Mi-am pierdut un bun prieten: ștrandul. Și asta de ceva vreme… (I)

    Fostul pod de pontoane (foto: RoTurism.info)

    Stau, de 14 iulie, ca prostu’, sprijinit în tastatură, cu Num-Lock-ul pornit, special pentru umlaut-uri, ghilimele interioare, apostrofuri și apostrofări. Stau și nu știu de ce să mă apuc. Să scriu de nașterea Revoluției Franceze, de înscenarea de la Tămădău sau de moartea lui Arghezi? De bubele, mucigaiul și… praful ce abundă pe străzile Aradului meu iubit? Cre’ că totuși scriu de ștrand…

    Ca arădean din născare, unul dintre reperele copilăriei mele a fost ștrandul. De la 3-4 ani, verile mi-au fost împărțite invariabil între bunici și ștrand. Mi-e greu să aleg câteva argumente din toate câte le-aș avea, dar principalul motiv pentru care plecam din raiul bunicilor, de la țară, să vin în incandescentul Arad era tocmai ștrandul.

    Trec peste nostalgie și revin în prezent, încercând să le răspund unor prieteni care mă întreabă de ce nu mai merg la ștrand. Simplu: pentru că nu mi-l mai simt aproape, nu mai mi-e prieten, ci e un fel amic ce merge pe interes. Ostilitatea asta, vădită, o simt încă de la intrare, unde biletul de intrare este de 22 de lei. Student nu sunt, bătrân nu încă, handicapat (urât cuvânt, dar am citat din Hotărârea Consiliului Local) poate că sunt, dar nu mă încadrez, în grup nu-mi place, deci m-aș duce singur. Dar tot nu dau 22 de lei. Și nu de bani e vorba, ci de principiu. Și de logică… Păi, de ce să taxezi cu 22 de lei 1000 de oameni (calcul pur teoretic), când poți să taxezi 10.000 de oameni cu 10 lei (ce ar fi un preț mult mai rezonabil). Așa, în loc de 22.000, încasările ar fi de 100.000. Mergând mai departe pe firul logic, automat ar crește consumul în incintă, atât din parte celor care oricum mergeau la ștrand cât mai ales din partea celor care refuză (ca și mine) prețul prohibitiv al biletului. N.B. Nu sunt specialist în marketing, ci un fel de ageamiu în ale afacerilor. Sunt convins că un comerciant ar aduce și alte argumente, mult mai concrete. Deci, din start, politica de gestionare a ștrandului e ciudată, parcă împotriva arădenilor. Și suntem numai la intrare.

    Dar, despre interior, brățări, garduri și alte neajunsuri, săptămâna viitoare. Rămân, deocamdată, cu amara decepție a lui Villon: Dar unde sunt zăpezile de altă dată! Și cu hotărârea de neclintit: ștrandul m-a pierdut de prieten. A devenit prea pe interes…

    P.S. Am de gând să abordez un pic și chestiunea transportului în comun. Asta așa, pentru că nici cu tramvaiul nu mai merg. Apropos, m-a întrebat deunăzi un prieten cum se spune corect când e vorba de Arad și tramvaiele sale: transportul în comun sau transportul în comună?

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Daca faci un calcul simplu, e mai ieftin si mai curat la bazinele private. Ca daca mergi cu familia, cheltuiesti minim 150/zi la strand. Am facut abonament PE TOT SEZONUL la un bazin si ghici ce: am platit 450 lei/ persoana iar cei mici au intrare gratuita. Deci 2*450=900 lei in 3 luni la bazin privat….si ai si sezlong inclus.

      +4 voturi
      +1
      -1
    2. Parcă deja e prea tocită placa cu “comuna Arad”.
      `geaba ne plângem că Aradul e un oraș mort, dacă asistăm pasiv la degradarea lui.
      Atitudinea arădenilor îl tranformă într-o comună. Când vitalitatea societăâii civile tinde spre zero barat asta e!
      Aproape pe toți ne afectează reducerea frecvenței tramvaielor dar nimeni nu protestează deschis (și civilizat, fără atacuri la persoană).
      La fel și cu ștrandul. Ne mulțomim cu înlocuirea a 2-3 dale de beton și cu explicații de doi bani, în timp ce orășele cât Lipova ridică complexe balneare pe bani europeni.
      Prioritățile Aradului sunt cunoscute de aproape toți băștinașii, dar noi ne mulțumim să râdem de bufnițele și brazii de Crăciun din plastic.
      Bineînțeles că toată țara râde deja de noi. Și ne mai și plângem de “comuna cu tramvaie” numită Arad.

      +8 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    8 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.