Rar ne-a fost nouă, arădenilor, să trăim asemenea emoții cum am trăit aseară la meciul cu FC U Craiova. Eram obișnuiți cu fiecare victorie chinuită, cu remizele pe muchie de cuțit până la ultimul fluier, dar acum era vorba despre altceva, despre un meci în care UTA a fost superioară vreme de 45 de minute, în care și-a asigurat un avans de două goluri, după care scenariul s-a schimbat total și am tremurat până la fluierul final pentru punctele puse în joc.

Puține echipe au reușit să domine UTA la Arad așa cum a făcut-o Craiova aseară, în repriza a doua. Calitatea tehnică a jucătorilor lui Croitoru, circulația rapidă a mingii, incisivitatea lui Compagno în mijlocul careului arădean, șuturile lui Iancu, pătrunderile lui Asamoah, Sidibe sau Bahassa, toate acestea ne-au făcut să avem inima cât un purice până la finalul partidei.

Am avut două tablouri la acest joc, un prim tablou cu o UTA impunătoare, dominatoare, în control și foarte inspirată în a găsi spațiile spre poarta adversă, iar un al doilea tablou în care aceeași UTA a suferit enorm, în care s-a tăvălit la propriu pentru a opri atacurile oltenilor, în care au degajat tot ce au prins în tribune și chiar aproape peste tribune în speranța că timpul trece și punctele rămân aici. Aseară s-a dovedit a fi o rețetă câștigătoare, dar fanii arădeni au suferit la fel de mult precum jucătorii mai ales în ultima jumătate de oră a meciului, imediat după golul marcat de Gabi Iancu.

Rămânem cu victoria și cu imaginea din prima parte, dar și cu faptul că UTA și-a făcut un obicei în aceste prime trei jocuri pe arena Francisc Neuman din noul campionat, să înscrie două goluri pe meci și să încheie învingătoare. Rămânem și cu imaginea unui golgeter care a apărut la Arad, numele lui fiind Virgiliu Postolachi, poate vârful de atac pe care îl tot caută UTA de la promovarea în Superliga. Rămânem și cu imaginea unui cuplu de fundași centrali care cu siguranță în acest moment este în primele trei din țară: Chindriș – Benga. La fel, remarcăm progresul făcut de la meci la meci de fundașii de bandă Vukcevic și Hoxhallari, tot mai importanți în jocul echipei după un început de sezon dezastruos. Și nu-l putem lăsa deoparte pe Cascini, cel care în doar câteva etape a devenit „inima” acestei echipe, cel care dă puls jocului, cel care pasează decisiv dar și intervine salutar la fazele de gol ale adversarilor. Iar spectacolul este asigurat chiar de cei care dau culoare echipei și la propriu și la figurat, Jobello și Otele. În poartă, Balauru nu putem spune că a făcut minuni, dar cu siguranță le-a dat… siguranță colegilor săi prin intervențiile sale.

La finalul enumerării i-am lăsat pe Isac, exact în jocul defensiv dar timorat cu mingea la picior, și a revenitului Ubbink, încă departe de forma care l-a făcut îndrăgit la Arad, dar și așa prezent în fazele importante ale jocului. Și lângă ei vine Raul Șteau, tânărul cu calități foarte bune atât fizice cât și tehnice care, puțin mai ordonat, poate să devină omul care face diferența la următoarele jocuri.

Și ca să începem cu notele, oferim nota 10 plus minunatului public arădean care a umplut arena și a încurajat echipa în fiecare moment al jocului.

NOTELE JUCĂTORILOR ȘI ANTRENORULUI BĂTRÂNEI DOAMNE

Dragoș Balauru – 7 – Nu i-am găsit nicio greșeală. A apărat tot ceea ce era de apărat, a salvat câteva mingi la limită, a ieșit bine pe unele centrări și a scos excelent de la vinclu lovitura de cap a lui Compagno în minutele de prelungiri ale jocului.

Marko Vukcevic – 7 – În prima repriză muntenegreanul a fost foarte ofensiv, a conlucrat excelent cu Otele în banda dreaptă, a și driblat spectaculos, la o fază chiar printre picioarele adversarului. În partea a doua, urcările sale au fost mai rare pentru că datele problemei s-au schimbat. Pe fondul dominării oltenilor, Vukcevic a avut câteva deposedări în extremis, fără de care Craiova putea pune mare pericol la poarta lui Balauru.

Alexandru Benga – 8 – Imperial. Cum am scris și în cronică, credem că are cucuie la cap după ce a respins atâtea mingi. Chiar dacă Compagno a reușit de trei ori să joace mingea cu capul din mijlocul careului arădean, Benga și Chindriș și-au făcut treaba la sută la sută din potențial.

Andrei Chindriș – 8 – Am pune semnul identic cu jocul lui Benga. Andrei a jucat practic fără greșeală în ciuda faptului că FC U și-a creat câteva acțiuni prin zona centrală. Ceea ce a depins de el a fost rezolvat.

Erion Hoxhallari – 7,5 – Tot mai bun de la meci la meci pe acest post de fundaș stânga. Demonstrează calitate tehnică, agresivitate în duelurile unu la unu, urcări periculoase în atac și multă, multă determinare.

Desley Ubbink – 6,5 – Este încă departe de fotbalistul din debutul sezonului trecut, dar și așa olandezul a fost prezent în toate momentele cheie ale jocului. Deși așteptăm de la el execuții și pase geniale, aseară Desley s-a remarcat prin insistența de la duelul cu Duarte care a dus la marcarea golului al doilea de către Postolachi. Este, însă, îmbucurătoare revenirea lui și disponibilitatea la efort.

Florentin Matei – 6,5 – A intrat bine în locul lui Ubbink, a ținut bine de minge pe fondul dominării cvasitotale ale Craiovei și a reușit în unele faze să facă pressing în jumătatea adversă în condițiile în care toți colegii lui erau în propria jumătate.

Juan Bautista Cascini – 8 – Deși îi găsim și greșeli tehnice în timpul jocului, anumite pase greșite, unele în zona de mare risc, Cascini a jucat aseară ca și cum ar fi avut patru plămâni. A alergat enorm, a luptat pentru fiecare minge în zona mediană, a câștigat multe, foarte multe dueluri unu la unu și a interpretat perfect faza de la golul marcat de Postolachi după o minge culeasă de Cascini la jumătatea terenului și încheiată cu o pasă pentru vârful moldovean.

Philip Otele – 7,5 – Tehnic, rapid și cu o capacitate de efort foarte mare, Otele s-a dovedit aseară a fi și inteligent la faza în care a deschis scorul după centrarea lui Jobello. După o primă repriză excelentă, în partea a doua, pe fond de oboseală, nigerianul s-a complicat la unele mingi la care putea găsi soluții mai bune și s-a limitat apoi la un joc defensiv pe fondul dominării echipei adverse.

Damian Isac – 6 – În prima repriză a stat bine din punct de vedere defensiv și a încercat să-l urmărească pe Asamoah la fiecare mișcare a acestuia în jumătatea de teren a arădenilor. Pe faza ofensivă a apărut puțin și doar în zonele laterale, dar poate nu asta avea în fișa postului. În repriza secundă și-a pierdut din agresivitate și a fost înlocuit după ce a fost depășit de câteva ori de Asamoah.

Raul Șteau – 6 – A intrat bine, s-a remarcat prin calitatea tehnică și prin faptul că Raul câștigă ușor duelurile la cap. S-a pierdut însă la unele contraatacuri care puteau fi finalizate mai bine și poate din prea multă încredere a pierdut unele mingi în zona mediană declanșând contraatacuri ale echipei din Craiova. Dacă i se oferă mai multe șanse, Raul poate deveni un jucător deisiv în jocul Bătrânei Doamne.

Wesley Jobello – 7 – Timp de o repriză, Jobello a fost un coșmar pentru fundașul lateral al oltenilor, Negru. A centrat perfect la golul lui Otele, a mai creat de câteva ori panică în apropierea careului oltenilor, dar în partea secundă a dispărut aproape total din joc și s-a făcut văzut doar pe jocul de recuperare.

Virgiliu Postolachi – 8 – Probabil Virgiliu este atacantul pe care arădenii îl tot așteaptă de doi ani, acel atacant care să marcheze din una două ocazii de gol. Cu U Cluj a marcat la prima ocazie, iar ieri a avut două ocazii de gol din care pe una a transformat-o. Pe lângă eficiența sa, deocamdată doar la jocurile de acasă, Postolachi aleargă mult, a apărut bine la jocul între linii și a câștigat multe dueluri aeriene cu masivii fundași ai Craiovei, Duarte și Papadopoulos. Din păcate a fost nevoit să iasă la pauză din cauza unor dureri la tendon.

Orhan Ademi – 6 – Ademi a intrat la pauză, tocmai când jocul s-a schimbat cu 180 de grade. A fost de multe ori izolat între fundașii centrali ai Craiovei. A reușit să țină uneori de minge, chiar a și făcut unele recuperări în zona careului Craiovei dar continuarea a fost cu pase mult înapoi și chiar a reușit o fază spectaculoasă când a scos un corner. Deși nu a făcut un meci bun, putem spune că a fost cea mai bună prestație a sa de la semnarea contractului cu UTA.

Ilie Poenaru – 7,5 – A gândit foarte bine jocul, și-a așezat perfect echipa în teren în prima parte, a reușit să închidă foarte bine spațiile pe care se știe că dezvoltă atacul echipa lui Croitoru și încet, încet arată că lucrează tot mai bine și pe faza ofensivă unde combinațiile dintre Jobello – Postolachi – Otele și de ieri Ubbink au anumite trasee dinainte știute. În partea secundă a aplicat o tactică conservatoare, una care ne-a dat mari emoții pe final, și nu a reușit să își mai scoată jucătorii din careul propriu.