Din păcate, atât poate…
Un gest mic, un gest de oameni mici, dar un gest care a lovit teribil în imaginea unui club legendar.
Voi scrie în continuare despre UTA, Special Arad va scrie în continuare despre UTA, voi fi în continuare critic atunci când e nevoie și laudativ când am de ce să fiu, voi scrie chiar și din șanț dacă trebuie pentru că asta e meseria pe care mi-am ales-o și nu voi face rabat indiferent de condiții.
Voi scrie pentru voi toți cititorii, pentru voi toți care astăzi ne-ați fost alături, dar totodată voi scrie și pentru cei care nu ne-au fost alături.
Iar acum, nu știu de ce, îmi vine în minte un text al lui Holograf. Poți să-mi iei tot, dar nu poți să-mi iei niciodată dragostea pentru clubul UTA, un club care nu e al lui Meszar, nici al apropiaților lui, ci este al celor care-l au în inimă…
Vă mulțumesc!
PS: Am și măturat gazonul pentru UTA, nu doar am scris, așa cum se vede în fotografia de mai sus realizată la celebrul meci de baraj cu FC Voluntari de pe arena Motorul.
Comentariile portalului
Trăind în cercul vostru strâmt norocul vă petrece.. ..
Istoria se repetă pentrucă "omul" a uitat să își schimbe locul de muncă. Ulciorul mergând la izvor.....se sparge într-o zi!!
Capacele de canalizare trebuie să fie la nivelul pavajului pt. a se putea iesi gazele. Ce fel de meseriași montează pavelele dacă nu știu să decupeze după un banal (...)