Mineralele sunt substanțe anorganice cu structură simplă (care nu se pot fracționa), pe care organismul și le procură din alimentație. La fel ca în cazul vitaminelor, mineralele îndeplinesc funcții esențiale în corpul omenesc, fără să constituie surse de calorii și fiind necesare în cantități mult mai mici decât proteinele, lipidele sau glucidele.

Fiecare dintre minerale are un anumit rol în corpul uman. Calciul intră în componența oaselor și dinților și este esențial pentru procesul de creștere, transmiterea impulsului prin fibrele nervoase, funcționarea mușchilor, coagularea sângelui și transportul substanțelor prin membranele celulelor.

Fosforul se regăsește în structura oaselor și dinților, este un component al membranelor celulare și are rol în circuitele metabolice ale organismului. Magneziul are rol în transmiterea semnalului activator de la fibra nervoasă spre mușchiul care îi este subordonat, precum și în contracția musculară și activează multiple enzime celulare ale corpului uman.

Sodiul și potasiul influențează echilibrul apei în organism, transportul substanțelor prin membranele celulare și activitatea normală a musculaturii. Clorul contribuie la sinteza acidului clorhidric în stomac și se află în legătură cu sodiul și potasiul pentru îndeplinirea funcțiilor acestora.

Fierul intervine în transportul oxigenului, participă la reacțiile de oxidare celulară și la apărarea antiinfecțioasă, asigură performanțe fizice și intelectuale optime. Iodul ajută la funcționarea normală a glandei tiroide, prezența lui fiind esențială la copii pentru creșterea și dezvoltarea corporală și, la adulți, pentru desfășurarea normală a circuitelor metabolice ale organismului, potrivit sursei amintite.

Zincul reprezintă un constituent esențial al sistemului enzimatic celular este implicat în metabolismul vitaminelor și proteinelor, are rol antioxidant și stimulează sistemul imunitar. Cuprul intră în componența mai multor enzime și proteine ale corpului, având rol în oxidarea fierului, oxidarea tisulară, apărarea antiinfecțioasă și diverse reacții chimice din corp. Sulful are rol în apărarea împotriva infecțiilor.

Fluorul este important pentru efectul benefic la nivelul smalțului dinților, conferind rezistență împotriva cariei dentare. Cromul are rol în metabolismul glucidelor, lipidelor și acizilor nucleici, intervenind în reglarea secreției de insulină.

Toate aceste minerale se regăsesc în anumite alimente. Calciul se găsește în lapte și produse lactate, dar și în legumele verzi, arpagic, sardine, moluște și stridii. Calciul din spanac, sfeclă și rubarbă este greu absorbit din cauza prezenței acidului oxalic.

Fosforul se găsește în carnea de pui, pește, carnea roșie și ouă. Laptele și produsele lactate, nucile, leguminoasele, cerealele integrale sunt și ele surse de fosfor. Magneziul este prezent în semințe, cerealele neprelucrate, grâul germinat și tărâțe de grâu, nuci, leguminoase, legumele verzi, cafea, ceai, cacao.

Sodiul provine mai ales din alimentele și băuturile ce conțin clorură de sodiu. Conținutul natural de sodiu al alimentelor bogate în proteine (lapte, brânză, ouă, carne, pește) este mai mare decât cel al legumelor și cerealelor, în timp ce fructele conțin puțin sau deloc sodiu. Adaosul de conservanți, condimente, arome și sare alimentară crește mult conținutul de sodiu al alimentelor în cursul procesării lor industriale.

Potasiul este răspândit în alimentele naturale, dar prelucrarea acestora are ca rezultat creșterea concentrației de sodiu și scăderea celei de potasiu, care se pierde în apa de spălare și în timpul pregătirii termice a alimentelor. Cele mai bogate surse alimentare sunt alimentele neprelucrate — fructe, legume, carne proaspătă, produse lactate.

Clorul din alimentație provine aproape în întregime din sarea alimentară, principalele surse fiind ca și cele de sodiu (mâncărurile prelucrate, sarea adăugată la gătit sau la masă). Alte surse alimentare sunt peștele și legumele.

Fierul este preluat de organism mai ales din ouă, carnea slabă, legume, nuci, fructele uscate, cereale și vegetalele verzi. Alimentele puțin colorate, cum ar fi pâinea albă, zahărul, grăsimile, cerealele rafinate sunt surse sărace de fier. Prepararea termică a alimentelor scade conținutul acestora în fier.

Iodul se găsește în cantități mari în alimentele marine (pește, crustacee, untură de pește). Conținutul în iod al alimentelor de origine animală (carne, ouă, unt, lapte, brânză) depinde de conținutul în iod al hranei animalelor și al solului. Zincul provine mai ales din pește, carne de păsări domestice, lapte și produse lactate. Stridiile, ficatul, brânza, cerealele, fasolea uscată, produsele din soia și nucile sunt alte surse alimentare bogate în zinc.

Cuprul se află în ficat, fructe de mare (în special stridii), nuci și semințe. Sulful se găsește în produse de origine animală (pește, ouă, carne), dar și în legume precum ceapa și usturoiul. Cromul se găsește mai ales în drojdia de bere, piperul negru, produsele de carne, produsele lactate, ouă, ciuperci, prune uscate, stafide, nuci, sparanghel, bere și vin.

În cazul, în care aportul alimentar este insuficient sau absorbția intestinală este defectuoasă, apar deficiențe de un mineral sau altul. Pe de altă parte, mineralele prezente în exces în organism pot duce la apariția unor fenomene de toxicitate. Este de preferat ca aportul de minerale să provină din hrana zilnică. Dacă alimentația noastră este echilibrată și variată, cantitatea de minerale pe care o conține este suficientă pentru nevoile corpului.

Sursa: Independent.md