Metoda sau Módszer-ul Grönholm a ieșit bine, dar a nimerit-o (greșit) la FITCA…

    de [email protected] | 15 noiembrie 2016, 3:41 PM | Cultură | Topic special

    3

    OK… sunt derutat. Și nu fiindcă aș avea vreo problemă cu limba maghiară. Chiar deloc. Însă mă întreb dacă cumva criticul literar Maria Zărnescu, selecționerul Festivalului Internațional de Teatru Clasic Arad de anul acesta, cunoaște limba maghiară. Nicio problemă dacă nu. Nu e niciun test la mijloc. Nu mă joc acum de-a „Metoda Grönholm”. Rămâne… totuși, prin eliminare, întrebarea: ce treabă are o piesă de teatru (fie și în limba maghiară), care se bazează pe un scenariu scris în anul 2003, cu Festivalul de Teatru CLASIC? Fie și „internațional”.

    Luni seara, sală plină. Aia mare. Pe scenă, „Metoda Grönholm” a Teatrului Național din Pécs. Cea de-a treia zi din cadrul Festivalului de Teatru Clasic (FITCA).

    Tot respectul pentru Maria Zărnescu (nominalizată în acest an la un Premiu UNITER), dar bănuiesc că e o confuzie mică la mijloc. Să o luăm pe fapte, mai întâi. Scenariul e cât se poate de modern (contemporan, chiar!), dramaturgul și scenaristul catalan Jordi Galceran fiind cunoscut pe plan internațional din anul 2003, când a scris piesa „El mètode Grönholm”. Povestea… la fel, destul de modernă. Contemporană, chiar.

    Pe scurt: trei bărbați și o femeie în costume de business candidează la un job de milioane la o mega-corporație, dar înainte de interviul propriu-zis, pentru a fi selectați, trebuie să treacă printr-un test inedit, fiind închiși într-o cameră hi-tech în care, contra cronometru, trebuie să rezolve anumite task-uri destul de ciudate. În același timp, pretendenții (dintre care unul undercover – sub acoperire, scuze pentru englezismele astea clasice – așa s-a anunțat încă de la început) au fost supuși, fie că au realizat între timp, fie că nu, unui test psihologic prin care au ieșit la iveală secrete personale, personalități mascate, adevărate sau simulate, și reacții neașteptate în situații de criză.

    18-metoda-gronholm-fitca-18

    Nici modul în care au jucat actorii maghiari nu a fost mai deloc într-un dulce stil clasic. Și ca să nu fie iarăși vreo confuzie, menționez că au avut o prestație excelentă. Gratulálok! Decorul? Mă gândesc că Shakespeare, de exemplu, nu văzuse în viața lui un ecran touchscreen… dar depide cât a fumat. Din toate punctele de vedere, piesa este o variantă simplificată a filmului „The Method” din 2005, regizat de Marcelo Piñeyro și bazat pe același „El mètode Grönholm” de Jordi Galceran.

    Acum să trecem, încet, pe metoda teoretică, speculativă. Cum s-a produs selecția? Sau booking-ul. La telefon, probabil, sau e-mail. Nimic prea clasic. „Aveți o piesă de teatru clasic, da?”…. „Igen, igen!”. „Metoda Grönholm? Dar e o adaptare clasică?”… „Hát persze!”. „Nagyon jó! Haidați! Come on!”.

    A fost nagyon jó, ce-i drept. Ar fi fost și mai la Festivalul de Teatru Nou, dar asta este. Poate la anul. Csókolom! Viszontlátásra!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Articolul asta e pe bune? Poate dupa logica asta, daca tot avem Teatrul Clasic Ioan Slavici, poate are trebui sa inchida Sala Studio.

      Nu inteleg totusi motivele exacte pentru atacurile voastre indreptate catre FITCA, pentru ca am vazut asta si intr-un alt articol, de la care chiar nu ma asteptam.

      Pana la urma nu e bine cand e festivalul, pentru ca se puteau folosi banii la altceva, dar apoi iar nu e bine pentru ca spiritul cultural al Aradului more ingropat in taieri de porci si Tinu Veresezani la diferite evenimente “populare”. Pana la urma cum e bine?

      --1 voturi
      +1
      -1
    2. D-le Andrei, stati nitel mai linistit, ca nu e niciun atac aici. Ceea ce am semnalat, cred ca este destul de clar, chiar daca am ales un stil pamfletaresc. Haideti sa nu divagam in directii futile. Vorbim despre o piesa care – dupa parerea mea – nu prea se integreaza intr-un festival de teatru clasic. Din ratiuni firesti. N-am absolut nimic cu piesa, chiar am laudat-o. Nu o sa comentez opinia si articolul d-lui profesor. Dar daca suntem la partea cu opinii, va rog sa-mi dati un contaargument bun ca sa-mi dau seama ca am gresit cu articolul de fata. Poate o sa ma convingeti! Veresezan se exclude automat. Nu e deloc pe stilul meu, din fericire nu are nicio treaba cu aceasta tema si nu are ce cauta in aceasta… hai sa-i spunem polemica, desi nu va cer decat un singur contraargument. Era sau nu era o piesa de teatru clasic?

      +1 voturi
      +1
      -1
    3. Dacă tot am fost pomenit la modul academic: articolul meu n-are nicio legătură cu articolul la care comentăm.
      Acesta este unul care se referă la un spectacol de teatru, al meu viza aspectele administrative-politice ale orașului.
      Acolo, oarecum colateral, m-am referit la caracterul izolat, de aceea oarecum gratuit al unui festival pretențios de teatru într-un oraș care prin lipsa de preocupare a administratiei pentru cultura nu prea știe ce să faca cu acest festival.
      Nu am spus că festivalul e prost sau nu știu mai cum, am spus că ar fi de dorit ca festivalul să fie cireașa de pe tort
      Așa cum este acuma mi se pare un măr scofâlcit uitat pe fundul unei oale de noapte…
      Spun mereu, nu ajunge să înveți să scrii, e necesar să înveți și să citești…

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    4 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.