Judecătorii de la Curtea de Apel București au prezentat, astăzi, motivarea punerii în libertate a Laurei Crișan și a celor doi bărbați. Procurorii o acuzaseră că a comandat asasinarea tatălui său, milionarul Ioan Crișan, scrie evz.ro.

În motivare, judecătorii de la Curtea de Apel București precizează că nu sunt probe care să dovedească că în spatele morții omului de afaceri din Arad, Ioan Crișan, se află sunt fiica lui și ceilalți doi indivizi suspectați.

Într-adevăr, a fost cumparat acel telefon mobil din Arad, folosit la dispozitivul exploziv, dar nu există nicio probă care să îl lege de acuzații.

De asemenea, judecătorii susțin că suspecții n-ar fi putut face rost de materialul explozibil, pentru că acesta se procură extrem de greu.

Citește și: Încetinitorul de particule – Cazul Crișan și justiția română în coadă de pește

Cât privește cei 100.000 de euro scoși de Laura Crisan de la bancă, despre care procurorii susțin că au fost folosiți pentru a-i plăti pe criminali, judecătorii spun, de asemenea, că nu există nicio probă în acest sens, iar banii ar fi fost scoși legal de acuzată, după moartea tatălui.

Există, deci, dovada retragerii banilor, dar nicio dovadă că i-ar fi plătit pe cei trei indivizi.

Parchetul General a făcut o contestație, iar motivarea judecătorilor va ajunge al Curtea Supremă.

Citește și: Judecătorii i-au eliberat pe Laura Crișan și pe cei doi bărbați reținuți 24 de ore. Ce spune fata afaceristului la ieșirea din sala de judecată

În motivarea sentinței, judecătorii apreciază că dovezile prezentate de procurori nu sunt probe, ci ”cel mult indicii”, scrie G4Media.

„Judecătorul constată că toate acestea reprezintă cel mult indicii, nu probe, iar după trei ani de anchetă probatoriul administrat nu confirmă suspiciunea rezonabilă în sensul comiterii de către inculpaţi a acestor fapte de o gravitate deosebită.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii observă că Parchetului i s-au încuviinţat solicitările de autorizare a unor metode de supraveghere tehnică încă din iunie 2021, iar judecătorii de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti şi ulterior din cadrul Curţii de Apel Bucureşti au încuviinţat şi au autorizat în decursul celor 3 ani de anchetă măsurile de supraveghere tehnică solicitate, obţinerea datelor de trafic şi de localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, obţinerea de date privind situaţia financiară a unor persoane, obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unor persoane, percheziţii domiciliare, etc.

Cu toate acestea, ceea ce se expune în referatul Parchetului constituie, în opinia judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii, simple indicii, iar nu probe care să fundamenteze suspiciunea rezonabilă că inculpaţii ar fi comis faptele de care sunt acuzaţi şi care – în esenţă – sunt de o gravitate incontestabilă”, se precizează în motivare.

Judecătorii precizează că pentru a formula astfel de acuzaţii, ”standardul probatoriu – chiar dacă nu trebuie să fie suficient pentru a formula o acuzaţie completă – totuşi trebuie să fundamenteze suspiciunea din perspectiva unui observator obiectiv că inculpaţii ar fi comis faptele ce li se impută”.